ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21

mai 2003 reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, i-a chemat

în judecată pe pârâții B.E., P.M. și G.I. pentru ca prin

hotărârea pe care o va pronunța instanța să-i oblige pe

pârâți, în solidar, la plata sumei de 1.050.292.152 lei reprezentând

1.017.133.597 lei cu titlu de despăgubiri civile și 33.158.555 lei

reprezentând dobânda legală calculată de la data de 24 martie 2003 –

24 mai 2003, precum și acordarea acesteia în continuare până la

achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat în

cererea sa că la data de 20 spre21 decembrie 2001 datorită

neglijenței și lipsei de diligență a pârâților s-a

produs un incendiu la baraca situată pe terenul din comuna Voluntari,

județul Ilfov, incendiu care s-a extins și la imobilul vecin

aparținând asiguratului N.M., căruia i-au fost pricinuite pagube

substanțiale și care fiind asigurat prin contractul nr. I 321312 din

7 iunie 2001 încheiat cu SC A. SMB, a primit de la aceasta din urmă

despăgubiri în sumă de 1.017.133.597 lei.

A mai arătat reclamanta

că așa cum rezultă din procesul verbal de intervenție din

21 decembrie 2001, Brigada de Pompieri Stația a VI-a care s-a deplasat la

locul incendiului a constatat că proprietarul barăcii de unde a izbucnit

incendiul este pârâtul M.P., iar proprietarul terenului pe care este

ridicată baraca este pârâta B.E., cauza izbucnirii incendiului fiind jar

sau scânteie de la o țigară din baraca aparținând imobilului din

șoseaua Pipera și că la data producerii incendiului paza

imobilelor era asigurată de către G.I. De asemenea a precizat că

a solicitat Primăriei Voluntari să-i fie comunicat numele

proprietarului imobilului (teren și baracă) situat în șoseaua Pipera,

însă Primăria a refuzat să-i dea informațiile cu precizarea

că vor fi furnizate doar instanței de judecată.

Au fost administrate în

cauză probele cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză

tehnică judiciară.

Prin sentința

comercială nr. 13118 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția

a VI a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă

în contradictoriu cu pârâții G.I. și P.M., obligându-i pe

aceștia, în solidar, la plata sumei de 105.029,21 lei (ron) cu titlu de

despăgubiri din care 3.315,85 lei dobânda legală pentru perioada 24

martie 2003 – 24 mai 2003, precum și dobânda legală calculată la

suma de 105.713,35 ron începând cu data de 25 mai 2003 și până la

achitarea efectivă, plus 3.889,30 lei cheltuieli de judecată,

respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.E.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că în noaptea de

20/21 decembrie 2001 datorită neglijenței și lipsei de

diligență s-a produs un incendiu la baraca lui P.M., edificată

pe terenul din comuna Voluntari, șoseaua Pipera pentru care

deținător al titlului de proprietate era B.E., că incendiul s-a

extins și la imobilul vecin aparținând lui N.M., acesta din

urmă, în baza asigurării, primind de la reclamantă

despăgubiri pentru distrugerile cauzate în incendiu în sumă de

101.713,3597 lei. A mai reținut instanța că pârâtul G.I. a fost

însărcinat de P.M., proprietarul barăcii, cu paza acesteia și

că exercitarea activității de pază fiind defectuoasă,

a fost posibilă incendierea și extinderea incendiului, astfel că

fapta pârâtului G.I. de a nu păzi baraca în mod corespunzător a

determinat producerea prejudiciului urmând a fi obligat conform art. 998 – art.

999 C. civ. să acopere prejudiciul cauzat, iar în temeiul art. 1000 alin.

(3) C. civ. alături de pârâtul G.I. este responsabil pentru prejudiciul

cauzat și comitentul său P.M.

Cum în temeiul art. 22 din

Legea nr. 136/1995 reclamanta s-a subrogat în drepturile lui N.M.,

instanța i-a obligat pe pârâții G.I. și P.M. la plata

despăgubirilor, în cuantumul determinat de expertul desemnat de

instanță.

