ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC D.M.H.I. SA le-a chemat în fața tribunalului

Constanța, secția comercială, pe pârâtele Primăria

Oltenița, Consiliul Local al Municipiului Oltenița și

Orașul Oltenița, prin primar, și a solicitat ca prin

sentința pe care o va pronunța să fie obligate la plata sumei de

2.193.260 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de

80.000 mp situat în Oltenița precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin sentința nr. 1216

pronunțată la data de 25 februarie 2009, Tribunalul Constanța, secția

comercială, a admis acțiunea reclamantei și le-a obligat pe

pârâte la restituirea sumei de 2.193.260 lei reprezentând preț achitat cu

ordinul de plată nr. 6320 din 22 octombrie 2007 precum și la plata

sumei de 25.124 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că acțiunea în restituirea prețului solicitat de

reclamantă este fondată, că SC D.M.H.I. SA a fost declarată

câștigătoarea unei licitații iar transferul dreptului de

proprietate nu a avut loc deși prețul era achitat. Față de

această stare de fapt, a mai reținut tribunalul, reclamanta este

îndreptățită să i se restituie prețul.

Sentința tribunalului a fost

apelată de cele două pârâte care au solicitat Curții de apel

Constanța să admită graficul de restituire eșalonată a

sumei la care au fost obligate de instanța de fond.

Prin decizia nr. 84 din 15 iulie 2009, Curtea

de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat

apelul reținând că suma de plată nu a fost restituită

și că reclamanta s-a opus plății eșalonate astfel

că nu există niciun temei, în opinia Curții, pentru o astfel de

solicitare.

Împotriva deciziei nr. 84/COM/15 iulie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs, pârâtele Municipiul

Oltenița - Primăria Oltenița și Consiliul Local al

Municipiului Oltenița, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301

C. proc. civ.

Fără să indice motive de

nelegalitate, recurentele au criticat decizia Curții de Apel sub cuvânt

că nu a existat din partea acestora un refuz de încheiere a contractului de

vânzare-cumpărare, că nu s-au respectat prevederile art. 7201 C.

proc. civ., acesta fiind motivul pentru care nu a existat un grafic de

rambursare și chiar o rambursare a prețului încasat și, în fine,

că îndeplinirea procedurii prealabile ar fi trebuit verificată de

instanța de fond.

Au mai arătat recurentele că nu

dispun de sumele necesare pentru restituirea integrală a prețului la

care au fost obligate întrucât au avut convingerea că se va încheia

contractul de vânzare-cumpărare, și că pentru neîncheierea

acestuia nu se află în culpă . Totodată au precizat că în

acest context suma solicitată de intimată reprezintă o

cheltuială neprevăzută care poate fi achitată în mod

eșalonat. Față de aceste argumente au arătat că vor

depune la dosar, înscrisuri, interogatoriul luat intimatei cu privire la

eșalonarea sumei de plată și alte înscrisuri sau probe care vor

rezulta din dezbateri.

În drept au invocat art. 7201 și art.720

alin. (3) C. proc. civ. La data de 18 martie 2010 recurentele au depus la dosar

un înscris intitulat tranzacție și ordinele de plată care

dovedesc  plata parțială a sumei la care au fost obligate prin

sentință, diferența rămasă de plată fiind de

309.192 lei.

Față de aceste susțineri

pârâtele recurente s-au considerat îndreptățite să solicite admiterea

recursului și, în fond, au solicitat Înaltei Curți să modifice

soluția și să dispună restituirea sumei pe care o

datorează reclamantei intimate, în mod eșalonat, conform

tranzacției.

Recursul este nefondat.

Din expunerea criticilor aduse deciziei

pronunțate de Curtea de Apel, rezultă cu evidență că

recurentele nu au suspus spre analiza Înaltei Curți, motive de

nelegalitate ci aspecte de fond care vizează netemeinicia, mai precis

spus, modalitatea de executare a sumei la care au fost obligate. Din această

perspectivă este de observat că suma de plată este recunoscută

așa cum de altfel rezultă și din fazele procesuale anterioare,

iar recurentele tind spre a demonstra că aceasta reprezintă o

cheltuială neprevăzută, motiv care le

îndreptățește să solicite eșalonarea executării.

Rezultă, așadar, că nu s-a

invocat nelegalitatea hotărârilor anterior pronunțate pentru ca

Înalta Curte, să fie pusă în situația de a le examina,

cerința indicării motivelor de nelegalitate și a argumentelor care

conduc spre această susținere fiind prevăzută expres de art.

3021 lit. (c) și art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. sau, altfel spus,

aceste cerințe nu sunt lăsate la latitudinea părții

îndreptățite să promoveze această cale de atac

extraordinară.

Nu este mai puțin adevărat că

recurenta s-a referit la nerespectarea de către instanța de fond a

dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., fără să argumenteze

în ce constă încălcarea acestor dispoziții, recurentele

emițând ipoteze în sensul că respectarea articolului menționat ar

fi avut consecința că,,la această dată ar fi putut exista un

grafic de rambursare și chiar o rambursare a prețului”. Această

critică vizând aplicarea art. 7201 C. proc. civ., chiar și în ipoteza

în care în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. ar fi încadrată în

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu ar

putea să fie reținută, mai întâi pentru că la dosarul de

fond se află convocarea la conciliere și, în al doilea rând, pentru

că o astfel de susținere nu a constituit apărare în fața

instanței de fond și nici critică în apel. Invocarea acestui

motiv în recurs nu constituie o exercitare cu bună-credință a

drepturilor procesuale pentru că în realitate se urmărește prin

aceste susțineri prelungirea duratei procesului.

În fine, înțelegerea părților

privind plățile efectuate și stabilirea unui termen pentru plata

diferenței rămasă vizează executarea sentinței și

nu constituie critică de nelegalitate. În același timp, înscrisul

respectiv nu are valoarea unei înțelegeri săvârșite prin concesii

reciproce cu scopul de a pune capăt unui proces, ci așa cum s-a mai

arătat, vizează stabilirea unei modalități de executare a

obligațiilor reținute în sarcina recurentelor prin sentința

fondului.

Față de cele ce preced, conform art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Primăria

Oltenița, Consiliul Local al Municipiului Oltenița și Orașul

Oltenița, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 84/COM din 15 iulie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.