ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București

sub nr. 8614/1999 SC T.T.S. SRL a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va

da, în contradictoriu cu SC S.A. SA să oblige pârâta la plata sumei de

840.635.750 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului și beneficiului nerealizat,

suportate ca urmare a neglijenței pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr.

5551/2000, a respins acțiunea și a anulat cererea de majorare a pretențiilor,

ca netimbrată, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în

cauză, nu au fost dovedite condițiile art. 998 C. civ., pentru a se putea

antrena răspunderea pârâtei.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 387

din 19 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționate, cu 10.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

SC T.T.S SRL a declarat recurs împotriva deciziei,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în

esență, că:

Instanța, numai printr-o greșită interpretare a

probelor, a respins apelul pentru că a dovedit existența prejudiciului în

patrimoniul său cu expertiza efectuată în cauză, vinovăția pârâtei în

producerea incendiului și, implicit, raportul de cauzalitate între fapta

pârâtei și prejudiciul ce l-a suportat.

În dispozitivul sentinței apelate se dispune anularea

cererii de majorarea pretențiilor, iar în considerente nu se arată nimic cu

privire la această măsură.

Recursul a fost admis pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiile art. 998 C. proc. civ. „Orice

faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din greșeala

căruia s-a ocazionat, a-l repara”.

În speță, se reține din procesul verbal încheiat la

data de 19 august 1999 de către Corpul Pompierilor Militari că, în ziua de 18

august 1999, aceștia au intervenit pentru stingerea incendiului izbucnit la SC

S.A. SA din comuna Măgurele, județ Ilfov.

Din factura nr. 0459779/1999 rezultă că pârâta a fost

obligată la achitarea contravalorii serviciului prestat de pompieri.

Rezultă, de asemenea, din probele dosarelor că

spațiul deținut de reclamant, închiriat de la pârâtă, era despărțit de magazia

în care a izbucnit incendiul printr-un perete metalic. Incendiul s-a extins și

la spațiul respectiv, și a fost cauzat de un scurtcircuit la instalația

electrică din magazia aflată în exploatarea pârâtei.

Cu adresa nr. 630924 din 19 aprilie 1999, Brigada de

Pompieri D.S. comunică reclamantei că, în spațiul deținut de ea, în urma

verificărilor, s-a constatat că „au fost asigurate măsurile de protecție

împotriva incendiilor”.

Expertul pentru stabilirea contravalorii

prejudiciului, respectiv a bunurilor aparținând reclamantei ce au fost distruse

cu ocazia incendiului, a procedat la „inventarierea mărfurilor ce au mai putut

fi considerate utilizabile” și, având în vedere evidența contabilă – soldul

scriptic al societății, s-a ajuns la concluzia că mărfurile distruse au o

valoare de 467.035.913 lei, preț de achiziție.

Rezultă, din cele mai sus, că s-a reținut faptul că

incendiul s-a produs din neglijența pârâtei, în urma acestuia, reclamantei i

s-a cauzat un prejudiciu a cărui contravaloare este certă, respectiv,

467.035.913 lei. Instanțele, numai printr-o greșită interpretare a

probatoriilor, au respins, în această situație, acțiunea și, respectiv, apelul.

Față de această situație, având în vedere

dispozițiile legale mai sus menționate și dispozițiile art. 999 C. civ.,

potrivit cărora „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin

fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, a

fost admis recursul, decizia a fost casată, s-a admis apelul, schimbându-se în

tot sentința, acțiunea s-a admis în parte și a fost obligată pârâta la plata

sumei de 467.035.913 lei cu 15.300.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina

pârâtei la toate instanțele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta SC T.T.S. SRL

București, împotriva deciziei nr. 387 din 19 martie 2001 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul

declarat de reclamantă, împotriva sentinței nr. 5551 din 29 septembrie 2000 a

Tribunalului București, secția comercială, pe care o schimbă în tot și admite

acțiunea, obligând pârâta SC S.A. SA Turnu Măgurele la plata sumei de

467.035.913 lei.

Obligă pârâta la plata sumei de 15.300.000 lei cheltuieli de

judecată pentru toate instanțele.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.