ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 219 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Maramureș, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul G.G. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

A fost dedusă reținerea de 24 ore din data de 12 septembrie 2007. În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul G.G. a fost obligat să plătească părții civile G.N. suma de 2500 lei și contravaloarea de la data executării a sumei de 1800 Euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 4000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3158 lei despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș " din Baia Mare. Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile N.G. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare iar către stat suma de 800 lei cu același titlu.

S-a dispus restituirea către inculpat a unei „șurubelnițe „ corp delict. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Pe fondul unor grave neînțelegeri între familiile părților, mai precis, între inculpat și tatăl părții vătămate, care sunt frați, neînțelegeri legate de proprietatea unor terenuri, orice întâlnire dintre membrii celor două familii se solda cu scandal, scandal așa cum s-a întâmplat și la data de 14 august 2007, când în scandal au fost implicați fiul inculpatului și partea vătămată, ocazie cu care au fost anunțate și organele de Poliție. La 15 august 2007, fiind sărbătoare religioasă, partea vătămată însoțită de fratele său G.C., și G.I. și martora S.A.

s-au deplasat în oraș și au mers la bar pentru a servi o cafea. Î n local a intrat la scurt timp și inculpatul care aflat în stare de ebrietate, a început să le reproșeze incidentele anterioare adresându-le injurii. Pentru a aplana conflictul și după ce inculpatul - deși a fost în mod insistent – rugat - nu a plecat de la masa lor, cei patru au hotărât să plece ei; cu toate acestea, inculpatul i-a urmărit și, în momentul în care a ajuns-o pe partea vătămată, din urmă a prins-o de gât și cu un cuțit pa care îl avea asupra sa, i-a aplicat mai multe lovituri. Ca răspuns la violențele inculpatului, partea vătămată și fratele acesteia, cu o bâtă de lemn și cu o tijă metalică pe care le aveau în mașină, l-au lovit, la rândul lor, pe inculpat.

Raportul de expertiză medico-legală cu nr. 898 din 30 august 2007 a concluzionat că partea vătămată G.N. a prezentat plăgi înjunghiate hemitorace față antero-laterală penetrantă braț stâng, leziuni care s-au putut produce cu corp tăietor-înțepător, acestea necesitând pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale și punând în primejdie viața victimei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul G.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a solicitat desființarea sentinței și condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege, fără a se retine circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Inculpatul a solicitat desființarea sentinței și în principal, să se dispună restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, în sensul reaudierii martorilor care au dat declarații contradictorii , iar în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen. Prin decizia penală nr. 89 A din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, a desființat sentința cu privire la reținere de circumstanțe atenuante reținute în favoarea inculpatului și, în rejudecare l-a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) și lit. i) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. A fost dedusă reținerea de 24 ore din data de 12 septembrie 2007. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.G.

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare și nici măcar în stare de provocare, întrucât din probele administrate nu a rezultat ca fapta să fi fost săvârșită de acesta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust sau sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocarea părții vătămate și a altor persoane; cât privește cererea formulată de inculpat, în sensul de a dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale s-a constatat că nu poate fi admisă în condițiile dispozițiile care reglementau această instituție au fost abrogate.

Cu privire la individualizare pedepsei s-a apreciat că, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei, care a produs urmări grave și al făptuitorului care, deși nu are antecedente penale, nu a depus diligente pentru despăgubirea părții vătămate, nu se justifica reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.G., solicitând, în principal, trimitere cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor cererilor esențiale iar în subsidiar achitarea inculpatului întrucât acesta ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare.

Recursul nu este fondat. Din examinarea întregului dosar al cauzei și a considerentelor hotărârilor pronunțate la fond și în apel rezultă că instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, stabilind în mod clar și neechivoc că inculpatul G.G. a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor calificat, astfel încât cererea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță nu poate fi primită. Solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen. sub incidența legitimei apărări, prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită. Pentru a fi în prezența legitimei apărări inculpatul ar fi trebuit să săvârșească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care ar fi pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul nu s-a aflat în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege menționat , cu atât mai mult cu cât acesta a avut inițiativa conflictului și, mai ales, purta asupra sa un cuțit (ceea ce, desigur, îi insufla un sentiment de securitate), cuțit cu care a și aplicat victimei, într-o zonă vitală a corpului, mai multe lovituri care i-au pus viața acestuia în primejdie, faptă care întrunește, cu certitudine, elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, cum, de altfel în mod corect au stabilit atât prima instanță cât și cea de apel. Față de considerentele ce precedă și avându-se în vedere și faptul că, verificându-se din oficiu decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se identifică existența altor motive care să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 89 A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.