ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1419/2010

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3653 din 17 noiembrie 2008, Consiliul local Vaslui, Primăria și Primarul municipiului Vaslui au solicitat, în contradictoriu cu intimata B.H.A.J., revizuirea sentinței civile nr. 822 din 26 iunie 2007 a acestui tribunal și în consecință, respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Vaslui. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin dispoziția primarului s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat la adresa menționată, apreciindu-se că notificatoarea nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului; că, în cadrul procedurii judiciare, deși expertul a stabilit că nu există identitate între imobilul trecut în actul de vânzare-cumpărare din 1913 și cel a cărui restituire s-a cerut, totuși, în mod nelegal instanțele au dispus restituirea acestuia.

S-a susținut că din unele acte eliberate de Arhivele Naționale rezultă că imobilul cunoscut sub denumirea Casa Ghica a aparținut numitului H.T., care l-a vândut ulterior S.O.N.F.R., indicându-se în acest sens adresele nr. 32745 din 17 octombrie 2008 și nr. 33343 din 28 octombrie 2008. În drept, au fost invocate dispoz. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 208 din 17 februarie 2009 a Tribunalul Vaslui cererea de revizuirea fost respinsă, reținându-se în considerente că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru retractarea hotărârii.

Aceasta, întrucât înscrisul invocat ca fiind nou a fost eliberat de Arhivele Naționale pe baza cererii formulate de revizuent după pronunțarea sentinței; nu s-a făcut nicio dovadă a imposibilității administrării acestei probe cu ocazia primei judecăți și în plus, nici nu este vorba de un înscris cu valoare probantă, câtă vreme vizează un imobil din Vaslui, în timp ce sentința a cărei revizuire s-a cerut se referă la imobilul cunoscut sub denumirea Casa Ghica. Apelul declarat de către revizuenți împotriva sentinței a fost respins conform deciziei nr. 101 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Instanța de apel a apreciat că în mod corect tribunalul a constatat că nu sunt date în cauză cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., pentru a putea fi primită calea de atac a revizuirii. Astfel, înscrisul nou invocat de revizuent s-a aflat la Arhivele Naționale, la dispoziția părților interesate, neputându-se reține că nu a putut fi depus la dosar dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Simplul fapt că au fost descoperite anumite înscrisuri probatorii nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, dacă nu sunt înfățișate împrejurări de forță majoră care să fi împiedicat partea să și le procure în timpul procesului. Împotriva deciziei au declarat recurs revizuenții, care au susținut caracterul nelegal al soluției, în condițiile în care au aflat despre documentele de la Arhivele Naționale, făcând verificări în legătură cu un alt dosar.

În plus, ceea ce i-a determinat pe revizuenți să solicite aceste documente au fost articole de presă care relatau istoricul și situația juridică a imobilului. Ca atare, hotărârea este lipsită de temei legal, nefiind luate în considerare toate dovezile administrate, care duceau la alte consecințe în legătură cu situația juridică a imobilului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Contrar susținerii recurenților, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., atunci când au constatat că nu sunt întrunite exigențele acestui text pentru a face posibilă revizuirea. Astfel, în încercarea de a obține retractarea unei hotărâri și reluarea judecății, revizuenții se prevalează de înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale ulterior definitivării judecății, înscrisuri care în opinia acestora ar releva o altă situație juridică a imobilului.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru a fi posibilă însă, repunerea în discuție a unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, este necesar ca înscrisurile să nu fi putut fi înfățișate de parte dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, asimilabilă forței majore. Revizuenții nu invocă însă, asemenea împrejurări atunci când se folosesc de înscrisuri eliberate de Arhivele Statului (instituție care prin statutul ei este depozitara unor asemenea documente, pe care le poate pune la dispoziția părților interesate), ci dimpotrivă, se prevalează de propria culpă în neadministrarea lor. Astfel, potrivit susținerii făcute de recurenții înșiși, au aflat despre respectivele documente în urma unor articole de presă ori cu ocazia verificărilor efectuate în legătură cu un alt dosar.

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este însă aceea de a da părților posibilitatea să valorifice mijloace de probă lăsate neadministrate din culpa lor, ci de a asigura retractarea unor hotărâri întemeiate pe mijloace de probă insuficiente și denaturând realitatea, datorită unor împrejurări mai presus de voința părților. Altminteri, ar însemna să se pună în discuție hotărâri irevocabile intrate în puterea lucrului judecat și să se aducă astfel atingere drepturilor câștigate ale părților, confirmate jurisdicțional și stabilității circuitului juridic. Este ceea ce în fapt tind să obțină revizuenții, care pretind nejustificat retractarea unei hotărâri devenite irevocabile, pe motiv că ulterior desăvârșirii judecății au intrat în posesia unor înscrisuri care s-au aflat în păstrarea Arhivelor Naționale și de unde le puteau solicita și obține oricând.

În consecință, se va constata că într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a face posibilă revizuirea, aprecierea în acest sens a instanțelor anterioare fiind corectă. Ca atare, criticile nu pot fi primite, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții Consiliul local Vaslui, Primarul municipiului Vaslui și Primăria municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 101 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.