Apelurile formulate de

pârâtul P.M. și reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare,

prin sucursala A.T., împotriva sentinței mai sus menționate au fost

soluționate de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială prin decizia comercială nr. 565/A din 27 noiembrie 2008,

potrivit căreia a fost respins apelul formulat de pârâtul P.M. și a

admis apelul declarat de SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala

A.T., schimbată în parte sentința atacată și pe fond

admisă acțiunea față de pârâta B.E. pe care a obligat-o în

solidar cu pârâții P.M. și G.I. la plata sumei de 105.029,21 lei cu

titlu de despăgubiri, intimata B.E. fiind obligată și la plata

cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.334 lei cu titlu de

taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar, către

reclamant.

Instanța de apel a

reținut că între intimata pârâtă B.E., proprietara terenului pe

care se află baraca de la care s-a extins incendiul și P.M.

există un raport de prepușenie, în sensul că prepusul P.M. a

acționat potrivit instrucțiunilor primite de la comitenta B.E.

privind supravegherea lucrărilor care se efectuau la imobilele aflate pe

terenul său și că intimata pârâtă B.E. fiind proprietara

terenului și imobilelor are și paza juridică a acestora, fiind

răspunzătoare conform art. 1000 alin. (1) C. civ. de prejudiciul

cauzat de lucrurile aflate sub paza sa, respectiv de acela determinat de

extinderea incendiului la imobilului aflat pe terenul vecin și a

înlăturat susținerea pârâtei în sensul că nu-i poate fi

antrenată răspunderea, pe motiv că a pierdut paza juridică

a bunurilor prin faptul că incendiul a fost declanșat de persoana

care a intrat prin efracție în baraca aflată pe terenul său

întrucât nu a fost probată existența efracției, G.I. fiind

angajat fără forme legale și permițându-i învinuitului C.I.R.,

așa cum rezultă din Ordonanța de la 21 iulie 2005 din dosarul nr.

6474/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, să

doarmă în baracă în noaptea incendiului, acesta consumând

băuturi alcoolice, dar și pentru faptul că existând o

îndoială cu privire la persoana responsabilă de producerea

incendiului, învinuiții au fost scoși de sub urmărirea

penală.

Prin decizia nr. 86 din 23

februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a admis cererea formulată de reclamantă pentru

completarea dispozitivului deciziei nr. 565A din 27 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și

a dispus completarea dispozitivului acestei decizii în sensul că

obligă pe pârâta B.E. în solidar cu pârâții P.M. și G.I. și

la plata dobânzii legale.

Împotriva deciziei nr. 565A

din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin

sucursala A.T., și pârâții P.M. și B.E. au declarat recurs.

Pârâtul P.M. a recurat

și decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Reclamanta SC A. SMB, societate

de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., a criticat decizia atacată

în sensul că în mod eronat instanța de apel nu a dispus obligarea

pârâților în solidar și la plata dobânzii legale așa cum a

solicitat prin cererea de apel invocând O.G. nr. 9/2000 coroborată cu

Legea nr. 136/1995, astfel că a solicitat admiterea recursului,

modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării

pârâților B.E., P.M. și G.I. în solidar la plata dobânzii legale

aferente debitului principal, respectiv suma de 3.315.85 lei reprezentând

dobânda legală pentru perioada 24 martie 2003 – 24 mai 2003 precum și

acordarea în continuare a dobânzii legale până la achitarea efectivă

a debitului, menținând neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei,

cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea

formulată la recursurile declarate de pârâți reclamanta a făcut

precizări cu privire la schimbarea denumirii în SC G.A. SA, iar la data de

8 octombrie 2009 s-a consemnat în încheierea de ședință că

recurenta reclamantă a menționat că nu va timbra recursul

deoarece renunță la judecata acestei căi de atac.

Recurentul P.M. a solicitat

admiterea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii

apelului, schimbării în parte a sentinței atacate în sensul

respingerii acțiunii față de pârâtul P.M. susținând că

instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.

