ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3731/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva pârâtei SC D.F.E.E.E. SA București în

sensul că a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 754.598 lei cu titlu

de daune interese și cheltuieli de judecată în valoare de 10.738 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că părțile au încheiat

contractul de mandat din 1 octombrie 2008 prin care a fost delegată

reclamantului conducerea societății în domeniul control și relații publice

pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei remunerații de 21.133 lei/ lunar.

Prin actul adițional nr.

1 din 16 octombrie 2008 au fost modificate obligațiile ce reveneau

reclamantului și denumirea direcției conduse.

Ulterior, prin

Hotărârea Consiliului de Administrație din 17 februarie 2009 s-a decis

încetarea contractului de mandat, în baza art. 9 pct. 9.1 lit. b) din contract,

ca urmare a revocării mandatului din cauza neexecutării/executării defectuoase

a obligației prevăzute în art. 4 pct. 4.2.9 din contract și s-a înștiințat

reclamantul cu privire la acest aspect.

Din conținutul

hotărârii și din răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, rezultă că

pârâta a avut în vedere neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a

prezenta Consiliului în fiecare lună un raport privind executarea contractului

de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a

hotărârilor Consiliului de Administrație și alte documente solicitate, care se

regăsește de fapt în cuprinsul art. 4 pct. 4.2.8 din contract, astfel cum a

fost modificat prin actul adițional nr. 1.

Neîndeplinirea

acestei obligații nu putea fi considerată semnificativă în raport cu totalul

obligațiilor asumate de reclamant și de natură a conduce la sancțiunea maximă a

revocării contractului din culpa mandatarului, în condițiile în care

legiuitorul a stabilit în favoarea Consiliului de Administrație doar dreptul de

a reduce remunerația cuvenită cu cel mult 30%, dacă rapoartele lunare

prezentate evidențiau neîndeplinirea obiectivelor și criteriilor de

performanță.

Denunțarea mandatului

fiind nejustificată, la stabilirea sumei totale cu titlu de daune interese a

fost avută în vedere valoarea remunerației cuvenite până la expirarea duratei

contractului, în sumă totală de 754,598 lei.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 262 din 21

aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâta SC D.F.E.E.E. SA București

împotriva sentinței comerciale nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în tot hotărârea atacată în

sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de apel a stabilit, în esență, că deși reclamantul

s-a obligat să prezinte Consiliului de Administrație al societății pârâte, în

fiecare lună un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul

realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârilor

Consiliului, precum și alte documente solicitate, nu și-a îndeplinit aceste

îndatoriri.

Reclamantul nu a

depus la dosar decât sinteze, note și informări privind principalele aspecte

constatate cu ocazia controalelor efectuate în trimestrul al III-lea al anului

2008 când el nici măcar nu încheiase contractul cu societatea.

Nu a fost realizat

nici un raport lunar astfel cum se prevăzuse în contract.

Clauza contractuală

prin care s-au negociat obligațiile părților apare ca inechitabilă în privința

societății pârâte și în contradicție evidentă cu buna credință, provocând un

dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg

din contract.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 262 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.G. care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în

sensul respingerii apelului ca nefondat al pârâtei, cu consecința menținerii în

totalitate a sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că mandantul a dispus revocarea

mandatarului pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a unei obligații

contractuale ce fusese îndeplinită întocmai, în fiecare lună fiind transmise

mandantului raporturi scrise, revocarea survenind fără justă cauză.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul reclamantului pentru următoarele considerente.

Prin cererea de

chemare în judecată din data de 18 iunie 2009 înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 20.168/3/2009

reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA

București obligarea acesteia la plata sumei de 754.598 lei cu titlu de daune

interese, reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor bănești cuvenite,

aferente contractului de mandat din 1 octombrie 2008, calculate de la data

încetării acestuia și până la împlinirea termenului contractual de 4 ani,

respectiv 1 octombrie 2012.

Este de necontestat,

că urmare acordului de voință liber exprimat, părțile au încheiat contractul de

mandat din 1 octombrie 2008, în baza dispozițiilor art. 1532 C. civ., ale Legii

nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale O.U.G. nr. 79/2008, pe o

durată de 4 ani, de la data semnării acestuia.

În acest context au

fost reglementate cu rigurozitate, drepturile și obligațiile asumate reciproc,

mandatarului revenindu-i potrivit art. 4.1.1 dreptul de a primi o remunerație

brută stabilită de Consiliul de Administrație al societății pârâte de 21.133

lei, în limitele hotărârii A.G.A. Expres s-a stipulat că remunerația lunară a

directorului se diminuează proporțional cu gradul global de neîndeplinire a

obiectivelor și criteriilor de performanță din contractul de mandat, dar numai

mult de 30% din nivelul acesteia.

Este adevărat că

printre obligațiile asumate contractual de mandatar, s-a precizat la art. 4.2.9

că acesta trebuie să prezinte Consiliului de Administrație al societății

comerciale, în fiecare lună, un raport privind executarea contractului de

mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a

hotărârii Consiliului de Administrație precum și alte documente solicitate.

Contrar celor

reținute în faza procesuală a apelului, documentația existentă la dosarul

cauzei, conduce la teza acreditată de prima instanță și anume că denunțarea

mandatului de către pârâtă este nejustificată, devenind aplicabile dispozițiile

art. 9 pct. 9.1 lit. i) din contract.

Încetarea

contractului pentru cauze neimputabile mandatarului înaintea expirării duratei

pentru care acesta a fost încheiat conduce la acordarea de către societatea

pârâtă a tuturor drepturilor cuvenite prin contractul de mandat pentru perioada

rămasă până la expirarea duratei acestuia, realizându-se o evaluare

convențională anticipată a daunelor interese.

Din această

perspectivă nu poate fi primită apărarea pârâtei că nu este moral și legal ca

în condițiile în care contractul de mandat a încetat din vina mandatarului

societatea comercială să fie obligată să achite pentru o muncă neprestată

drepturi bănești pentru o perioadă de aproape 4 ani, aferentă unui contract de

mandat încetat, deoarece pentru ambele părți operează principiul forței

obligatorii a contractelor instituită de art. 969 C. civ.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva

deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

și în temeiul art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va

modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 5.828 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia

recurată și respinge apelul ca nefondat.

Obligă pârâta la

plata sumei de 5.828 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.