ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2972/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul D.C., în contradictoriu

cu pârâta B.R.D. G.S.G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să constate că nu există un contract cu pârâta și în consecință că

pârâta nu putea să solicite notarea reclamanților în baza de date a C.R.B.B.C.;

a mai solicitat pârâtul ca pârâta să fie obligată să solicite C.R.B.B.C. radierea

reclamantului din evidențe, cu cheltuieli de judecată aferente.

Reclamantul și-a întemeiat în drept

acțiunea pe dispozițiile art. 969 și urm., art. 1073 – art. 1077 C. civ.

Prin sentința nr. 8743 din 3 iulie

2009, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca

nefondată.

Apelul a fost declarat de reclamant

care a formulat următoarele critici:

- motivarea este contradictorie și

străină de natura pricinii;

- instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății iar prin hotărârea pronunțată s-a schimbat cadrul

procesual al cauzei;

- instanța de fond a interpretat

greșit probele administrate.

Prin decizia nr. 92 din 11 februarie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, considerând că sentința

este legală și temeinică sub raportul criticilor formulate, instanța statuând

legal asupra existenței contractului, asupra limitelor învestirii, cu

respectarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

- lipsa motivelor de fapt și de drept

care au format convingerea instanței;

- instanța de control judiciar nu

motivează dacă contractul dintre părți este guvernat și de condițiile de

utilizare ale cardului de debit.

Recurentul - reclamant solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond, admiterea

acțiunii.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1) – (3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării

cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea

oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor

de judecată, și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate

se constată că recursul declarat de către recurentul – reclamant nu a fost însoțit

de dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și de

timbrul judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de

judecată din data de 28 septembrie 2010 cu mențiunea de a achita taxa judiciară

de timbru și de a depune timbrul judiciar.

În raport de împrejurarea că

recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din

citația emisă pentru termenul de judecată din data de 28 septembrie 2010, când

procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (l) și (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de

aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul

judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de recurentul - reclamantul D.C. împotriva deciziei nr. 92 din 11 februarie

2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.