ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2929/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 414 din 25 ianuarie 2005 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.F.I. cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâta SCA V. cu sediul social în București, reținând în principal că reclamanta a înțeles să-și probeze susținerile numai cu înscrisuri depuse la dosar, nefiind de acord cu suportarea onorariului unor expertize contabile. Reclamanta nu a făcut dovada existenței debitului invocat și nici a cuantumului acestuia iar ca urmare și cererile privind rezilierea contractelor de închiriere determinat de neexecutarea obligației de plată a chiriei și evacuarea pârâtei au fost respinse ca neîntemeiate.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 470 din 22 octombrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta A.F.I. București împotriva sentinței nr. 414 din 25 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a admis în parte acțiune. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 64.512,26 lei din care: 15.348,41 lei chirie, 2.921,18 lei TVA, 46.242,97 lei penalități, plus 2.538 lei cheltuieli de judecată compus din taxă timbru și onorariu expert.

S-a dispus rezilierea contractelor și evacuarea pârâtei din spațiile situate în : - Str. Baia de Fier – contracte din 1982 și 1973; - Str: Colței – contracte din 1973; - Str. Doamnei – contract din 1973; - Str. Gabroveni – contract din 1973; - Str. Franceză – contracte din 1973; - Calea Călărașilor – contract din 1973; - Str. Șelari nr. 2 – contracte din 1973 și 1956; S-au respins prin capetele de cerere privind rezilierea contractelor și evacuarea pârâtei din spațiile situate în: - Blănari – contract din 1986; - Călărași – contracte din 1973; - Doamnei – contract din 1973; - Lipscani – contracte din 1973; - Șelari – contract din 1973; - Șepcari – contract din 1986; - Smârdan – contract din 1973; - Calea Victoriei – contract din 1973. În final, a fost respinsă cererea de majorare a onorariului expert.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a administrat proba cu înscrisuri și din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv determinarea debitelor aferente contractelor de închiriere, debite ce au constat în chirie, T.V.A. și penalități. Conform raportului de expertiză și suplimentului la acest raport, s-a apreciat că este parțial întemeiată critica apelantei reclamante și anume cuantumul datorat de pârâtă este de 64.512,26 lei, din care 15.348,11 lei chirie, 2.921,18 lei T.V.A. la chirie și 46.292,97 lei penalități.

S-a probat că sunt spații care nu mai aparțin intimatei și pentru care se impune rezilierea contractului de închiriere și evacuarea, întrucât contractele au ajuns la termen, ele fiind încheiate în perioada anilor 1973 - 1988. Au fost respinse capetele de cerere privind rezilierea contractelor și evacuarea pârâtei din spațiile pe care locatarul le folosește, cu motivarea că în aceste cazuri operează tacita relocațiune, reglementată de dispozițiile art. 1437 C. civ. Împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta A.F.I. București cât și pârâta SCA V. București care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează.

Recurenta - reclamantă A.F.I., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime, respectiv și capetele de cerere privind rezilierea contractelor de închiriere pentru spațiile pe care intimata le folosește, cu consecința evacuării intimatei din spațiile respective, cu obligarea la plata sumei de 105.867,46 lei care reprezintă majorări chirie, majorări T.V.A., daune, plus cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Recurenta - pârâtă SCA V., la rândul ei, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, având în vedere că în mod greșit instanța de apel a repus cauza pe rol prin încheierea de la 4 decembrie 2006 cu greșita dispunere a suplimentării probatoriului, respectiv pentru a se răspunde la obiecțiunile formulate de apelantă, ceea ce reprezintă o depășire a cadrului procesual.

De asemenea există o disproporție vădită între suma solicitată de reclamantă prin acțiunea introductivă și suma constatată de expert. Ambele recurente au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului părții adverse. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de motivele de recurs invocate de părți, constată că toate criticile aduse hotărârii atacate sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile declarate, pentru următoarele considerente. În faza procesuală a apelului, instanța, pe baza probelor suplimentare, înscrisuri și raport de expertiză contabilă, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc vizând contractele de închiriere a spațiilor comerciale descrise în cererea de chemare în judecată, precum și cadrul legal aplicabil prezentului litigiu.

De remarcat că prin încheierea din 27 iunie 2005, instanța de apel a dat dovadă de rol activ, dispunând din oficiu efectuarea unei expertize contabile, cu obiective bine determinate care să clarifice debitele aferente contractelor și perioadele indicate în cererea introductivă reprezentând chirie restanță, T.V.A. și majorări de întârziere. Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta - pârâtă în sensul că în mod greșit prin repunerea pe rol a cauzei s-a mai cerut suplimentarea raportului de expertiză contabilă, fiind depășit cadrul procesual. Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Nu se poate reține că a fost încălcat principiul rolului activ al instanței, deoarece au fost puse în discuția părților toate excepțiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări și acordate termene pentru a se lua cunoștință de fiecare parte de conținutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate și obiecțiuni la acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.

Rolul activ nu înseamnă, așa cum a evidențiat jurisprudența, încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, deoarece obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art. 1169 C. civ., instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime. Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil. Nici critica recurentei - reclamante, care în esență, solicită suma de 105.867,46 lei ca diferență dintre suma cerută inițial și cea acordată de instanță, nu poate fi primită, atât din perspectiva suplimentului la raportul de expertiză contabilă, care amplu documentat și riguros argumentat a expus calcule precise cât și a cadrului legal aplicabil în speță. A fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 1437 C. civ., dacă locatarul rămâne în folosința bunului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l împiedice, locațiunea se consideră reînoită fără termen.

Corect au fost individualizate spațiile comerciale pentru care pârâta plătește chirie și în care desfășoară activitățile specifice, cu consecința că nu este posibilă nici rezilierea acestor contracte și nici evacuarea pârâtei. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.F.I. și de pârâta SCA V. împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.I. București și de pârâta SCA V. București împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 octombrie 2008.