ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 293/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 19 iulie 2011, reclamanta SC I.R. SRL Mangalia a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în Dosarul nr. 35325/3/2010, până la judecarea apelului, în contradictoriu cu pârâții C.B. și C.V. Reclamanta a arătat că pârâții ar putea pune în executare sentința atacată și, ca urmare, evacuarea reclamantei din imobilul situat în București, înainte de judecarea apelului ar putea avea ca efect pierderea dreptului de retenție consfințit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 280 și art. 403 C. proc.

civ. Prin sentința comercială nr. 120 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondate excepțiile privind lipsa calității de reprezentant legal al reclamantei SC I.R. SRL și prematuritatea cererii reclamantei, excepții invocate de pârâți. A respins cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 35325/3/2010 până la soluționarea cererii de suspendare a executării vremelnice a aceRONași sentințe formulată în cadrul apelului. Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute de art. 280 alin. (4) C. proc.

civ. Curtea a constatat îndeplinită cerința prevăzută de art. 280 alin. (4) C. proc. civ., referitoare la consemnarea cauțiunii în sumă de 500 RON. S-a reținut că, potrivit art. 581 C. proc. civ.: „Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări". În privința vremelniciei, Curtea a constatat că s-a probat declararea apelului și existența cererii de suspendare în cadrul apelului, însă în privința urgenței, probele nu au relevat că s-au întreprins măsuri de executare silită a hotărârii a cărei suspendare se solicită, iar reclamanta nu a probat nici faptul că aparența de drept ar fi în favoarea sa.

Prin sentința civilă nr. 145 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în Dosarul nr. 35325/3/2010 formulată de reclamanta SC I.R. SRL, în contradictoriu cu pârâții C.B. și C.V., pentru autoritate de lucru judecat. Asupra excepției autorității de lucru judecat, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea de suspendare provizorie a executării formulată la data de 19 iulie 2011, reclamanta SC I.R. SRL a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâții C.B.

și C.V. pentru aceleași motive și invocând același temei juridic ca în prezenta cauză. Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 120 din 14 septembrie 2011, a respins cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011. Sentința nr. 120/2011 este definitivă potrivit art. 377alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Autoritatea de lucru judecat este o prezumție absolută în virtutea căreia se prezumă că ceea ce a decis instanța corespunde adevărului. Principiul lucrului judecat împiedică judecarea din nou a aceluiași proces, având același obiect, cauză și fiind purtată între aceleași părți, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată în alt proces.

Puterea lucrului judecat nu trebuie legată numai de hotărârile irevocabile, deoarece și o hotărâre definitivă are o putere de lucru judecat provizorie, relativă, cum este in speță, sentința comercială nr. 120 din 14 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. În consecință, Curtea a constatat excepția autorității de lucru judecat întemeiată și a admis-o, conform art. 166 C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., respingând cererea de suspendare pentru autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I.R. SRL. În motivarea recursului, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât în cauză nu exista autoritate de lucru judecat, acțiunile promovate nefiind identice sub aspectul obiectului și al cauzei.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: În speță este vorba de două cereri de suspendare diferite, astfel că nu se poate pune problema triplei identități de părți, obiect și cauză. Analizând cererea introdusă de reclamantă la data de 19 iulie 2011, Înalta Curte constată că s-a solicitat suspendarea provizorie a sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în temeiul art. 280 și art. 403 C. proc. civ. Potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ.: „Până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată vremelnic, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4) (numai cu dare de cauțiune)". Art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., prevede că: "în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. încheierea nu este supusa nici unei cai de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este in cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile in bani. Cauțiunea depusă este deductibila din cauțiunea stabilită de instanță, daca este cazul". Conform art. 581 C. proc. civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cu privire la această primă cerere de suspendare a executării vremelnice a sentinței menționate, instanța de apel a reținut că este vorba de o cerere de suspendare formulată pe cale de ordonanță președințială, până la dezlegarea cererii de suspendare din cadrul apelului declarat în cauză. Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru o asemenea măsură, instanța de apel a respins cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinței comerciale nr. 8706 din 4 iulie 2011. Prin cererea formulată la data de 10 octombrie 2011, reclamanta SC I.R. SRL a solicitat suspendarea executării aceleiași sentințe comerciale, până la soluționarea apelului declarat în cauză, întemeindu-și cererea tot pe dispozițiile art. 280 și 403 C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ.: „(1) Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel. Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozițiile art. 403 alin. (3) sunt aplicabile. Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu dare de cauțiune al cărei cuantum îl va fixa instanța." Înalta Curte constată că prin această cerere s-a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinței până la soluționarea apelului declarat în cauză. În consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 166 C. proc. civ. și ale art. 1201 C. civ., prin opunerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri care a vizat un alt cadru procesual, în condițiile în care nu era îndeplinită tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ.

Dacă părțile celor doua acțiuni sunt identice, obiectul și cauza sunt total diferite în cele două acțiuni: prima acțiune se întemeiază pe dispozițiile art. 280 alin. (5) raportat la art. 581 C. proc. civ., fiind vorba de o cerere de suspendare provizorie a executării ce implică îndeplinirea condițiilor privind urgența și vremelnicia luării acestei măsuri, în timp ce a doua acțiune a fost formulată în baza art. 280 și art. 403 C. proc. civ., fiind vorba de o cerere de suspendare a executării până la soluționarea apelului declarat în cauză. Constatând soluționarea greșită a cererii pe temeiul excepției autorității de lucru judecat, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC I.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 145 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI a civilă. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2012.