ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 167 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara S.A.I. împotriva referatului nr. 29/VII 1/1/2007 din 2 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționara S.A.I. prin reprezentant D.M. și-a arătat nemulțumirea pentru faptul că, deși a sesizat mai multe fapte de furt din patrimoniul Societății Agricole Inotești, comise începând cu anul 2004, organele de poliție și parchetul nu au dispus măsurile legale ce se impuneau și nici nu au „trimis" reprezentanți la inventarierea bunurilor societății pe care o reprezintă.

Prin referatul nr. 29/11/2/2007 din 2 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționară. Împotriva acestui referat, petiționara a formulat plângere, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 167 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu motivarea că acest referat nu se circumscrie categoriei actelor menționate expres și limitativ în conținutul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., el nereprezentând o soluție de neurmărire penală în înțelesul prevăzut de textul legal menționat, ci constituie răspunsul întocmit ca urmare a verificărilor efectuate în baza plângerii petiționarei, ținând cont de faptul că, în cauză, fusese deja dispusă rezoluția de neurmărire penală nr. 38/P/2007.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva referatului nr. 29/VIII/l/2007 din 2 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționara S.A.I. a declarat recurs. La termenul fixat pentru judecarea recursului, reprezentantul parchetului a invocat excepția tardivității recursului formulat de petiționară și a solicitat respingerea acestuia ca tardiv. Petiționara, prin reprezentant D.M., a arătat că recursul său nu este tardiv. Recursul declarat este tardiv. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. 10 și ale art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) din același cod, pentru partea care a lipsit la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că petiționara S.A.I. nu a fost prezentă la 15 octombrie 2008 când au avut loc dezbaterile și când s-a pronunțat hotărârea, copia de pe dispozitivul hotărârii fiindu-i comunicată, la data de 20 octombrie 2008, iar recursul a fost declarat la 5 noiembrie 2008, după trecerea termenului de 10 zile prevăzut de lege. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I. împotriva sentinței penale nr. 167 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.