ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2010

La

data de 21 ianuarie 2010, apelanta CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 280 și art. 720

8

C. proc.

civ.

, învederând instanței că aceste

dispoziții sunt contrare prevederilor

art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24

alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, iar excepția este

admisibilă în raport cu prevederile art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992,

fiind cuprinse într-o lege, au legătură cu cererea de suspendare și nu au fost

declarate neconstituționale.

Prin încheierea de ședință de la 21 ianuarie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că, deși părților li se

recunoaște dreptul de a solicita verificarea de către Curtea Constituțională a

conformității cu legea fundamentală a unor prevederi legale care au legătură cu

cauza, acesta trebuie exercitat cu bună-credință și potrivit scopului în

vederea căruia a fost recunoscut de lege, conform art. 723 alin. (1) C. proc.

civ.

A mai reținut Curtea de Apel București că autoarea

excepției pare să urmărească doar efectul suspendării judecării cererii de

suspendare, urmărind astfel să prelungească efectele suspendării provizorii a

executării sentinței, în condițiile în care, în recursul declarat împotriva

încheierii de suspendare provizorie, aceeași parte a invocat aceeași excepție,

scopul urmărit fiind același; instanța a apreciat că apelanta nu și-a exercitat

dreptul cu bună - credință și potrivit scopului pentru care a fost recunoscut

de lege, ci că săvârșește un abuz de drept, motiv pentru care a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri, CN A.

P.M. SA Constanța a declarat recurs, solicitând

admiterea

recuruslui, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul

admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocând ca motiv de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 C. proc. civ.

În

argumentarea motivelor de recurs, CN A.P.M. SA Constanța a arătat că textul de

lege invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate are legătură cu

cauza atât timp cât obligația plății cauțiunii este o condiție de

admisibilitate a cererii de suspendare, iar cele două excepții de

neconstituționalitate sunt diferite, în fata înaltei Curți fiind criticată

constituționalitatea prevederilor art. 582 C. proc. civ. raportat la

prevederile art. 280 alin. (5) din același act normativ, iar excepția de

neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea de Apel Bucureși vizează

înlăturarea dispozițiilor care conferă character executoriu hotărârilor

pronunțate în primă instanță privind procesele și cererile în materie

comercială, precum și a dispozițiilor care impun obligația achitării unei

cauțiuni, ca și o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a

executării vremelnice.

La data de 2 iunie 2010, prin Serviciul Registratură, CN A.P.M.

SA Constanța a depus note scrise, solicitând să ia act de faptul că recursul a

rămas fără obiect, față de faptul că prin Decizia comercială nr. 207 de la 22

aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a admis

apelul CN A.P.M. SA Constanta, a anulat sentința comercială nr. 10619 din 08

iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI- a comercială, și a

trimis cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Curții de Apel

București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că recursul a rămas fără obiect pentru următoarele considerente:

Prin sentința comercială nr. 10169 din 8

iulie

2009, Tribunalul București, secția a

VI- a comercială, a admis acțiunea reclamantei SC V. SA și a dispus obligarea

pârâtei CN A.P.M. SA Constanța la plata echivalentului în lei a sumei de

5.000.000 dolari SUA cu titlu de despăgubiri pentru profitul nerealizat de

către reclamantă, precum și la plata dobânzii legale aferente, cu începere de

la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă a debitului principal.

Prin sentința comercială nr. 131 din 30 septembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția comercială, a admis cererea de suspendare a

executării sentinței comerciale nr. 10169 din 8 iulie 2009 până la soluționarea

cererii de suspendare formulate de CN A.P.M. SA Constanța în cadrul apelului.

Împotriva acestei din urmă sentințe, SC V. SRL a

declarat recurs, în cadrul căruia CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 280 și 582 C. proc. civ., iar, prin

încheierea de la

19 ianuarie 2010, Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis cererea de sesizare

a Curții

Constituționale și a dispus suspendarea dosarului având ca obiect soluționarea

recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus suspendarea

provizorie a executării sentinței 10169 din 8 iulie 2009.

În cadrul apelului declarat împotriva sentinței nr. 10169

din 8 iulie 2009, anterior punerii în discuție a cererii de suspendare

formulate în cadrul apelului, CN A.P.M. SA Constanța a invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor

întregului

art. 280 C. proc. civ., cât și a prevederilor art. 720

8

din

același act normativ.

Prin încheierea de la 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel

București, secția a VI a comercială, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, considerând cererea CN A.P.M. SA Constanta ca fiind un abuz de

drept, hotărâre atacată cu recurs de CN A.P.M. SA Constanța ce face obiectul

prezentei cauze.

Înalta Curte, față de Decizia

comercială nr. 207 din 22 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI- a comercială, care a admis apelul declarat de CN A.P.M.

SA Constanța, a anulat sentința nr. 10619 din 8 iulie 2009 a Tribunalului

București, secția a VI- a comercială, și a trimis cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios

administrativ și fiscal, constată că prezentul recurs a rămas fără obiect,

întrucât instanța de apel s-a dezinvestit odată cu soluționarea apelului, fiind

de prisos analizarea fondului recursului.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.,

a respins recursul declarat de CN A.P.M. SA Constanța ca rămas fără obiect.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul CN

A.P.M. SA

Constanța împotriva încheierii din

21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI- a comercială, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2010.