ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 999/2010

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1.Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze de minori și de familie, prin sentința penală nr. 196

din 17 decembrie 2009 a respins ca inadmisibilă plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată în calitate de persoana vătămată de petenta S.A. Inotești

prin reprezentant legal D.M. împotriva Referatului nr. 757/VIII/1/2009 din 7

iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești [prin actul

amintit adoptat de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât nu

îndeplinește condițiile de valabilitate ca act de sesizare nou potrivit art. 222

C. proc. pen. – faptele și persoanele reclamate formând obiectul altor cauze

penale anterioare definitiv rezolvate – plângerea penală înregistrată la data

de 24 iunie 2009 privind tragerea la răspundere a lucrătorilor de poliție

judiciară ce au instrumentat Dosarul penal nr. 176/P/2006 al unității de

parchet sus-menționate].

Hotărând astfel, instanța a

motivat că referatul nr. 757/VIII/1 din 7 iulie 2009 prin care a fost adoptată

soluția administrativă de respingere a plângerii penale formulată de petentă în

raportat cu dispozițiile art. 222 C. proc. pen. privind condițiile de

valabilitate al actului de sesizare amintit, excede sferei actelor și măsurilor

de urmărire penală supuse controlului judecătoresc, reglementat de legiuitor

prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

împotriva sentinței amintite de către petenta S.A. Inotești prin reprezentant

legal D.M. cu solicitarea de a-i fi acceptată efectuarea controlului

judecătoresc în fond asupra criticilor de nelegalitate și netemeinicie

împotriva actului procurorului atacat este nefundat urmând a fi respins ca

atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. [având titlulm marginal „plângerea în fața

judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată”] „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 –

art. 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Din cele anterior expuse

rezultă că prin voința legiuitorului din multitudinea actelor și măsurilor de

urmărire penală sunt supuse controlului judecătoresc prin procedura

reglementată în art. 278

1

C. proc. pen. doar rezoluțiile/ordonanțele

procurorului prin care a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată de

„neîncepere a urmăririi penale (.) de clasare de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale”; ori prin referatul nr. 757/VIII/1/2009

din 7 iulie 2009 a fost adoptată soluție de natură administrativă în raport cu

dispozițiile art. 222 C. proc. pen., ce nu este inclusă în sfera actelor și

măsurilor de urmărire penală limitativ indicate prin art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen.

În consecință soluția

respingerii ca inadmisibilă a plângerii petentei dispusă prin sentință este

legală și temeinică întrucât referatul atacat prin care a fost adoptată de

procuror o soluție de natură administrativă, nu este admis de legiuitor a fi

supus controlului judecătoresc reglementat prin dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 200 lei

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva

sentinței penale nr. 196 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 16 martie 2010.