ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1440/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1440/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului civil de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată,
înregistrată pe rolul
Tribunalului
București la data de 18 aprilie 2005, S.F. a
solicitat, în contradictoriu cu SC T.C.C. SA
București,
constatarea nulității absolute a certificatului
de atestare a dreptului de proprietate seria M 10 nr. 0339 din 17 martie 2005,
emis de Ministerul Lucrărilor Publice și
Amenajării Teritoriului,
obligarea
pârâtei să-i lase în deplină și liniștită posesie terenul în suprafață de 535,6
mp identificat prin numărul cadastral 210 în
C.F. 248 și rectificarea cărții funciare nr. 1672 întocmită de Biroul
de Carte Funciară al Judecătoriei sector 1
București.
Prin
încheierea din 13 septembrie 2005, Tribunalul
București,
secția a
V
a civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o
spre soluționare Judecătoriei sector 1, față de dispozițiile art.
II
din Legea nr. 219/2005.
Prin sentința civilă nr. 13013 din 13 septembrie
2006,
Judecătoria sector 1
București a respins cererea de repunere pe
rol a cauzei, a admis excepția lipsei calității
procesuale active a
reclamantului și, pe cale de
consecință, a respins acțiunea acestuia.
A luat act de precizarea pârâtei că nu a formulat
cerere reconvențională și a respins cererea acesteia de obligare a
reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, judecătoria a reținut că nu s-a dovedit că există identitate
între imobilul teren cuprins în
certificatul
de atestare a dreptului de proprietate și terenul cu
privire la care reclamantul susține că dețin un
titlu, motiv pentru
care reclamantul
nu justifică un interes legitim în anularea titlului
pârâtei.
Prin decizia nr. 216 din 20 februarie 2006,
Tribunalul
București, secția a
V
a
civilă, a admis apelurile declarate de
S.F.
și apelantul pârât - reconvențional F.E. împotriva sentinței, pe care a
anulat-o și a trimis cauza spre
competentă judecare Curții de Apel
București, secția contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2384 din 4 octombrie
2007, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția tardivității
capătului de cerere având ca
obiect anularea
certificatului de atestare a dreptului de
proprietate
și a respins ca tardiv acest capăt de cerere.
A
disjuns capetele de cerere privind revendicarea și rectificarea căiții
funciare, formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții SC T.C.C. Sa,
Ministerul
Dezvoltării Lucrărilor Publice
și Locuințelor și F.E. și a
declinat competența de soluționare a cererii
în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Prin sentința civilă nr.
3965 din 21 martie 2008, Judecătoria
sector
1 București a admis excepția necompetenței materiale și a
declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, având în vedere faptul că, prin raportul
de
expertiză, valoarea imobilului a fost stabilită la 3.887.027 Ron, respectiv
1.116.513 Euro.
Prin sentința nr. 1669 din 7 noiembrie 2008 -
Tribunalul
București, secția
a
IV
a civilă, a respins excepția lipsei calității
procesuale active ca neîntemeiată.
A respins acțiunea formulată de reclamant ca
neîntemeiată.
A obligat reclamantul la plata cheltuielilor de
judecată către
pârâtul SC C. SA.
Tribunalul
a reținut că nu s-a făcut dovada identității terenului solicitat cu cel aflat
în posesia pârâtei SC T.C. SA și chiar în ipoteza că terenul ar fi același,
autorul reclamantului, F.E., a dobândit terenul prin înscris sub
semnătură privată, vânzarea fiind constatată prin
hotărâre
judecătorească, care produce
efecte ex nune, abia în anul 1999.
La data la care instanțele de judecată au
constatat vânzarea,
imobilul
nu se mai afla în patrimoniul autorului reclamantului, ci
în
patrimoniul societății pârâte.
Prin
decizia nr. 31 IA din 18 mai 2009, Curtea de Apel
București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, a admis apelurile declarate de S.F., F.E.
și T.C.C. SA.
A admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării
Lucrărilor Publice și Locuinței, a
schimbat
în parte sentința apelată și a respins acțiunea față de
acest pârât.
Instanța de apel a reținut că pârâtul Ministerul
Dezvoltării
Lucrărilor
Publice și Locuinței nu are calitate procesuală pasivă,
deoarece
a stat în proces doar în cauza ce a avut ca obiect
anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar
acest
capăt de cerere a fost soluționat definitiv.
A mai reținut instanța de apel, că tribunalul a
constatat în
mod corect că titlul de proprietate invocat
de pârâtă este mai
bine caracterizat, față
de înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au
declarat recurs
reclamantul S.F.
și pârâtul reconvențional F.E.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.
proc. civ.
, recurenții au
arătat că instanța de apel a acordat
ceea ce nu s-a cerut,
că toate actele deduse judecății sunt
interpretate
greșit, că hotărârea instanței de apel cuprinde motive
contradictorii și străine de natura cauzei și că
ambele instanțe au
aplicat greșit
dispozițiile art. 480 C. civ.
