ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4509/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași anularea dispoziției nr. 4103 din 15 august 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Călărași, prin care i s-a respins notificarea prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul proprietatea sa situat în Călărași, cu motivarea că nu a făcut dovada preluării abuzive și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să-i rezolve favorabil notificarea.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate în baza actului de vânzare cumpărare din 9 iunie 1980, iar în august 1980 s-a dispus demolarea lui, împreună cu toate celelalte imobile situate pe stradă, autoritățile locale din acea vreme forțându-i să semneze actele privind demolarea, sub condiția acordării unui apartament din fondul locativ de stat. În baza Legii nr. 18/1991 i-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 700 mp într-o altă zonă a municipiului Călărași, însă pentru casa de locuit nu a primit nici o despăgubire, apartamentul acordat cu chirie din fondul de stat neputând constitui o despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 475 din 3 martie 2008, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției contestate, a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit situat în Călărași, și a obligat pârâtul Primarul municipiului Călărași să emită o nouă dispoziție în acest sens.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că s-a făcut o greșită apreciere a probelor atunci când s-a dispus prin dispoziția contestată respingerea notificării reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive întrucât construcția a fost demolată la cererea reclamantului, în baza autorizației de demolare nr. 29 din 4 august 1980. Din probele administrate rezultă că demolarea s-a făcut fără o bază legală, această împrejurare rezultând din referatul întocmit la data de 4 august 1980 potrivit căruia imobilul era prevăzut de autoritățile locale într-un program de strămutare a locuitorilor, indicându-se ca temei legal dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1974, dar și din adresa nr. 11196 din 20 mai 2997 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, potrivit căreia, suprafața de 700 mp pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de către reclamant era eferentă locuinței, demolată în anul 1980, fără decret de expropriere, la fel ca toate locuințele de pe stradă.

Totodată, acordarea de către stat a unui apartament cu chirie și cumpărarea ulterioară de către reclamant în baza Decretului-lege nr. 62/1990 nu constituie o despăgubire în înțelesul legii. Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Călărași a fost respins de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 689 A din 29 septembrie 2008. În considerentele sale, Curtea de apel a reținut că din probatoriul administrat rezultă că imobilul reclamantului a fost expropriat în cadrul unui „program de strămutare" prin care s-a solicitat proprietarilor să formuleze cereri de demolare a caselor de locuit, fără bază legală și fără despăgubiri, faptul acordării de către stat a unui apartament cu chirie neconstituind o despăgubire în înțelesul legii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Călărași, care susține că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, autorizația de demolare neconstituind o dovadă în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece aceasta este eliberată la cererea reclamantului. Solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea contestației. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care fac posibilă încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Art. 1.3 lit. a) din H.G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că incidența „preluării abuzive" nu este prezumată, ci este lăsată la aprecierea entității obligate cu soluționarea notificării, iar lit. c a aceluiași articol prevede situațiile care nu constituie „preluări abuzive" și care, nu formează obiectul Legii nr. 10/2001. În raport de aceste dispoziții, analizând probatoriul administrat în cauză, instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect că demolarea locuinței reclamantului, situată în Călărași, s-a făcut în mod abuziv și nu la cererea sa, astfel cum susține recurenta. De altfel, faptul că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției demolate, în baza Legii nr. 18/1991 constituie un argument în acest sens, întrucât preluarea abuzivă se referă la întregul imobil - casă și teren.

Chiar recurenta Primăria municipiului Călărași, prin adresa nr. 2387 din 4 februarie 2008 (fila 95, dosar tribunal), eliberată la cererea instanței de fond, arată că la reconstituirea dreptului de proprietate privind terenul intravilan în suprafață de 700 mp, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1144 din 27 noiembrie 2007, s-a avut în vedere terenul aferent construcției situate în Călărași, ce a aparținut reclamantului. Toate acestea dovedesc cu prisosință faptul preluării abuzive a construcției și al demolării, fără vreun act de expropriere și fără o justă despăgubire.

Faptul că reclamantul nu a prezentat un act de preluare, astfel cum susține recurenta, nu echivalează cu neîndreptățirea acestuia de a beneficia de prevederile legii de reparație, întrucât, în conținutul acțiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. i) a acestui text și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal. Pentru considerentele arătate, apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Călărași prin Primar împotriva deciziei nr. 689 A din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.