ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 mai 2003 reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, i-a chemat în judecată pe pârâții B.E., P.M. și G.I. pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să-i oblige pe pârâți, în solidar, la plata sumei de 1.050.292.152 lei reprezentând 1.017.133.597 lei cu titlu de despăgubiri civile și 33.158.555 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 24 martie 2003 – 24 mai 2003, precum și acordarea acesteia în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat în cererea sa că la data de 20 spre21 decembrie 2001 datorită neglijenței și lipsei de diligență a pârâților s-a produs un incendiu la baraca situată pe terenul din comuna Voluntari, județul Ilfov, incendiu care s-a extins și la imobilul vecin aparținând asiguratului N.M., căruia i-au fost pricinuite pagube substanțiale și care fiind asigurat prin contractul nr. I 321312 din 7 iunie 2001 încheiat cu SC A. SMB, a primit de la aceasta din urmă despăgubiri în sumă de 1.017.133.597 lei.

A mai arătat reclamanta că așa cum rezultă din procesul verbal de intervenție din 21 decembrie 2001, Brigada de Pompieri Stația a VI-a care s-a deplasat la locul incendiului a constatat că proprietarul barăcii de unde a izbucnit incendiul este pârâtul M.P., iar proprietarul terenului pe care este ridicată baraca este pârâta B.E., cauza izbucnirii incendiului fiind jar sau scânteie de la o țigară din baraca aparținând imobilului din șoseaua Pipera și că la data producerii incendiului paza imobilelor era asigurată de către G.I. De asemenea a precizat că a solicitat Primăriei Voluntari să-i fie comunicat numele proprietarului imobilului (teren și baracă) situat în șoseaua Pipera, însă Primăria a refuzat să-i dea informațiile cu precizarea că vor fi furnizate doar instanței de judecată.

Au fost administrate în cauză probele cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică judiciară. Prin sentința comercială nr. 13118 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții G.I. și P.M., obligându-i pe aceștia, în solidar, la plata sumei de 105.029,21 lei (ron) cu titlu de despăgubiri din care 3.315,85 lei dobânda legală pentru perioada 24 martie 2003 – 24 mai 2003, precum și dobânda legală calculată la suma de 105.713,35 ron începând cu data de 25 mai 2003 și până la achitarea efectivă, plus 3.889,30 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta B.E.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în noaptea de 20/21 decembrie 2001 datorită neglijenței și lipsei de diligență s-a produs un incendiu la baraca lui P.M., edificată pe terenul din comuna Voluntari, șoseaua Pipera pentru care deținător al titlului de proprietate era B.E., că incendiul s-a extins și la imobilul vecin aparținând lui N.M., acesta din urmă, în baza asigurării, primind de la reclamantă despăgubiri pentru distrugerile cauzate în incendiu în sumă de 101.713,3597 lei. A mai reținut instanța că pârâtul G.I. a fost însărcinat de P.M., proprietarul barăcii, cu paza acesteia și că exercitarea activității de pază fiind defectuoasă, a fost posibilă incendierea și extinderea incendiului, astfel că fapta pârâtului G.I.

de a nu păzi baraca în mod corespunzător a determinat producerea prejudiciului urmând a fi obligat conform art. 998 – art. 999 C. civ. să acopere prejudiciul cauzat, iar în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. alături de pârâtul G.I. este responsabil pentru prejudiciul cauzat și comitentul său P.M. Cum în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 reclamanta s-a subrogat în drepturile lui N.M., instanța i-a obligat pe pârâții G.I. și P.M. la plata despăgubirilor, în cuantumul determinat de expertul desemnat de instanță. Apelurile formulate de pârâtul P.M. și reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., împotriva sentinței mai sus menționate au fost soluționate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială prin decizia comercială nr. 565/A din 27 noiembrie 2008, potrivit căreia a fost respins apelul formulat de pârâtul P.M.

și a admis apelul declarat de SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., schimbată în parte sentința atacată și pe fond admisă acțiunea față de pârâta B.E. pe care a obligat-o în solidar cu pârâții P.M. și G.I. la plata sumei de 105.029,21 lei cu titlu de despăgubiri, intimata B.E. fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.334 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar, către reclamant. Instanța de apel a reținut că între intimata pârâtă B.E., proprietara terenului pe care se află baraca de la care s-a extins incendiul și P.M. există un raport de prepușenie, în sensul că prepusul P.M. a acționat potrivit instrucțiunilor primite de la comitenta B.E.

