ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4509/2009

Deliberând în condițiile art. 256

C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Călărași, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Primăria municipiului Călărași și Primarul municipiului Călărași

anularea dispoziției nr. 4103 din 15 august 2007 emisă de pârâtul Primarul

municipiului Călărași, prin care i s-a respins notificarea prin care a

solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul proprietatea sa situat în

Călărași, cu motivarea că nu a făcut dovada preluării abuzive și obligarea

pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să-i rezolve favorabil

notificarea.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate în baza actului de

vânzare cumpărare din 9 iunie 1980, iar în august 1980 s-a dispus demolarea lui,

împreună cu toate celelalte imobile situate pe stradă, autoritățile locale din

acea vreme forțându-i să semneze actele privind demolarea, sub condiția

acordării unui apartament din fondul locativ de stat.

În baza Legii nr. 18/1991 i-a

fost restituit în natură terenul în suprafață de 700 mp într-o altă zonă a

municipiului Călărași, însă pentru casa de locuit nu a primit nici o

despăgubire, apartamentul acordat cu chirie din fondul de stat neputând

constitui o despăgubire.

Prin sentința civilă nr. 475 din

3 martie 2008, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis acțiunea, a dispus

anularea dispoziției contestate, a constatat că reclamantul este îndreptățit la

acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit situat în

Călărași, și a obligat pârâtul Primarul municipiului Călărași să emită o nouă

dispoziție în acest sens.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că s-a făcut o greșită apreciere a probelor

atunci când s-a dispus prin dispoziția contestată respingerea notificării

reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive întrucât

construcția a fost demolată la cererea reclamantului, în baza autorizației de

demolare nr. 29 din 4 august 1980.

Din probele administrate rezultă

că demolarea s-a făcut fără o bază legală, această împrejurare rezultând din

referatul întocmit la data de 4 august 1980 potrivit căruia imobilul era

prevăzut de autoritățile locale într-un program de strămutare a locuitorilor,

indicându-se ca temei legal dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1974, dar și

din adresa nr. 11196 din 20 mai 2997 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr.

18/1991, potrivit căreia, suprafața de 700 mp pentru care s-a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate de către reclamant era eferentă

locuinței, demolată în anul 1980, fără decret de expropriere, la fel ca toate

locuințele de pe stradă.

Totodată, acordarea de către stat

a unui apartament cu chirie și cumpărarea ulterioară de către reclamant în baza

Decretului-lege nr. 62/1990 nu constituie o despăgubire în înțelesul legii.

Apelul declarat de pârâta

Primăria municipiului Călărași a fost respins de Curtea de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 689 A

din 29 septembrie 2008.

În considerentele sale, Curtea de

apel a reținut că din probatoriul administrat rezultă că imobilul reclamantului

a fost expropriat în cadrul unui „program de strămutare" prin care s-a

solicitat proprietarilor să formuleze cereri de demolare a caselor de locuit,

fără bază legală și fără despăgubiri, faptul acordării de către stat a unui

apartament cu chirie neconstituind o despăgubire în înțelesul legii.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Călărași, care susține că

reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, autorizația de demolare

neconstituind o dovadă în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001,

deoarece aceasta este eliberată la cererea reclamantului. Solicită admiterea

recursului și modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar

pe fond respingerea contestației.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate, care fac posibilă încadrarea în

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 1.3 lit. a) din H.G. nr.

250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 prevede că incidența „preluării abuzive" nu este prezumată, ci

este lăsată la aprecierea entității obligate cu soluționarea notificării, iar

lit. c a aceluiași articol prevede situațiile care nu constituie „preluări

abuzive" și care, nu formează obiectul Legii nr. 10/2001.

În raport de aceste dispoziții, analizând

probatoriul administrat în cauză, instanțele de fond și apel au stabilit în mod

corect că demolarea locuinței reclamantului, situată în Călărași, s-a făcut în

mod abuziv și nu la cererea sa, astfel cum susține recurenta.

De altfel, faptul că reclamantului

i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției

demolate, în baza Legii nr. 18/1991 constituie un argument în acest sens,

întrucât preluarea abuzivă se referă la întregul imobil - casă și teren.

Chiar recurenta Primăria

municipiului Călărași, prin adresa nr. 2387 din 4 februarie 2008 (fila 95,

dosar tribunal), eliberată la cererea instanței de fond, arată că la

reconstituirea dreptului de proprietate privind terenul intravilan în suprafață

de 700 mp, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1144 din 27 noiembrie

2007, s-a avut în vedere terenul aferent construcției situate în Călărași, ce a

aparținut reclamantului.

Toate acestea dovedesc cu

prisosință faptul preluării abuzive a construcției și al demolării, fără vreun

act de expropriere și fără o justă despăgubire.

Faptul că reclamantul nu a

prezentat un act de preluare, astfel cum susține recurenta, nu echivalează cu

neîndreptățirea acestuia de a beneficia de prevederile legii de reparație,

întrucât, în conținutul acțiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi,

astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se

includ, potrivit lit. i) a acestui text și orice alte imobile preluate fără

titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

preluării, precum și cele preluate fără temei legal.

Pentru considerentele arătate,

apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Călărași prin Primar împotriva deciziei nr. 689 A din 29 septembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.