ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3731/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. împotriva pârâtei SC D.F.E.E.E. SA București în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 754.598 lei cu titlu de daune interese și cheltuieli de judecată în valoare de 10.738 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că părțile au încheiat contractul de mandat din 1 octombrie 2008 prin care a fost delegată reclamantului conducerea societății în domeniul control și relații publice pentru o perioadă de 4 ani, în schimbul unei remunerații de 21.133 lei/ lunar.

Prin actul adițional nr. 1 din 16 octombrie 2008 au fost modificate obligațiile ce reveneau reclamantului și denumirea direcției conduse. Ulterior, prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 17 februarie 2009 s-a decis încetarea contractului de mandat, în baza art. 9 pct. 9.1 lit. b) din contract, ca urmare a revocării mandatului din cauza neexecutării/executării defectuoase a obligației prevăzute în art. 4 pct. 4.2.9 din contract și s-a înștiințat reclamantul cu privire la acest aspect.

Din conținutul hotărârii și din răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu, rezultă că pârâta a avut în vedere neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a prezenta Consiliului în fiecare lună un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de Administrație și alte documente solicitate, care se regăsește de fapt în cuprinsul art. 4 pct. 4.2.8 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1. Neîndeplinirea acestei obligații nu putea fi considerată semnificativă în raport cu totalul obligațiilor asumate de reclamant și de natură a conduce la sancțiunea maximă a revocării contractului din culpa mandatarului, în condițiile în care legiuitorul a stabilit în favoarea Consiliului de Administrație doar dreptul de a reduce remunerația cuvenită cu cel mult 30%, dacă rapoartele lunare prezentate evidențiau neîndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță.

Denunțarea mandatului fiind nejustificată, la stabilirea sumei totale cu titlu de daune interese a fost avută în vedere valoarea remunerației cuvenite până la expirarea duratei contractului, în sumă totală de 754,598 lei. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 262 din 21 aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâta SC D.F.E.E.E. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 12990 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit, în esență, că deși reclamantul s-a obligat să prezinte Consiliului de Administrație al societății pârâte, în fiecare lună un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului, precum și alte documente solicitate, nu și-a îndeplinit aceste îndatoriri. Reclamantul nu a depus la dosar decât sinteze, note și informări privind principalele aspecte constatate cu ocazia controalelor efectuate în trimestrul al III-lea al anului 2008 când el nici măcar nu încheiase contractul cu societatea. Nu a fost realizat nici un raport lunar astfel cum se prevăzuse în contract.

Clauza contractuală prin care s-au negociat obligațiile părților apare ca inechitabilă în privința societății pârâte și în contradicție evidentă cu buna credință, provocând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract. Împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamantul M.G. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat al pârâtei, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că mandantul a dispus revocarea mandatarului pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a unei obligații contractuale ce fusese îndeplinită întocmai, în fiecare lună fiind transmise mandantului raporturi scrise, revocarea survenind fără justă cauză. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantului pentru următoarele considerente. Prin cererea de chemare în judecată din data de 18 iunie 2009 înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 20.168/3/2009 reclamantul M.G.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D.F.E.E.E. SA București obligarea acesteia la plata sumei de 754.598 lei cu titlu de daune interese, reprezentând contravaloarea tuturor drepturilor bănești cuvenite, aferente contractului de mandat din 1 octombrie 2008, calculate de la data încetării acestuia și până la împlinirea termenului contractual de 4 ani, respectiv 1 octombrie 2012. Este de necontestat, că urmare acordului de voință liber exprimat, părțile au încheiat contractul de mandat din 1 octombrie 2008, în baza dispozițiilor art. 1532 C. civ., ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și ale O.U.G. nr. 79/2008, pe o durată de 4 ani, de la data semnării acestuia. În acest context au fost reglementate cu rigurozitate, drepturile și obligațiile asumate reciproc, mandatarului revenindu-i potrivit art. 4.1.1 dreptul de a primi o remunerație brută stabilită de Consiliul de Administrație al societății pârâte de 21.133 lei, în limitele hotărârii A.G.A.

Expres s-a stipulat că remunerația lunară a directorului se diminuează proporțional cu gradul global de neîndeplinire a obiectivelor și criteriilor de performanță din contractul de mandat, dar numai mult de 30% din nivelul acesteia. Este adevărat că printre obligațiile asumate contractual de mandatar, s-a precizat la art. 4.2.9 că acesta trebuie să prezinte Consiliului de Administrație al societății comerciale, în fiecare lună, un raport privind executarea contractului de mandat, stadiul realizării unor măsuri, stadiul aducerii la îndeplinire a hotărârii Consiliului de Administrație precum și alte documente solicitate. Contrar celor reținute în faza procesuală a apelului, documentația existentă la dosarul cauzei, conduce la teza acreditată de prima instanță și anume că denunțarea mandatului de către pârâtă este nejustificată, devenind aplicabile dispozițiile art. 9 pct. 9.1 lit. i) din contract.

Încetarea contractului pentru cauze neimputabile mandatarului înaintea expirării duratei pentru care acesta a fost încheiat conduce la acordarea de către societatea pârâtă a tuturor drepturilor cuvenite prin contractul de mandat pentru perioada rămasă până la expirarea duratei acestuia, realizându-se o evaluare convențională anticipată a daunelor interese. Din această perspectivă nu poate fi primită apărarea pârâtei că nu este moral și legal ca în condițiile în care contractul de mandat a încetat din vina mandatarului societatea comercială să fie obligată să achite pentru o muncă neprestată drepturi bănești pentru o perioadă de aproape 4 ani, aferentă unui contract de mandat încetat, deoarece pentru ambele părți operează principiul forței obligatorii a contractelor instituită de art. 969 C. civ.

Pentru aceste rațiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și în temeiul art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 5.828 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 262 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată și respinge apelul ca nefondat. Obligă pârâta la plata sumei de 5.828 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.