privind supravegherea lucrărilor care se efectuau la imobilele aflate pe terenul său și că intimata pârâtă B.E. fiind proprietara terenului și imobilelor are și paza juridică a acestora, fiind răspunzătoare conform art. 1000 alin. (1) C. civ. de prejudiciul cauzat de lucrurile aflate sub paza sa, respectiv de acela determinat de extinderea incendiului la imobilului aflat pe terenul vecin și a înlăturat susținerea pârâtei în sensul că nu-i poate fi antrenată răspunderea, pe motiv că a pierdut paza juridică a bunurilor prin faptul că incendiul a fost declanșat de persoana care a intrat prin efracție în baraca aflată pe terenul său întrucât nu a fost probată existența efracției, G.I.

fiind angajat fără forme legale și permițându-i învinuitului C.I.R., așa cum rezultă din Ordonanța de la 21 iulie 2005 din dosarul nr. 6474/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, să doarmă în baracă în noaptea incendiului, acesta consumând băuturi alcoolice, dar și pentru faptul că existând o îndoială cu privire la persoana responsabilă de producerea incendiului, învinuiții au fost scoși de sub urmărirea penală. Prin decizia nr. 86 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis cererea formulată de reclamantă pentru completarea dispozitivului deciziei nr. 565A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și a dispus completarea dispozitivului acestei decizii în sensul că obligă pe pârâta B.E.

în solidar cu pârâții P.M. și G.I. și la plata dobânzii legale. Împotriva deciziei nr. 565A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., și pârâții P.M. și B.E. au declarat recurs. Pârâtul P.M. a recurat și decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., a criticat decizia atacată în sensul că în mod eronat instanța de apel nu a dispus obligarea pârâților în solidar și la plata dobânzii legale așa cum a solicitat prin cererea de apel invocând O.G. nr. 9/2000 coroborată cu Legea nr. 136/1995, astfel că a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării pârâților B.E., P.M.

și G.I. în solidar la plata dobânzii legale aferente debitului principal, respectiv suma de 3.315.85 lei reprezentând dobânda legală pentru perioada 24 martie 2003 – 24 mai 2003 precum și acordarea în continuare a dobânzii legale până la achitarea efectivă a debitului, menținând neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea formulată la recursurile declarate de pârâți reclamanta a făcut precizări cu privire la schimbarea denumirii în SC G.A. SA, iar la data de 8 octombrie 2009 s-a consemnat în încheierea de ședință că recurenta reclamantă a menționat că nu va timbra recursul deoarece renunță la judecata acestei căi de atac. Recurentul P.M. a solicitat admiterea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul P.M. susținând că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1000 alin. (1) și (2) și art. 492 C. civ. În conformitate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii atacate deoarece instanța de apel a încălcat principiile contradictorialițății, oralității și dreptului la apărare nepunând în discuția părților proba cu interogatoriul solicitat spre a fi luat intimatului pârât G.I. și nici nu i-a dat cuvântul pentru susținerea pretențiilor și regularitatea actelor de procedură, instanța interpretând greșit și art. 167 și art. 169 C. proc.

civ. Recurenta B.E. a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ. iar în situația în care se consideră că nu se impune casarea, a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei atacate și menținerea dispoziției instanței de fond prin care s-a respins cererea reclamantei de obligare a sa plata în solidar alături de ceilalți pârâți și a arătat că deși i-a fost admisă proba cu interogatoriul pârâților P.M. și G.I., la termenul la care urma să fie administrată această probă, lipsind cei doi pârâți, instanța nu a aplicat art. 225 C. proc. civ. și nu a mai fost administrată proba.

De asemenea a susținut că excepția ridicată de ea privind tardivitatea apelului reclamantei a fost soluționată greșit întrucât înscrisul aflat la dosar nu respectă dispozițiile art. 98 C. proc. civ., după cum în mod greșit instanța a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant al SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, deoarece SC A. SMB, sucursala A.T. nu a fost mandatată corespunzător conform dispozițiilor art. 67, art. 68 și art. 83 C. proc. civ., la dosar neexistând un mandat legal. Pe fondul litigiului a susținut că instanța a făcut o aplicare greșită a art. 1000 alin. (1) C. civ., întrucât din probele existente nu rezultă că ar fi trebuit să asigure paza juridică a imobilului fiind obligată greșit la plata în solidar a sumei de 105.029,21 lei, sumă care a fost stabilită greșit, aceasta nefiind oglinda daunelor.

