ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4966/2010

A

supra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 23 septembrie 2009,

reclamanta

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov a

cerut a se dispune plasamentul minorului T.F.A., fiul lui H.M. și T.A., născut

la data de 22 aprilie 1995, la familia M.C. și A.D.

Prin sentința civila nr.

1/PC din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Bihor, secția

civilă, și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

In motivarea hotărârii s-a reținut că, prin hotărârea nr. 9

din 12 ianuarie 2006, Comisia pentru protecția Copilului a Județului Ilfov a

dispus, la cerere, integrarea minorul T.F.A. în

familia mamei sale,

T.A., care domiciliază în județul Ilfov, aflat în

raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Prin sentința civilă 958 din 14 iulie 2009, Tribunalul

București, secția a III a civilă, și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

In motivarea sentinței s-a reținut că nu se cunoaște unde se

află, în prezent, mama minorului și că tatăl său, care locuiește pe raza

sectorului 4 din municipiul București, deși și-a exprimat acordul pentru luarea

măsurii plasamentului, contestă paternitate minorului, motiv pentru care nu a

permis efectuarea anchetei sociale la domiciliul său.

In atare condiții, cum minorul locuiește cu familia M., pe

raza județului Bihor, instanța a statuat că se impune concluzia potrivit căreia

domiciliul minorului, în sensul art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 este

pe raza acestui județ și că Tribunalul Bihor are competența de a soluționa

litigiul.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul a

fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție Curți de Casație și Justiție

pentru a pronunța regulator de competență.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin domiciliu se înțelege acel atribut de identificare a

persoanei fizice care o individualizează in spațiu, prin indicarea unui loc

având aceasta semnificație juridica.

Acest atribut de identificare al persoanei se caracterizează

prin stabilitate, unicitate și obligativitate și nu se confundă cu reședința,

care este o locuință temporara a unei persoane.

Or, minorul are, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, un

domiciliu legal și anume „la părinții săi sau la acela dintre părinți la care

el locuiește statornic".

Așa fiind, când legea instituie drept criteriu de stabilire a

competenței domiciliul minorului, cum este cazul dispoziției legale prevăzută

de art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, urmează a se avea în vedere

domiciliul legal al acestuia, mai sus definit.

In speța supusă analizei, se constată că minorul T.F.A.,

începând cu data de 12 ianuarie 2006 (fila 31, ds.22597/3/2009), a fost

integrat în familia mamei sale, T.A. care domiciliază în orașul Buftea, jud.

Buftea (fila 30 ds. 22597/3/2009).

Împrejurarea că mama minorului, conform declarației fratelui

său - T.M., ar fi plecată în străinătate, evidențiată în raportul de anchetă

socială datat 16 aprilie 2009, nu este de natură să conducă la concluzia

schimbării domiciliului legal al minorului la familia M., la care locuiește în

prezent, cât timp în favoarea acestei familii nu a fost încuviințată nicio

măsură legală de ocrotire.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a

litigiului în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2010