1000 alin. (1) și (2) și art. 492 C. civ.

În conformitate cu art. 304 pct.

5 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii atacate deoarece

instanța de apel a încălcat principiile

contradictorialițății, oralității și dreptului la

apărare nepunând în discuția părților proba cu

interogatoriul solicitat spre a fi luat intimatului pârât G.I. și nici nu

i-a dat cuvântul pentru susținerea pretențiilor și regularitatea

actelor de procedură, instanța interpretând greșit și art. 167

și art. 169 C. proc. civ.

Recurenta B.E. a solicitat

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de apel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ. iar în

situația în care se consideră că nu se impune casarea, a

solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

modificarea deciziei atacate și menținerea dispoziției

instanței de fond prin care s-a respins cererea reclamantei de obligare a

sa plata în solidar alături de ceilalți pârâți și a

arătat că deși i-a fost admisă proba cu interogatoriul

pârâților P.M. și G.I., la termenul la care urma să fie

administrată această probă, lipsind cei doi pârâți,

instanța nu a aplicat art. 225 C. proc. civ. și nu a mai fost

administrată proba. De asemenea a susținut că excepția

ridicată de ea privind tardivitatea apelului reclamantei a fost

soluționată greșit întrucât înscrisul aflat la dosar nu

respectă dispozițiile art. 98 C. proc. civ., după cum în mod

greșit instanța a soluționat excepția lipsei calității

de reprezentant al SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, deoarece SC A.

SMB, sucursala A.T. nu a fost mandatată corespunzător conform

dispozițiilor art. 67, art. 68 și art. 83 C. proc. civ., la dosar

neexistând un mandat legal.

Pe fondul litigiului a

susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a

art. 1000 alin. (1) C. civ., întrucât din probele existente nu rezultă

că ar fi trebuit să asigure paza juridică a imobilului fiind

obligată greșit la plata în solidar a sumei de 105.029,21 lei,

sumă care a fost stabilită greșit, aceasta nefiind oglinda

daunelor.

Recurentul P.M. a atacat

și decizia comercială nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, acesta apreciind

că instanța a făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 2812 C. proc. civ., în condițiile în care cererea

de acordare a dobânzilor nu a făcut obiectul solicitării și în

apel astfel că cererea de completare a dispozițiilor formulat de

reclamanta SC A. SMB era inadmisibilă.

În ceea ce privește

recursul reclamantei SC G.A. SA, Curtea va soluționa cauza raportată

numai cu privire la chestiunea timbrării deoarece aceasta primează

față de orice alte cereri.

Este de reținut că

în conformitate cu dispozițiile art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și art. 20

pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 precum și art. 35 pct. 1 și 5

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 republicată,

taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea

obligației de plată a acestora se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii.

Constatând că recurenta

SC G.A. SA nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra

recursul, precizând în încheierea de ședință din data de 8

octombrie 2009 dar și la termenul de judecată de astăzi, că

nu înțelege să timbreze recursul, urmează ca recursul să

fie anulat de netimbrat.

Motivele de recurs invocate

de pârâții P.M. și B.E. în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vor

fi grupate și analizate concomitent întrucât privesc casarea hotărârii

atacate pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând hotărârea

atacată din perspectiva art. 305 pct. 5 C. proc. civ. Curtea constată

următoarele:

Prin încheierea de

ședință de la data de 16 iunie 2008, instanța de apel a

admis probatoriile solicitate de apelanții P.M. și SC A. SMB,

societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., precum și de

către intimata B.E. în sensul că a încuviințat pentru apelantul

pârât P.M. proba cu înscrisuri iar pentru reclamantă și intimată

proba cu înscrisuri și interogatoriu, prorogând discutarea

administrării probei testimoniale solicitate de apelantul pârât P.M.

după administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.

