ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2403/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 127 din 31 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis cererea petentei SC M.D. SRL și a suspendat provizoriu executarea sentinței comerciale nr. 17547 din 12 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul apelului. Împotriva aceste sentințe, SC S.M.C. SA prin administrator judiciar D.V. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4, 6 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ. se susține că instanța nu putea admite cererea de suspendare provizorie până la soluționarea cererii de suspendare, întrucât reclamanta nu a solicitat astfel, ci până la soluționarea apelului. Se mai arată că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut și prin prisma faptului că reclamanta a solicitat suspendarea efectelor hotărârii, și nu suspendarea executării silite. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. se susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, fiind încălcate prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât instanța a invocat din oficiu art. 280 C. proc. civ., schimbând obiectul cererii, ajutând astfel reclamanta să ajungă la o soluție favorabile situației sale, deși acțiunea era întemeiată pe prevederile ari.

581 C. proc. civ. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se susține că hotărârea a fost pronunțată de un judecător necompetent, față de împrejurarea că în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 581 C. proc. civ. competența materială aparține doar tribunalului, nefiind vorba despre executare silită, ci doar despre o suspendare a efectelor. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că instanța în mod greșit a apreciat că se impune unirea excepției inadmisibilității cu fondul. De altfel, nici nu s-a pronunțat asupra excepției. Totodată, eronat a reținut că excepția a fost motivată pe neîndeplinirea condițiilor de urgență, vremelnicie și neprejudecare a fondului.

Se mai arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, respectiv caracterul urgent, vremelnic și neprejudecarea fondului. Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Se constată că, este neîntemeiat motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia s-a invocat faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității părților, rezultând din art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., întrucât, în realitate, în temeiul art. 129 alin. (4) C. proc. civ. instanța nu a făcut altceva decât să pună în discuția părților temeiul de drept al cererii reclamantei, instanța fiind suverană în ceea ce privește încadrarea juridică a acțiunii, având singura obligație de a o pune în discuția contradictorie a părților. Prin urmare, în speță, nu este vorba de încălcarea principiului disponibilității, întrucât instanța s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut, în sensul art. 129 alin. (6) C. proc. civ., și anume asupra cererii de suspendare provizorie a executării sentinței nr. 17457/201 1 a Tribunalului București, stabilind temeiul juridic al acțiunii, în virtutea art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., în temeiul convingerii sale. Față de considerentele anterior expuse, celelalte critici ale recurentei subsumate art. 304 pct. 4 C. proc. civ. apar ca fiind nefondate. Nu poate fi reținut nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. întrucât nu ne aflăm în ipoteza invocată de recurentă, în cauză nefiind încălcate normele de competență având în vedere că dispozițiile art. 280 alin. (1) și (3) C. proc. civ. statuează asupra competenței soluționării cererii de suspendare, în sensul că aceasta revine instanței de apel. Cât privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu poate fi reținut, întrucât instanța de apel în mod corect a calificat excepția inadmisibilității cererii de suspendare ca fiind o apărare de fond.

În ceea ce privește susținerile recurentului vizând fondul cererii de suspendare, se observă, sub un prim aspect, că acesta a reluat textual argumentele din întâmpinare cu privire la neîndeplinirea condițiilor cererii, însă fără a arăta concret în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel. Pe de altă parte, din analiza hotărârii recurate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, apreciind în mod corect că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 581 C. proc. civ., ce a condus la admiterea cererii de suspendare provizorie a executării în temeiul dispozițiilor art. 280 C. proc.

civ. De observat că, din înscrisurile depuse în recurs, rezultă că sentința a cărei suspendare executare provizorie s-a solicitat în prezenta cauză, a fost suspendată de instanța de apel până la soluționarea apelurilor, potrivit încheierii de ședință din 7 mai 2012. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta SC S.M.C. SA prin administrator judiciar D.V. împotriva sentinței civile nr. 127 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC S.M.C. SA prin administrator judiciar D.V. împotriva sentinței civile nr. 127 din 31 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2012.