ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2165/2010

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, reclamanta SC T.S.P. E. SA Năvodari a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.T. Midia SA, suspendarea provizorie a deciziei nr. 546/COM din 8 aprilie 2010, până la soluționarea cererii de suspendare de către completul învestit cu soluționarea cererii de contestație în anulare, conform art. 319 C. proc. civ. Prin încheierea nr. 11/COM din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare provizorie a executării deciziei nr. 546/COM din 8 aprilie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a analizat, în aplicarea dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., îndeplinirea condițiilor necesare luării unei asemenea măsuri provizorii, apreciind că în speță nu a fost îndeplinită nici condiția urgenței, nici condiția prejudicierii reclamantei, simplele afirmații făcute în cererea de suspendare, neducând la concluzia admisibilității unei atare cereri. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta, criticând hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Conform art. 403 alin. (4) C. proc.

civ.: „(...) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac (...)”. Ca atare, în concepția legiuitorului român, ordonanța prin care a fost soluționată cererea de suspendare provizorie a executării sentinței atacate conform art. 403 alin. (4) C. proc. civ., nu poate fi supusă controlului judiciar al vreunei instanțe de reformare, independent de mențiunile instanței de judecată făcute în cuprinsul unei atare hotărâri. Dispoziția din art. 403 alin. (4) C. proc. civ. relativă la absența oricărei căi de atac este impusă de natura juridică a unei atare proceduri ce vizează luarea unei măsuri provizorii - în sensul de limitare temporară - care durează până la soluționarea cererii de suspendare de către completul învestit cu judecarea căii de atac.

Prin urmare, Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei relativă la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) CEDO, întrucât un atare drept vizează toate părțile din proces, în sensul menținerii unui just echilibru între interesele inplicate, echilibru care ar fi afectat în ipoteza în care uneia dintre părți i s-ar crea posibilitatea formulării unor cereri succesive de suspendare a executării, supuse mai multor grade de jurisdicție. În plus, se reține că, în aplicarea art. 6 alin. (1) CEDO, petenta are la dispoziție procedura suspendării provizorii a hotărârii atacate, de către completul de judecată, care, conform art. 403 alin. (3) C. proc. civ. poate fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - petentă SC T.S.P. E. SA Năvodari împotriva încheierii nr. 11/COM din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.