Deși prin încheierile

de ședință de la data de 1 septembrie 2008 și 3 noiembrie

2008 instanța a dispus citarea intimaților B.E. și G.I. cu

mențiunea prezenței personal la interogatoriu, în ședința

de judecată de la data de 24 noiembrie 2008 a fost administrată doar

proba cu interogatoriul apelantului pârât P.M. la propunerea reclamantei SC A.

SMB, societate de asigurare-reasigurare, și a intimatei B.E.,

intimații G.I. și B.E. nefiind interogați, instanța

nemaiadministrând această probă în condițiile în care nu a pus

în discuția părților și nu a motivat măsura

luată, fiind încălcate dispozițiile art. 167 C. proc. civ.

precum și principiul contradictorialității care impune

cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de

către instanță înainte ca aceasta să fie pusă în

discuția contradictorie a părților.

Se reține de asemenea

că prin încheierea din data de 24 noiembrie 2008, după ce Curtea a

constatat că nu mai sunt alte cereri de formulat declarând închise

dezbaterile, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii pe fond,

fiind consemnate concluziile apelantului pârât P.M. asupra propriului său

apel, concluziile apelantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare pe

propriul apel și concluziile intimatei B.E. asupra apelului reclamantei SC

A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, nefiind consemnate concluziile

pârâtului P.M. asupra apelului formulat de reclamantă, nici concluziile

reclamantei asupra apelului pârâtului și nici concluziile intimatei B.E.

asupra apelului pârâtului P.M.

Potrivit art. 127 C. proc.

civ. pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel.

Concluziile pe fond

reprezintă sinteza întregii desfășurări a procesului,

astfel cum este ea văzută de fiecare parte.

Cum în cauză se

confirmă că intimata B.E. nu a pus concluzii asupra apelului

pârâtului P.M., acesta din urmă sesizând că prin neobservarea acestui

act procedural a fost lezat întrucât intimata ar fi cerut admiterea apelului

confirmând că nu a negat niciodată posesia, ceea ce în

susținerea apelantului ar fi putut schimba soluția instanței

și având în vedere că în situația în care cauza a rămas în

pronunțare, iar judecătorii au judecat cauza în fond, deși nu

s-au pus concluzii pe fondul apelului de către toate părțile,

Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată

cu încălcarea principiului oralității dezbaterilor prevăzut

de art. 127 C. proc. civ., dar și cu încălcarea principiului

dreptului la apărare, precum și cu încălcarea dispozițiilor

art. 105 alin. (1) C. proc. civ.

Este de reținut că

obligativitatea consemnării susținerilor părților fiind

dictată de principiul oralității fundamental în procesul civil,

nesocotirea lui, atrage nulitatea hotărârilor judecătorești, iar

pe de altă parte dispozițiile art. 147 C. proc. civ. obligă

asupra consemnării susținerilor părților, omiterea acestora

făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că

nerespectarea principiului oralității prin nedarea cuvântului pe fond

uneia dintre părțile prezente în proces, face ca hotărârea

să fie lovită de nulitate.

Pentru toate aceste motive,

Curtea va admite recursurile pârâților B.E. și P.M. și în

temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 313 C. proc. civ., va

casa hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și

ca o consecință a casării deciziei nr. 565/A din 27 noiembrie 2008

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, se

impune și casarea deciziei comerciale nr. 86 din data de 23 februarie 2009

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

aceasta fiind o decizie completatoare pronunțată ca urmare a cererii

de completare a dispozitivului formulată de reclamanta SC A. SMB,

societate de asigurare-reasigurare și care face parte integrantă din

decizia a cărei completare s-a cerut.

În aceste condiții nu

vor mai fi analizate celelalte motive invocate de recurenți, pe fondul

recursului.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta SC G.A. SA (fosta SC A. SMB, societate de

asigurare-reasigurare) împotriva deciziei comerciale nr. 565 din 27 noiembrie

2008 a Curții de Apel București secția a V-a comercială.

Admite recursurile

pârâților B.E. și P.M. formulate împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia nr. 565

din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, și decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.