ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2403/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 127 din 31 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, a admis cererea petentei SC M.D. SRL și a suspendat provizoriu

executarea sentinței comerciale nr. 17547 din 12 octombrie 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a

civilă,

până

la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului.

Împotriva

aceste sentințe, SC S.M.C. SA prin administrator judiciar  D.V. a declarat

recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4, 6 și 9 C. proc. civ., prin

care a solicitat admiterea recursului.

În dezvoltarea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se susține că

instanța nu putea admite cererea de suspendare provizorie până la soluționarea

cererii de suspendare, întrucât reclamanta nu a solicitat astfel, ci până la

soluționarea apelului.

Se mai arată

că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut și prin prisma faptului că

reclamanta a solicitat suspendarea efectelor hotărârii, și nu suspendarea

executării silite.

Cu privire la

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. se susține că

instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind încălcate

prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât instanța a invocat din

oficiu art. 280 C. proc. civ., schimbând obiectul cererii, ajutând astfel

reclamanta să ajungă la o soluție favorabile situației sale, deși acțiunea era

întemeiată pe prevederile ari. 581 C. proc. civ.

Referitor la

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se susține că

hotărârea a fost pronunțată de un judecător necompetent, față de împrejurarea

că în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 581 C. proc. civ.

competența materială aparține doar tribunalului, nefiind vorba despre executare

silită, ci doar despre o suspendare a efectelor.

În susținerea

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că

instanța în mod greșit a apreciat că se impune unirea excepției

inadmisibilității cu fondul. De altfel, nici nu s-a pronunțat asupra excepției.

Totodată, eronat a reținut că excepția a fost motivată pe neîndeplinirea

condițiilor de urgență, vremelnicie și neprejudecare a fondului.

Se mai arată

că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât cererea

reclamantei nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, respectiv

caracterul urgent, vremelnic și neprejudecarea fondului.

Analizând

recursul în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate

și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte, constată că acesta este

nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Se constată

că, este neîntemeiat motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., prin prisma căruia s-a invocat faptul că instanța a acordat ceea ce nu

s-a cerut, încălcând principiul disponibilității părților, rezultând din art.

129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât, în realitate, în temeiul art. 129 alin.

(4) C. proc. civ. instanța nu a făcut altceva decât să pună în discuția

părților temeiul de drept al cererii reclamantei, instanța fiind suverană în

ceea ce privește încadrarea juridică a acțiunii, având singura obligație de a o

pune în discuția contradictorie a părților.

Prin urmare,

în speță, nu este vorba de încălcarea principiului disponibilității, întrucât

instanța s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, în sensul art. 129 alin. (6)

C. proc. civ., și anume asupra cererii de suspendare provizorie a executării

sentinței nr. 17457/201

1

a Tribunalului București,

stabilind temeiul juridic al acțiunii, în virtutea art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., în temeiul convingerii sale.

Față de

considerentele anterior expuse, celelalte critici ale recurentei subsumate art.

304 pct. 4 C. proc. civ. apar ca fiind nefondate.

Nu poate fi

reținut nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

întrucât nu ne aflăm în ipoteza invocată de recurentă, în cauză nefiind

încălcate normele de competență având în vedere că dispozițiile art. 280 alin.

(1) și (3) C. proc. civ. statuează asupra competenței soluționării cererii de

suspendare, în sensul că aceasta revine instanței de apel.

Cât privește

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea,

nu poate fi reținut, întrucât instanța de apel în mod corect a calificat

excepția inadmisibilității cererii de suspendare ca fiind o apărare de fond.

În ceea ce

privește susținerile recurentului vizând fondul cererii de suspendare, se

observă, sub un prim aspect, că acesta a reluat textual argumentele din

întâmpinare cu privire la neîndeplinirea condițiilor cererii, însă fără a arăta

concret în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Pe de altă

parte, din analiza hotărârii recurate din perspectiva motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că instanța de apel a făcut

o corectă aplicare a legii, apreciind în mod corect că în cauză sunt întrunite

cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. civ., ce a condus la admiterea cererii

de suspendare provizorie a executării în temeiul dispozițiilor art. 280 C.

proc. civ.

De observat

că, din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că sentința a cărei suspendare

executare provizorie s-a solicitat în prezenta cauză, a fost suspendată de

instanța de apel până la soluționarea apelurilor, potrivit încheierii de

ședință din 7 mai 2012.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul declarat de recurenta SC S.M.C. SA prin administrator

judiciar D.V. împotriva sentinței civile nr. 127 din 31 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de recurenta SC S.M.C. SA prin administrator

judiciar D.V. împotriva sentinței civile nr. 127 din 31 octombrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 mai 2012.