ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința civilă nr. 75 din 4 mai 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.I.A., în contradictoriu cu pârâta R.N.P.R., având ca obiect obligarea pârâtei la plata unui spor de 50% din salariul de bază pentru îndeplinirea unei funcții suplimentare, pe perioada cuprinsă între data de 28 iunie 2007 și data de 11 aprilie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 189 din 23 februarie 2005, reclamantul a fost numit, cu delegație, director al D.S.B., până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post, iar prin actul adițional la contractul de muncă din 25 iulie 2007, i s-au stabilit drepturile salariale corespunzătoare funcției de director al acestei direcții silvice, pe care a ocupat-o prin concurs.

S-a reținut că între reclamant și pârâtă, s-a încheiat și contractul de performanță din data de 28 iunie 2007, ce face parte integrantă din contractul de muncă al reclamantului, drepturile și obligațiile acestuia fiind cele prevăzute în fișa postului, înregistrată la 10 mai 2005, ce au fost stabilite în conformitate cu regulamentul privind organizarea, funcționarea și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura R.N.P.R., aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 4 aprilie 2005 și modificat prin Hotărârea nr. 7 din 18 iulie 2005 și Hotărârea nr. 2 din 5 martie 2007. Instanța a apreciat că reclamantul, în calitatea sa de director al D.S.B., avea ca atribuții și limite de competență și activitatea tehnică a D.S.B., implicit a funcției de director tehnic, așa cum s-a stabilit prin fișa postului din 10 mai 2005, în același sens, stabilindu-se și prin contractul de performanță încheiat pentru anul 2007 între pârâtă și reclamant, astfel încât, a concluzionat prima instanță, nu se poate reține că reclamantul a exercitat o funcție suplimentară, prevederile art. 134 anexa 4, pct. 6 din contractul colectiv de muncă, nefiindu-i aplicabile reclamantului.

Reținând faptul că între reclamant și pârâtă nu există mai multe contracte individuale de muncă, instanța a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 35 C. muncii, pentru a se constata existenta cumulului de funcții. Împotriva acestei sentințe, reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurentul, reiterând în esență, argumentele prezentate în fața primei instanțe, a susținut, în esență, că este îndreptățit să obțină sporul solicitat și care a fost prevăzut prin art. 133 și art. 134 din C.C.M. R.N.P.R. Recursul este nefondat. Potrivit art. 35 alin. (1) C. muncii: Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcții, în baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

Din simpla lecturare a textului mai sus citat, rezultă faptul că pentru a putea vorbi de cumul funcții, trebuie să existe mai multe contracte individuale de muncă, condiție neîndeplinită în cauza de față. În aceste condiții, chiar dacă recurentul-reclamant a exercitat pentru o perioadă determinată atribuții ce reveneau directorului tehnic, în lipsa încheierii unui alt contract individual de muncă, și în lipsa unei decizii de numire în funcția suplimentară, recurentul nu se poate prevala de dispozițiile art. 35 C. muncii și nici de cele ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul R.N.P.R., aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum a reținut și instanța de fond, recurentul-reclamant, semnând contractul de performanță pentru anul 2007, și-a asumat obligația de a duce la îndeplinire toate acele activități necesare asigurării funcționării D.S.B., la parametri maximi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge declarat de A.I.A., împotriva sentinței civile nr. 75 din 4 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2010.