Recurentul P.M. a atacat și decizia comercială nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, acesta apreciind că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 2812 C. proc. civ., în condițiile în care cererea de acordare a dobânzilor nu a făcut obiectul solicitării și în apel astfel că cererea de completare a dispozițiilor formulat de reclamanta SC A. SMB era inadmisibilă. În ceea ce privește recursul reclamantei SC G.A. SA, Curtea va soluționa cauza raportată numai cu privire la chestiunea timbrării deoarece aceasta primează față de orice alte cereri. Este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 precum și art. 35 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată a acestora se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Constatând că recurenta SC G.A. SA nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra recursul, precizând în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2009 dar și la termenul de judecată de astăzi, că nu înțelege să timbreze recursul, urmează ca recursul să fie anulat de netimbrat. Motivele de recurs invocate de pârâții P.M. și B.E. în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vor fi grupate și analizate concomitent întrucât privesc casarea hotărârii atacate pentru încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Analizând hotărârea atacată din perspectiva art. 305 pct. 5 C. proc. civ. Curtea constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la data de 16 iunie 2008, instanța de apel a admis probatoriile solicitate de apelanții P.M. și SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, prin sucursala A.T., precum și de către intimata B.E. în sensul că a încuviințat pentru apelantul pârât P.M. proba cu înscrisuri iar pentru reclamantă și intimată proba cu înscrisuri și interogatoriu, prorogând discutarea administrării probei testimoniale solicitate de apelantul pârât P.M. după administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu. Deși prin încheierile de ședință de la data de 1 septembrie 2008 și 3 noiembrie 2008 instanța a dispus citarea intimaților B.E.

și G.I. cu mențiunea prezenței personal la interogatoriu, în ședința de judecată de la data de 24 noiembrie 2008 a fost administrată doar proba cu interogatoriul apelantului pârât P.M. la propunerea reclamantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, și a intimatei B.E., intimații G.I. și B.E. nefiind interogați, instanța nemaiadministrând această probă în condițiile în care nu a pus în discuția părților și nu a motivat măsura luată, fiind încălcate dispozițiile art. 167 C. proc. civ. precum și principiul contradictorialității care impune cerința ca nicio măsură să nu fie ordonată de către instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților. Se reține de asemenea că prin încheierea din data de 24 noiembrie 2008, după ce Curtea a constatat că nu mai sunt alte cereri de formulat declarând închise dezbaterile, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii pe fond, fiind consemnate concluziile apelantului pârât P.M.

asupra propriului său apel, concluziile apelantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare pe propriul apel și concluziile intimatei B.E. asupra apelului reclamantei SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare, nefiind consemnate concluziile pârâtului P.M. asupra apelului formulat de reclamantă, nici concluziile reclamantei asupra apelului pârâtului și nici concluziile intimatei B.E. asupra apelului pârâtului P.M. Potrivit art. 127 C. proc. civ. pricinile se dezbat verbal dacă legea nu dispune altfel. Concluziile pe fond reprezintă sinteza întregii desfășurări a procesului, astfel cum este ea văzută de fiecare parte. Cum în cauză se confirmă că intimata B.E.

nu a pus concluzii asupra apelului pârâtului P.M., acesta din urmă sesizând că prin neobservarea acestui act procedural a fost lezat întrucât intimata ar fi cerut admiterea apelului confirmând că nu a negat niciodată posesia, ceea ce în susținerea apelantului ar fi putut schimba soluția instanței și având în vedere că în situația în care cauza a rămas în pronunțare, iar judecătorii au judecat cauza în fond, deși nu s-au pus concluzii pe fondul apelului de către toate părțile, Curtea constată că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiului oralității dezbaterilor prevăzut de art. 127 C. proc. civ., dar și cu încălcarea principiului dreptului la apărare, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc.

civ. Este de reținut că obligativitatea consemnării susținerilor părților fiind dictată de principiul oralității fundamental în procesul civil, nesocotirea lui, atrage nulitatea hotărârilor judecătorești, iar pe de altă parte dispozițiile art. 147 C. proc. civ. obligă asupra consemnării susținerilor părților, omiterea acestora făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar, astfel că nerespectarea principiului oralității prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părțile prezente în proces, face ca hotărârea să fie lovită de nulitate. Pentru toate aceste motive, Curtea va admite recursurile pârâților B.E. și P.M. și în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 313 C. proc.

civ., va casa hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și ca o consecință a casării deciziei nr. 565/A din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, se impune și casarea deciziei comerciale nr. 86 din data de 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, aceasta fiind o decizie completatoare pronunțată ca urmare a cererii de completare a dispozitivului formulată de reclamanta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare și care face parte integrantă din decizia a cărei completare s-a cerut. În aceste condiții nu vor mai fi analizate celelalte motive invocate de recurenți, pe fondul recursului.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC G.A. SA (fosta SC A. SMB, societate de asigurare-reasigurare) împotriva deciziei comerciale nr. 565 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București secția a V-a comercială. Admite recursurile pârâților B.E. și P.M. formulate împotriva aceleiași decizii. Casează decizia nr. 565 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și decizia completatoare nr. 86 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.