ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 8614/1999 SC T.T.S. SRL a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC S.A. SA să oblige pârâta la plata sumei de 840.635.750 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului și beneficiului nerealizat, suportate ca urmare a neglijenței pârâtei, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5551/2000, a respins acțiunea și a anulat cererea de majorare a pretențiilor, ca netimbrată, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în cauză, nu au fost dovedite condițiile art. 998 C. civ., pentru a se putea antrena răspunderea pârâtei.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 387 din 19 martie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. SC T.T.S SRL a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, că: Instanța, numai printr-o greșită interpretare a probelor, a respins apelul pentru că a dovedit existența prejudiciului în patrimoniul său cu expertiza efectuată în cauză, vinovăția pârâtei în producerea incendiului și, implicit, raportul de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul ce l-a suportat. În dispozitivul sentinței apelate se dispune anularea cererii de majorarea pretențiilor, iar în considerente nu se arată nimic cu privire la această măsură.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiile art. 998 C. proc. civ. „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din greșeala căruia s-a ocazionat, a-l repara”. În speță, se reține din procesul verbal încheiat la data de 19 august 1999 de către Corpul Pompierilor Militari că, în ziua de 18 august 1999, aceștia au intervenit pentru stingerea incendiului izbucnit la SC S.A. SA din comuna Măgurele, județ Ilfov. Din factura nr. 0459779/1999 rezultă că pârâta a fost obligată la achitarea contravalorii serviciului prestat de pompieri. Rezultă, de asemenea, din probele dosarelor că spațiul deținut de reclamant, închiriat de la pârâtă, era despărțit de magazia în care a izbucnit incendiul printr-un perete metalic.
Incendiul s-a extins și la spațiul respectiv, și a fost cauzat de un scurtcircuit la instalația electrică din magazia aflată în exploatarea pârâtei. Cu adresa nr. 630924 din 19 aprilie 1999, Brigada de Pompieri D.S. comunică reclamantei că, în spațiul deținut de ea, în urma verificărilor, s-a constatat că „au fost asigurate măsurile de protecție împotriva incendiilor”. Expertul pentru stabilirea contravalorii prejudiciului, respectiv a bunurilor aparținând reclamantei ce au fost distruse cu ocazia incendiului, a procedat la „inventarierea mărfurilor ce au mai putut fi considerate utilizabile” și, având în vedere evidența contabilă – soldul scriptic al societății, s-a ajuns la concluzia că mărfurile distruse au o valoare de 467.035.913 lei, preț de achiziție.
Rezultă, din cele mai sus, că s-a reținut faptul că incendiul s-a produs din neglijența pârâtei, în urma acestuia, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu a cărui contravaloare este certă, respectiv, 467.035.913 lei. Instanțele, numai printr-o greșită interpretare a probatoriilor, au respins, în această situație, acțiunea și, respectiv, apelul. Față de această situație, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate și dispozițiile art. 999 C. civ., potrivit cărora „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa, a fost admis recursul, decizia a fost casată, s-a admis apelul, schimbându-se în tot sentința, acțiunea s-a admis în parte și a fost obligată pârâta la plata sumei de 467.035.913 lei cu 15.300.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei la toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC T.T.S. SRL București, împotriva deciziei nr. 387 din 19 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței nr. 5551 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, pe care o schimbă în tot și admite acțiunea, obligând pârâta SC S.A. SA Turnu Măgurele la plata sumei de 467.035.913 lei. Obligă pârâta la plata sumei de 15.300.000 lei cheltuieli de judecată pentru toate instanțele. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.