ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4362/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 437/103/2009

pe rolul Tribunalului Neamț, reclamanții I.S.M., P.R. și V.V.V. au chemat în judecată

pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând obligarea

pârâtului la acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază,

începând cu data de 27 martie 2008, spor datorat de pârât, în conformitate cu

art. 127 alin. (5) C. silvic, actualizat în raport de indicele de inflație și dobânda

legală aferentă sumei datorate.

În motivarea acțiunii,

reclamanții arată că sunt funcționari publici în domeniul silvic și ocupă funcția

de consilieri în cadrul Direcției Generale de Control Silvic și Cinegetic. Reclamanții

susțin că sunt îndreptățiți să li se plătească sporul de risc, reprezentând 25%

din salariul de bază, spor prevăzut de art. 127 alin. (5) C. silvic.

Reclamanții au făcut trimitere

la dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, art. 41 din

Legea nr. 6/2007, din analiza cărora rezultă că funcționarii publici beneficiază

și de sporurile prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice.

Reclamanții au apreciat

că sporul de risc de 25% din salariul de bază este stabilit în cadrul legislației

specifice domeniului silvic, în mod imperativ.

Prin întâmpinarea depusă

la data de 17 martie 2009, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, întrucât este autoritate

publică centrală, excepția neîndeplinirii de către reclamanți a procedurii prealabile,

iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 177

din 09 aprilie 2009, Tribunalul Neamț, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința nr. 188

din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și a obligat

pârâtul Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale să plătească reclamanților sporul de risc, în cuantum de 25%

din salariul de bază, începând cu data de 27 martie 2008, actualizat în raport de

indicele de inflație și dobânda legală aferentă sumei datorate, pentru perioada

cuprinsă între 27 martie 2008 până la data pronunțării.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții sunt consilieri

în cadrul Direcției de Control Silvic și Cinegetic și au raporturi de muncă cu pârâtul

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Potrivit art. 127

alin. (5) din Legea nr. 46/2008, personalul silvic din cadrul autorității publice

centrale, care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia,

al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale

a Pădurilor beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.

În temeiul acestei dispoziții

legale, reclamanții sunt îndreptățiți la primirea sporului anterior arătat.

Instanța de fond a apreciat

că prevederile H.G. nr. 281/1993 și cele ale Regulamentului nr. 6366/1132/1993 nu

sunt aplicabile în speță, deoarece sunt anterioare intrării în vigoare a C. silvic.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

(în prezent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale), care a solicitat modificarea

sa, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, în principal, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă,

ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de

temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui

motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:

Intimații-reclamanți sunt

funcționari publici cu pregătire silvică în cadrul Inspectoratului Teritorial de

Regim Silvic și de Vânătoare Suceava.

Rațiunea pentru care intimații-reclamanți

au chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este

dată de faptul că, până la data publicării O.U.G. nr. 115/2009, aceasta era autoritatea

publică centrală care răspundea și de silvicultură.

În urma apariției O.U.G.

nr. 115/2009 și H.G. nr. 1635/2009, cadrul procesual a fost modificat, în sensul

că Ministerul Mediului și Pădurilor se subrogă Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale în ceea ce privește drepturile și obligațiile salariale ale

funcționarilor publici încadrați la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale.

Ca atare, recurentul a

concluzionat în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.

Intimații-reclamanți nu

au respectat prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002, art. 30 din O.U.G.

nr. 92/2004 și art. 31 din O.G. nr. 2/2006, care prevăd că funcționarii publici

introduc contestații la ordonatorii de credite cu privire la salariile, sporurile,

premiile și alte drepturi stabilite de aceștia, care pot fi atacate, în termen de

30 de zile de la comunicare, la instanțele de contencios.

De asemenea, recurentul

arată că au fost eludate și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată,

care reglementează instituția recursului administrativ.

Intimații-reclamanți au

formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

Critica recurentului privind

greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale) este fondată.

Calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul

juridic dedus judecății.

Cu alte cuvinte, pârâtul

trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport cu dreptul reclamantului.

De asemenea, reclamantul

va trebui să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală

pasivă a pârâtului, altfel spus, dreptul său de a introduce cererea de chemare în

judecată împotriva acestuia, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega

valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecății.

În speța de față, intimații-reclamanți,

în calitate de funcționari publici la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și

de Vânătoare Suceava au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale) plata sporului de risc de 25% din salariul de bază, începând cu data de

27 martie 2008-la zi, spor reglementat de art. 127 alin. (5) din Legea nr. 46/2008.

Ca atare, intimații-reclamanți

au raport de funcție cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Suceava, instituție publică cu personalitate juridică, conform H.G. nr. 333/2005,

ordonator secundar de credite, cu buget propriu, competentă să stabilească și să

acorde sporuri.

Prin urmare, fiind vorba

de un litigiu având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitate

procesuală pasivă are instituția publică cu care funcționarul public are stabilit

raportul de serviciu.

Faptul că Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava este organizată și funcționează

în subordinea recurentului, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite,

care repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu poate

constitui un temei care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia în prezentul

litigiu.

În consecință, în raport

de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată,

va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea

reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței

nr. 188 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.