ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4148/2010

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 617/A din 29

martie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul I.C.I. împotriva sentinței civile nr. 1571 din 9

decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Horezu, în contradictoriu cu

intimatul-pârât I.C.M.

Prin decizia civilă nr. 1731/A din 6

septembrie 2004, a aceleași curți de apel, s-a admis cererea formulată de

petentul I.C.M. în sensul completării dispozitivului deciziei civile nr. 617/A

din 29 martie 2004, în sensul obligării apelantului-reclamant I.C.I. la plata

sumei de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat,

către petent.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat

recurs intimatul-reclamant I.C.I., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data

de 28 octombrie 2004.

Prin încheierea de ședință din data

de 7 iulie 2005 judecata recursului a fost suspendată în baza art. 243 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a faptului că niciuna din părțile

interesate nu a formulat vreo cerere prevăzută de dispozițiile legale menționate.

La termenul de judecată din 1 iulie 2010, urmare

repunerii pe rol a cauzei din oficiu, la data de 4 mai 2010, Înalta Curte a rămas

în pronunțare cu privire la excepția perimării recursului.

În conformitate cu art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Perimarea

este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa

judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are

o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru

nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în

faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul

nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În raport de aceste considerente și

având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării

judecății pricinii (7 iulie 2005), timp în care nici una dintre părțile

litigante nu au solicitat continuarea judecății recursului și că, în această

perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului

de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C.

proc. civ., va constata perimat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamantul I.C.I. împotriva deciziei nr. 1731/A din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie

2010.