ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 30/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 167 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel
Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca
inadmisibilă, plângerea formulată de petiționara S.A.I. împotriva referatului
nr. 29/VII 1/1/2007 din 2 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Ploiești.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești, petiționara S.A.I. prin reprezentant D.M. și-a arătat nemulțumirea
pentru faptul că, deși a sesizat mai multe fapte de furt din patrimoniul
Societății Agricole Inotești, comise începând cu anul 2004, organele de poliție
și parchetul nu au dispus măsurile legale ce se impuneau și nici nu au
„trimis" reprezentanți la inventarierea bunurilor societății pe care o
reprezintă.
Prin referatul nr. 29/11/2/2007 din 2 iunie 2007, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de
petiționară.
Împotriva acestui referat, petiționara a formulat plângere, în temeiul art.
278
1
alin. (1) C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca
inadmisibilă, prin sentința penală nr. 167 din 15 octombrie 2008 a Curții de
Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu
motivarea că acest referat nu se circumscrie categoriei actelor menționate
expres și limitativ în conținutul art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.,
el nereprezentând o soluție de neurmărire penală în înțelesul prevăzut de
textul legal menționat, ci constituie răspunsul întocmit ca urmare a verificărilor
efectuate în baza plângerii petiționarei, ținând cont de faptul că, în cauză,
fusese deja dispusă rezoluția de neurmărire penală nr. 38/P/2007.
Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva referatului nr.
29/VIII/l/2007 din 2 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești, petiționara S.A.I. a declarat recurs.
La termenul fixat pentru judecarea recursului, reprezentantul
parchetului a invocat excepția tardivității recursului formulat de petiționară
și a solicitat respingerea acestuia ca tardiv.
Petiționara, prin reprezentant D.M., a arătat că recursul său nu este
tardiv.
Recursul declarat este tardiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. 10 și ale art.
385
3
alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii
împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată
cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.
Potrivit art. 385
3
alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3)
din același cod, pentru partea care a lipsit la dezbateri, cât și la
pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că
petiționara S.A.I. nu a fost prezentă la 15 octombrie 2008 când au avut loc
dezbaterile și când s-a pronunțat hotărârea, copia de pe dispozitivul hotărârii
fiindu-i comunicată, la data de 20 octombrie 2008, iar recursul a fost declarat
la 5 noiembrie 2008, după trecerea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
În consecință, Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) C.
proc. pen., urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi
obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE
LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara S.A.I. împotriva
sentinței penale nr. 167 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.