ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2010

La data de 21 ianuarie 2010, apelanta CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 280 și art. 720 8 C. proc. civ. , învederând instanței că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, iar excepția este admisibilă în raport cu prevederile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, fiind cuprinse într-o lege, au legătură cu cererea de suspendare și nu au fost declarate neconstituționale.

Prin încheierea de ședință de la 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că, deși părților li se recunoaște dreptul de a solicita verificarea de către Curtea Constituțională a conformității cu legea fundamentală a unor prevederi legale care au legătură cu cauza, acesta trebuie exercitat cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, conform art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reținut Curtea de Apel București că autoarea excepției pare să urmărească doar efectul suspendării judecării cererii de suspendare, urmărind astfel să prelungească efectele suspendării provizorii a executării sentinței, în condițiile în care, în recursul declarat împotriva încheierii de suspendare provizorie, aceeași parte a invocat aceeași excepție, scopul urmărit fiind același; instanța a apreciat că apelanta nu și-a exercitat dreptul cu bună - credință și potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege, ci că săvârșește un abuz de drept, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Împotriva acestei încheieri, CN A. P.M. SA Constanța a declarat recurs, solicitând admiterea recuruslui, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, CN A.P.M. SA Constanța a arătat că textul de lege invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate are legătură cu cauza atât timp cât obligația plății cauțiunii este o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, iar cele două excepții de neconstituționalitate sunt diferite, în fata înaltei Curți fiind criticată constituționalitatea prevederilor art. 582 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 280 alin. (5) din același act normativ, iar excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea de Apel Bucureși vizează înlăturarea dispozițiilor care conferă character executoriu hotărârilor pronunțate în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, precum și a dispozițiilor care impun obligația achitării unei cauțiuni, ca și o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării vremelnice.

La data de 2 iunie 2010, prin Serviciul Registratură, CN A.P.M. SA Constanța a depus note scrise, solicitând să ia act de faptul că recursul a rămas fără obiect, față de faptul că prin Decizia comercială nr. 207 de la 22 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a admis apelul CN A.P.M. SA Constanta, a anulat sentința comercială nr. 10619 din 08 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI- a comercială, și a trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul a rămas fără obiect pentru următoarele considerente: Prin sentința comercială nr. 10169 din 8 iulie 2009, Tribunalul București, secția a VI- a comercială, a admis acțiunea reclamantei SC V. SA și a dispus obligarea pârâtei CN A.P.M.

SA Constanța la plata echivalentului în lei a sumei de 5.000.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri pentru profitul nerealizat de către reclamantă, precum și la plata dobânzii legale aferente, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă a debitului principal. Prin sentința comercială nr. 131 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 10169 din 8 iulie 2009 până la soluționarea cererii de suspendare formulate de CN A.P.M. SA Constanța în cadrul apelului. Împotriva acestei din urmă sentințe, SC V. SRL a declarat recurs, în cadrul căruia CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 280 și 582 C. proc.

civ., iar, prin încheierea de la 19 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea dosarului având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței 10169 din 8 iulie 2009. În cadrul apelului declarat împotriva sentinței nr. 10169 din 8 iulie 2009, anterior punerii în discuție a cererii de suspendare formulate în cadrul apelului, CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor întregului art. 280 C. proc. civ., cât și a prevederilor art. 720 8 din același act normativ. Prin încheierea de la 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerând cererea CN A.P.M.

SA Constanta ca fiind un abuz de drept, hotărâre atacată cu recurs de CN A.P.M. SA Constanța ce face obiectul prezentei cauze. Înalta Curte, față de Decizia comercială nr. 207 din 22 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, care a admis apelul declarat de CN A.P.M. SA Constanța, a anulat sentința nr. 10619 din 8 iulie 2009 a Tribunalului București, secția a VI- a comercială, și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal, constată că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât instanța de apel s-a dezinvestit odată cu soluționarea apelului, fiind de prisos analizarea fondului recursului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța ca rămas fără obiect. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul CN A.P.M. SA Constanța împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, ca rămas fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2010.