ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 219 din 23 aprilie 2009, Tribunalul

Maramureș, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul G.G. la 4 ani închisoare

și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza

a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit.

c) și lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C.

pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a

II

a, lit. b) C. pen.

A fost dedusă reținerea de 24 ore din data de 12 septembrie

2007.

În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C.

civ., inculpatul G.G. a fost obligat să plătească părții civile G.N. suma de

2500 lei și contravaloarea de la data executării a sumei de 1800 Euro, cu titlu

de despăgubiri materiale și 4000 lei cu titlu de despăgubiri morale.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 3158 lei despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare, către

partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș " din

Baia Mare.

Inculpatul a mai fost obligat să plătească

părții civile N.G. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare iar către

stat suma de 800 lei cu același titlu.

S-a dispus restituirea către inculpat a unei

„șurubelnițe „ corp delict.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut,

în esență, următoarele:

Pe fondul unor grave neînțelegeri între

familiile părților, mai precis, între inculpat și tatăl părții vătămate, care

sunt frați, neînțelegeri legate de proprietatea unor terenuri, orice întâlnire

dintre membrii celor două familii se solda cu scandal, scandal așa cum s-a

întâmplat și la data de 14 august 2007, când în scandal au fost implicați fiul

inculpatului și partea vătămată, ocazie cu care au fost anunțate și organele de

Poliție.

La 15 august 2007, fiind sărbătoare

religioasă, partea vătămată însoțită de fratele său G.C., și G.I. și martora S.A.

s-au deplasat în oraș și au mers la bar pentru a servi o cafea.

Î

n local a intrat la scurt timp și inculpatul

care aflat în stare de ebrietate, a început să le reproșeze incidentele

anterioare adresându-le injurii. Pentru a aplana conflictul și după ce

inculpatul - deși a fost în mod insistent – rugat - nu a plecat de la masa lor,

cei patru au hotărât să plece ei; cu toate acestea, inculpatul i-a urmărit și,

în momentul în care a ajuns-o pe partea vătămată, din urmă a prins-o de gât și

cu un cuțit pa care îl avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri. Ca

răspuns la violențele inculpatului, partea vătămată și fratele acesteia, cu o

bâtă de lemn și cu o tijă metalică pe care le aveau în mașină, l-au lovit, la

rândul lor, pe inculpat. Raportul de expertiză medico-legală cu nr. 898 din 30

august 2007 a concluzionat că partea vătămată G.N. a prezentat plăgi

înjunghiate hemitorace față antero-laterală penetrantă braț stâng, leziuni care

s-au putut produce cu corp tăietor-înțepător, acestea necesitând pentru

vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mureș și inculpatul G.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat

desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă cu închisoare în limitele

prevăzute de lege, fără a se retine circumstanțe atenuante în favoarea

acestuia. Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și în principal, să se

dispună restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, în

sensul reaudierii martorilor care au dat declarații contradictorii , iar în

subsidiar, achitarea în baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.

Prin

decizia penală nr. 89 A din 7 octombrie 2009, Curtea de

Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, a desființat sentința

cu privire la reținere de circumstanțe atenuante reținute în favoarea

inculpatului și, în rejudecare l-a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art.

175 alin. (1) lit. c) și lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II

a, lit.

b) C. pen.

A fost dedusă

reținerea de 24 ore din data de 12 septembrie 2007.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul G.G.

Pentru a

decide astfel, Curtea a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a săvârșit

fapta în stare de legitimă apărare și nici măcar în stare de provocare,

întrucât din probele administrate nu a rezultat ca fapta să fi fost săvârșită

de acesta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust sau sub

stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocarea părții vătămate

și a altor persoane; cât privește cererea formulată de inculpat, în sensul de a

dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale

s-a constatat că nu poate fi admisă în condițiile dispozițiile care reglementau

această instituție au fost abrogate.

Cu privire la

individualizare pedepsei s-a apreciat că, în raport cu gradul de pericol social

concret al faptei, care a produs urmări grave și al făptuitorului care, deși nu

are antecedente penale, nu a depus diligente pentru despăgubirea părții

vătămate, nu se justifica reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante

și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva

sus-menționatei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.G.,

solicitând, în principal, trimitere cauzei spre rejudecare la instanța de fond

întrucât aceasta nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale iar în

subsidiar achitarea inculpatului întrucât acesta ar fi săvârșit fapta în stare

de legitimă apărare.

Recursul nu

este fondat.

Din

examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate

la fond și în apel rezultă că instanța de fond - confirmată de instanța de apel

- a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind

în mod clar și neechivoc că inculpatul G.G. a săvârșit tentativa la

infracțiunea de omor calificat, astfel încât cererea inculpatului de trimitere

a cauzei spre rejudecare la prima instanță nu poate fi primită.

Solicitarea

inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. sub incidența

legitimei apărări, prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.

Pentru a fi în prezența legitimei apărări inculpatul ar fi trebuit să

săvârșească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și

injust,

îndreptat împotriva sa a altuia sau

împotriva unui interes obștesc și

care ar fi pus în pericol grav

persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Or, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu s-a

aflat în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege menționat , cu atât

mai mult cu cât acesta a avut inițiativa conflictului și, mai ales, purta

asupra sa un cuțit (ceea ce, desigur, îi insufla un sentiment de securitate),

cuțit cu care a și aplicat victimei, într-o zonă vitală a corpului, mai multe

lovituri care i-au pus viața acestuia în primejdie, faptă care întrunește, cu

certitudine, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor

calificat, cum, de altfel în mod corect au stabilit atât prima instanță cât și

cea de apel.

Față de

considerentele ce precedă și avându-se în vedere și faptul că, verificându-se

din oficiu decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive care să ducă la casare,

urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins ca nefondat în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 89

A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.