ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1419/2010

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vaslui

sub nr. 3653 din 17 noiembrie 2008, Consiliul local Vaslui, Primăria și

Primarul municipiului Vaslui au solicitat, în contradictoriu cu intimata B.H.A.J.,

revizuirea sentinței civile nr. 822 din 26 iunie 2007 a acestui tribunal și în

consecință, respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în

Vaslui.

În motivarea cererii de revizuire

s-a arătat că prin dispoziția primarului s-a respins cererea de restituire în

natură a imobilului situat la adresa menționată, apreciindu-se că

notificatoarea nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului; că, în cadrul

procedurii judiciare, deși expertul a stabilit că nu există identitate între

imobilul trecut în actul de vânzare-cumpărare din 1913 și cel a cărui

restituire s-a cerut, totuși, în mod nelegal instanțele au dispus restituirea

acestuia.

S-a susținut că din unele acte eliberate de Arhivele Naționale rezultă

că imobilul cunoscut sub denumirea Casa Ghica a aparținut numitului H.T., care

l-a vândut ulterior S.O.N.F.R., indicându-se în acest sens adresele nr. 32745

din 17 octombrie 2008 și nr. 33343 din 28 octombrie 2008.

În drept, au fost invocate dispoz.

art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 208 din 17

februarie 2009 a Tribunalul Vaslui

cererea de revizuirea fost respinsă, reținându-se în

considerente că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

pentru retractarea hotărârii.

Aceasta, întrucât înscrisul invocat

ca fiind nou a fost eliberat de Arhivele Naționale pe baza cererii formulate de

revizuent după pronunțarea sentinței; nu s-a făcut nicio dovadă a

imposibilității administrării acestei probe cu ocazia primei judecăți și în

plus, nici nu este vorba de un înscris cu valoare probantă, câtă vreme vizează

un imobil din Vaslui, în timp ce sentința a cărei revizuire s-a cerut se referă

la imobilul cunoscut sub denumirea Casa Ghica.

Apelul declarat de către revizuenți împotriva

sentinței a fost respins conform deciziei nr. 101 din 27 mai 2009 a Curții de

Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța de apel a apreciat că în

mod corect tribunalul a constatat că nu sunt date în cauză cerințele art. 322

pct. 5 C. proc. civ., pentru a putea fi primită calea de atac a revizuirii.

Astfel, înscrisul nou invocat de

revizuent s-a aflat la Arhivele Naționale, la dispoziția părților interesate,

neputându-se reține că nu a putut fi depus la dosar dintr-o împrejurare mai

presus de voința părții.

Simplul fapt că au fost descoperite

anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii

de revizuire, dacă nu sunt înfățișate împrejurări de forță majoră care să fi

împiedicat partea să și le procure în timpul procesului.

Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenții,

care au susținut caracterul nelegal al soluției, în condițiile în care au aflat

despre documentele de la Arhivele Naționale, făcând verificări în legătură cu

un alt dosar.

În plus, ceea ce i-a determinat pe

revizuenți să solicite aceste documente au fost articole de presă care relatau

istoricul și situația juridică a imobilului.

Ca atare, hotărârea este lipsită de

temei legal, nefiind luate în considerare toate dovezile administrate, care

duceau la alte consecințe în legătură cu situația juridică a imobilului.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerii recurenților,

instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., atunci când au constatat că nu sunt întrunite exigențele acestui text

pentru a face posibilă revizuirea.

Astfel, în încercarea de a obține

retractarea unei hotărâri și reluarea judecății, revizuenții se prevalează de

înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale ulterior definitivării judecății,

înscrisuri care în opinia acestora ar releva o altă situație juridică a

imobilului.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., pentru a fi posibilă însă, repunerea în discuție a unei hotărâri intrate

în puterea lucrului judecat, este necesar ca înscrisurile să nu fi putut fi

înfățișate de parte dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, asimilabilă

forței majore.

Revizuenții nu invocă însă, asemenea

împrejurări atunci când se folosesc de înscrisuri eliberate de Arhivele

Statului (instituție care prin statutul ei este depozitara unor asemenea

documente, pe care le poate pune la dispoziția părților interesate), ci

dimpotrivă, se prevalează de propria culpă în neadministrarea lor.

Astfel, potrivit susținerii făcute

de recurenții înșiși, au aflat despre respectivele documente în urma unor

articole de presă ori cu ocazia verificărilor efectuate în legătură cu un alt

dosar.

Rațiunea reglementării motivului de

revizuire prev. de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este însă aceea de a da

părților posibilitatea să valorifice mijloace de probă lăsate neadministrate

din culpa lor, ci de a asigura retractarea unor hotărâri întemeiate pe mijloace

de probă insuficiente și denaturând realitatea, datorită unor împrejurări mai

presus de voința părților.

Altminteri, ar însemna să se pună în

discuție hotărâri irevocabile intrate în puterea lucrului judecat și să se

aducă astfel atingere drepturilor câștigate ale părților, confirmate

jurisdicțional și stabilității circuitului juridic.

Este ceea ce în fapt tind să obțină

revizuenții, care pretind nejustificat retractarea unei hotărâri devenite

irevocabile, pe motiv că ulterior desăvârșirii judecății au intrat în posesia

unor înscrisuri care s-au aflat în păstrarea Arhivelor Naționale și de unde le

puteau solicita și obține oricând.

În consecință, se va constata că

într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

pentru a face posibilă revizuirea, aprecierea în acest sens a instanțelor anterioare

fiind corectă.

Ca atare, criticile nu pot fi

primite, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuenții

Consiliul local Vaslui, Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului

Vaslui împotriva deciziei nr. 101 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.