La termenul
din 10 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din
oficiu, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C.
proc. civ.
Analizând cu prioritate
motivul de ordine publică invocat,
care face de prisos cercetarea celorlalte critici formulate de
recurenți, înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată
pe rolul
Tribunalului
București la data de 18 aprilie 2005, reclamantul
S.F. a
solicitat constatarea nulității absolute a
certificatului
de atestare a dreptului de proprietate, obligarea
pârâtei SC T.C.C. SA să-i lase în proprietate
imobilul și
rectificarea cărții funciare.
După disjungerea cererilor de chemare în judecată
și soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității
certificatului de atestare a dreptului de
proprietate, instanțele au
rămas investite cu soluționarea
acțiunii în revendicare și cu cererea de rectificare carte funciară.
Acțiunea în revendicare fiind guvernată de
principiile
dreptului comun, inclusiv în ceea ce privește
procedura de
judecată, competența materială
în judecarea unei astfel de cereri
este dată de valoarea obiectului
pricinii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a
indicat
valoarea bunului ce
face obiectul acțiunii la suma de 2 miliarde
lei.
La data
introducerii cererii de chemare în judecată - 18
aprilie 2005 - art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. prevedea că
tribunalele judecă în primă instanță procesele și
cererile în materie civilă al căror obiect are o
valoare de peste 1
miliard lei, cu
excepția cererilor de împărțeală judiciară.
Numai
că, pe parcursul judecății în primă instanță, prin Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea O.U.G. nr. 138/200, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. a fost din
nou modificat, în sensul că tribunalele judecă în primă instanță
procesele și cererile în materie civilă al căror
obiect are o valoare
de peste 5 miliarde lei.
Astfel, procesele și cererile
al căror obiect are o valoare de
până la 5 miliarde lei
sunt de competența judecătoriilor, iar
conform
art. 2 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a
devenit instanță de drept comun pentru soluționarea apelurilor.
Legea în discuție cuprinde și dispoziții
tranzitorii, care la
art.
II
alin. (1) prevăd că procesele în curs de judecată în primă
instanță la data schimbării competenței instanțelor legal
învestite, precum și căile de atac se judecă de
instanțele devenite
competente, potrivit noii legi. Trimiterea dosarelor
către
instanțele devenite competente să le
judece, conform alin. (4) al
articolului
în discuție, se face pe cale administrativă.
În aplicarea acestor dispoziții imperative, la 13
septembrie
2005, Tribunalul
București, investit inițial cu soluționarea cauzei,
a înaintat cauza spre soluționare către
Judecătoria Sector 1
București, având în vedere valoarea
bunului indicată de reclamant în cererea de chemare în judecată.
Și Curtea de Apel București, secția a VIII a
contencios
administrativ și fiscal, după ce, prin decizia
nr. 2384 din 4 octombrie 2007, a disjuns capetele de cerere privind
revendicarea și rectificarea cărții funciare, a
declinat competența
de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1
București.
Prin
urmare, după intrarea în vigoare a modificărilor
legislative invocate, competența de soluționare în fond, față de
obiectul acțiunii indicat de reclamant prin
cererea de chemare în
judecată - 2 miliarde de lei - aparținea
judecătoriei, iar
competența de a soluționa
apelul revenea tribunalului.
Judecătoria sectorul 1 București, prin sentința
nr. 3965 din
21 martie 2008,
a declinat competența de soluționare a cauzei la
Tribunalul
București, având în vedere valoarea imobilului stabilită prin raportul de
expertiză, dar hotărârea încalcă prevederile art. 18
1
C. proc. civ.,
conform
cărora instanța investită potrivit
dispozițiilor referitoare la
competența
după valoarea obiectului cererii rămâne competentă
să judece chiar dacă,
ulterior învestirii, intervin modificări în
ceea
ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Față de cele arătate, se constată că atât
tribunalul, cât și
curtea de apel au nesocotit
dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) și art.
18
1
C. proc. civ. și dispozițiile tranzitorii ale
Legii nr. 219/2005 privind
competența materială în primă
instanță și în
apel, ceea ce atrage incidența motivului de casare
prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Pe cale de consecință, se va admite recursul
declarat de
reclamant și
pârâtul - reconvențional, se va casa decizia instanței
de
apel și sentința primei instanțe, iar dosarul se va trimite
pentru judecata în fond Judecătoriei sector 1
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite
recursul declarat de reclamantul S.F. și
pârâtul F.E.
Casează
decizia nr. 31 IA din 18 mai 2009 a Curții de Apel
București, secția a III a civilă și pentru cauze
cu minori și de
familie, și
sentința nr. 1669 din 7 noiembrie 2008 a Tribunalului
București,
secția a
IV
a civilă.
Trimite cauza spre judecare la
Judecătoria sector 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 4 martie 2010.