ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 martie 2010, reclamanta SC A.C. SA București a formulat, în temeiul art. 280 alin. (5) C. proc. civ., cerere de suspendare provizorie a executării vremelnice pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 13115 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 3095.01/3/2008. În motivarea în fapt, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința comercială precitată, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea în pretenții formulată împotriva pârâților P.C.A.

și SC S.B. SRL, fiind, totodată, obligată către pârâtul P.C.A. la plata sumei de 7.420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Reclamanta arată că, împotriva acestei sentințe, a formulat apel și că pârâtul P.C.A. a depus la sediul reclamantei somația din 24 martie 2010 privind plata datoriei de 7.420 lei în termen de 5 zile de la primirea somației. Prin sentința comercială nr. 60 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de suspendare vremelnică a executării sentinței, ca nefondată. A reținut că, potrivit art. 581 C. proc. civ. „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Or, prin sentința comercială nr. 13115 din 16 noiembrie 2009 acțiunea reclamantei a fost respinsă, în discuție rămânând cheltuielile de judecată în sumă de 7.420 lei la care a fost obligată față de pârâtul P.C.A.. Pe de altă parte, în materie comercială, legiuitorul a voit ca hotărârile judecătorești să fie executorii, conform art. 720 8 C. proc. civ., fiind de competența sa exclusivă atribuirea caracterului executoriu anumitor categorii de hotărâri. În aceste condiții, suspendarea executării este o facultate lăsată la aprecierea instanței, dar și o excepție de la forța executorie a acestei hotărâri pronunțate în materie comercială, ce poate fi încuviințată numai în situații excepționale, nedovedite în speță, somația din 24 martie 2010 neconstituind o probă concludentă cât timp nu au fost solicitate de către reclamantă și alte dovezi în susținerea cererii sale.

Ca urmare, reclamantul a formulat recurs, în termenul legal, neinvocând niciun motiv de recurs, dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., dar din dezvoltarea criticilor rezultă că acesta se circumscrie cazului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat, în esență, că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 582 C. proc. civ., în cauză, urgența fiind prezumată în situația unei cereri întemeiată pe dispozițiile art. 280 alin. (5) C. proc. civ., față de dispozițiile art. 720 8 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Cât privește aparența de drept, aceasta putea fi verificată în baza rolului activ al instanței prin atașarea dosarului de fond, fără a însemna că prin aceasta s-ar prejudeca fondul astfel că fiind îndeplinite toate condițiile, cererea trebuia admisă.

Recursul este nefondat. Normele care reglementează această materie instituie obligația instanței de a proceda la verificarea existenței unor motive temeinice de natură să justifice suspendarea, raportat la urgența și iminența producerii unui prejudiciu, aceasta neoperând de drept în această cauză, regula fiind executarea hotărârii, astfel încât, simpla invocare a acestor dispoziții nu poate forma convingerea instanței asupra temeiniciei cererii. Procedând în același mod, recurenta invocă în cererea de recurs doar dispozițiile legii fără a le raporta la situația dedusă judecății pentru a se putea verifica astfel necesitatea luării măsurii suspendării vremelnice, astfel că nu se poate reține nicio încălcare sau aplicare greșită a legii.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA București, împotriva sentinței Curții de Apel București nr. 60 din 14 aprilie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.