ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC D.M.H.I. SA le-a chemat în fața tribunalului Constanța, secția comercială, pe pârâtele Primăria Oltenița, Consiliul Local al Municipiului Oltenița și Orașul Oltenița, prin primar, și a solicitat ca prin sentința pe care o va pronunța să fie obligate la plata sumei de 2.193.260 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 80.000 mp situat în Oltenița precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 1216 pronunțată la data de 25 februarie 2009, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei și le-a obligat pe pârâte la restituirea sumei de 2.193.260 lei reprezentând preț achitat cu ordinul de plată nr. 6320 din 22 octombrie 2007 precum și la plata sumei de 25.124 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că acțiunea în restituirea prețului solicitat de reclamantă este fondată, că SC D.M.H.I. SA a fost declarată câștigătoarea unei licitații iar transferul dreptului de proprietate nu a avut loc deși prețul era achitat. Față de această stare de fapt, a mai reținut tribunalul, reclamanta este îndreptățită să i se restituie prețul. Sentința tribunalului a fost apelată de cele două pârâte care au solicitat Curții de apel Constanța să admită graficul de restituire eșalonată a sumei la care au fost obligate de instanța de fond. Prin decizia nr. 84 din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a respins ca nefondat apelul reținând că suma de plată nu a fost restituită și că reclamanta s-a opus plății eșalonate astfel că nu există niciun temei, în opinia Curții, pentru o astfel de solicitare.

Împotriva deciziei nr. 84/COM/15 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța au declarat recurs, pârâtele Municipiul Oltenița - Primăria Oltenița și Consiliul Local al Municipiului Oltenița, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Fără să indice motive de nelegalitate, recurentele au criticat decizia Curții de Apel sub cuvânt că nu a existat din partea acestora un refuz de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, că nu s-au respectat prevederile art. 7201 C. proc. civ., acesta fiind motivul pentru care nu a existat un grafic de rambursare și chiar o rambursare a prețului încasat și, în fine, că îndeplinirea procedurii prealabile ar fi trebuit verificată de instanța de fond.

Au mai arătat recurentele că nu dispun de sumele necesare pentru restituirea integrală a prețului la care au fost obligate întrucât au avut convingerea că se va încheia contractul de vânzare-cumpărare, și că pentru neîncheierea acestuia nu se află în culpă . Totodată au precizat că în acest context suma solicitată de intimată reprezintă o cheltuială neprevăzută care poate fi achitată în mod eșalonat. Față de aceste argumente au arătat că vor depune la dosar, înscrisuri, interogatoriul luat intimatei cu privire la eșalonarea sumei de plată și alte înscrisuri sau probe care vor rezulta din dezbateri. În drept au invocat art. 7201 și art.720 alin. (3) C. proc. civ. La data de 18 martie 2010 recurentele au depus la dosar un înscris intitulat tranzacție și ordinele de plată care dovedesc plata parțială a sumei la care au fost obligate prin sentință, diferența rămasă de plată fiind de 309.192 lei.

Față de aceste susțineri pârâtele recurente s-au considerat îndreptățite să solicite admiterea recursului și, în fond, au solicitat Înaltei Curți să modifice soluția și să dispună restituirea sumei pe care o datorează reclamantei intimate, în mod eșalonat, conform tranzacției. Recursul este nefondat. Din expunerea criticilor aduse deciziei pronunțate de Curtea de Apel, rezultă cu evidență că recurentele nu au suspus spre analiza Înaltei Curți, motive de nelegalitate ci aspecte de fond care vizează netemeinicia, mai precis spus, modalitatea de executare a sumei la care au fost obligate. Din această perspectivă este de observat că suma de plată este recunoscută așa cum de altfel rezultă și din fazele procesuale anterioare, iar recurentele tind spre a demonstra că aceasta reprezintă o cheltuială neprevăzută, motiv care le îndreptățește să solicite eșalonarea executării.

Rezultă, așadar, că nu s-a invocat nelegalitatea hotărârilor anterior pronunțate pentru ca Înalta Curte, să fie pusă în situația de a le examina, cerința indicării motivelor de nelegalitate și a argumentelor care conduc spre această susținere fiind prevăzută expres de art. 3021 lit. (c) și art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. sau, altfel spus, aceste cerințe nu sunt lăsate la latitudinea părții îndreptățite să promoveze această cale de atac extraordinară. Nu este mai puțin adevărat că recurenta s-a referit la nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., fără să argumenteze în ce constă încălcarea acestor dispoziții, recurentele emițând ipoteze în sensul că respectarea articolului menționat ar fi avut consecința că,,la această dată ar fi putut exista un grafic de rambursare și chiar o rambursare a prețului”.

Această critică vizând aplicarea art. 7201 C. proc. civ., chiar și în ipoteza în care în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. ar fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu ar putea să fie reținută, mai întâi pentru că la dosarul de fond se află convocarea la conciliere și, în al doilea rând, pentru că o astfel de susținere nu a constituit apărare în fața instanței de fond și nici critică în apel. Invocarea acestui motiv în recurs nu constituie o exercitare cu bună-credință a drepturilor procesuale pentru că în realitate se urmărește prin aceste susțineri prelungirea duratei procesului. În fine, înțelegerea părților privind plățile efectuate și stabilirea unui termen pentru plata diferenței rămasă vizează executarea sentinței și nu constituie critică de nelegalitate.

În același timp, înscrisul respectiv nu are valoarea unei înțelegeri săvârșite prin concesii reciproce cu scopul de a pune capăt unui proces, ci așa cum s-a mai arătat, vizează stabilirea unei modalități de executare a obligațiilor reținute în sarcina recurentelor prin sentința fondului. Față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Primăria Oltenița, Consiliul Local al Municipiului Oltenița și Orașul Oltenița, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 84/COM din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.