ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8055 din 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea formulată de reclamanta SC R.B.D. SRL București împotriva pârâtei A.P.S. București și s-a admis cererea precizată de reclamantă împotriva pârâtei P.S. București, care a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 4.082 225,22 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea de la termenul din data de 13 octombrie 2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.P.S.

București și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a P.S. București, reținând că reclamanta a formulat o acțiune în pretenții întemeiată pe o convenție încheiată cu pârâta P.S., iar pârâta A.P. sector 1 nu are calitatea de parte în această convenție. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin Hotărârea C.L.S. București nr. 151 din 27 aprilie 2006 s-a decis despăgubirea reclamantei pentru investițiile realizate în mod real și legal în Piața A. cu suma de 4 779 905,32 lei, conform raportului de expertiză extrajudiciară nr. RE 001/2006 al expertului tehnic B.N. Prin ordinul de plată nr. 869 din 2 mai 2007, pârâta P.S. a plătit reclamantei suma de 4 449 277,32 lei.

Întrucât raportul de expertiză a fost aprobat la data de 27 aprilie 2006, prima tranșă de maxim 30 % era scadentă la 27 iulie 2006, iar cea de a doua la data de 27 octombrie 2006. Pârâta nu a plătit la termenele scadente și având în vedere clauza penală de la art. 4 alin. (2) din convenția părților, P. datorează reclamantei penalități de întârziere în sumă de 4.082.225,22 lei, calculate în baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și a opiniei expertului parte al pârâtei. Instanța a mai considerat că împrejurarea stabilirii inițiale în sarcina A.P.S. a obligației de plată a despăgubirilor, pentru ca ulterior, obligația să revină P. nu are nici o relevanță din perspectiva raporturilor contractuale izvorâte din convenția încheiată între reclamantă și P.S.

București. Pentru reclamantă nu are importanță cine va administra Piața după evacuarea sa forțată, ci faptul că P. și-a recunoscut culpa în denunțarea unilaterală a contractului și a fost de acord cu plata despăgubirilor. Nu a fost reținută apărarea conform căreia plata nu a putut fi făcută deoarece nu exista buget propriu al consiliului Local, având în vedere că această împrejurare era cunoscută pârâtei și la momentul încheierii convenției prin care s-a obligat să facă plata. Totodată, împrejurarea că reclamanta nu și-a desemnat un expert parte la efectuarea expertizei pentru ca mai apoi, pe calea unei cereri de asigurare de dovezi formulată la 24 iulie 2006 să se declare nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite prin expertiză, nu are nici o relevanță din perspectiva menținerii obligațiilor asumate de Primărie, aceasta fiind ținută în continuare să achite potrivit scadențarului stabilit . Împotriva acestei sentințe a declarat apel P.S.

București, precum și împotriva încheierii din data de 13 aprilie 2008. Apelanta a solicitat în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a P. și, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin decizia comercială nr. 25 din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul P.S. București. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei-pârâte P.S., având în vedere că pretențiile reclamantei R.B. constând în penalități de întârziere la plata despăgubirilor se întemeiază pe convenția încheiată cu P.S., la data de 13 septembrie 2005, convenție care stabilește cuantumul despăgubirilor datorate de P.S.

și modalitatea de plată a acestora pentru investițiile realizate de reclamantă în Piața A.. Așadar, există o identitate perfectă între titularul dreptului dedus judecății și cel care a formulat cererea de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale pasive a P. fiind neîntemeiată. În acord cu prima instanță, Curtea reține că formularea de către intimata-reclamantă a unor cereri de asigurare de dovezi referitoare la cuantumul despăgubirilor, nu poate fi asimilată cu o încălcare de către aceasta a obligației din convenție privind renunțarea la acțiunile împotriva P., pentru că în caz contrar, nici Primăria nu ar fi efectuat plata despăgubirilor.

De asemenea, instanța de fond a interpretat corect clauzele convenite de către cele două părți în ceea ce privește despăgubirile și modalitatea de plată, precum și sancțiunea în caz de nerespectare a termenelor stipulate de comun acord, și anume că, întârzierea în plata despăgubirilor se datorează apelantei care, deși la data de 27 aprilie 2006, prin Hotărârea C.L. nr. 151 a aprobat raportul de expertiză prin care se evaluau despăgubirile plata a efectuat-o abia la data de 2 mai 2007, în condițiile în care scadența primei tranșe de 30 % era la 27 iulie 2006, iar pentru cea de a doua tranșă, la 27 octombrie 2007. Curtea observă că instanța de fond chiar a ținut seama de opinia expertului parte al apelantei care în anexa la raportul de expertiză arată că, în conformitate cu termenul contractual de la art. 4.1 din convenția părților, cuantumul penalităților, fără TVA este de 4.082.225,22 lei, adică exact suma la care a fost obligată apelanta prin hotărâre.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.S. București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC R.B.D. SRL București ca neîntemeiată.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a P.S., neputându-se reține că prevederile art. 3 din Hotărârea nr. 151/2006 sunt lipsite de relevanță din perspectiva raporturilor contractuale izvorâte din convenția încheiată între părți, - Instanțele au interpretat în mod eronat dispozițiile Convenției nr. 12527 din 13 septembrie 2005 relativ la obligațiile asumate de către părți și la modul de aducere la îndeplinire a acestora, - Atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut în mod greșit faptul că formularea de către intimata reclamantă a unei cereri de asigurare de dovezi referitoare la cuantumul despăgubirilor nu poate fi asimilată cu o încălcare de către aceasta a obligației din convenție privind renunțarea la acțiunile împotriva P., - Instanța nu a ținut cont de dispozițiile art. 3 din Convenție care a prevăzut obligația aprobării raportului de expertiză de către ambele părți, deci și de intimată care nu și-a respectat obligația promovând chiar o cerere de asigurare de dovezi, - La data de 27 aprilie 2006, C.L.S.

a aprobat expertiza efectuată și plata către intimată a despăgubirilor ce i se cuveneau. Astfel, la data introducerii de către intimată a cererii de asigurare a dovezilor P.S. București își îndeplinise toate obligațiile și urma să efectueze plata în conformitate cu dispozițiile convenției, - Nu se poate reține culpa recurentei deoarece intimata a fost cea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prin introducerea unei cereri de asigurare a dovezilor cu nerespectarea art. 6 din Convenție, pentru singurul motiv că sumele încuviințate nu îi conveneau. Acest unic motiv reiese și din faptul că ulterior intimata a renunțat la cererea sa, - Mai mult intimata a promovat și o cerere de emitere a somației de plată pentru o sumă pe care o apreciase ca fiind cea aprobată ca despăgubire de către C.L.S.

Această cerere a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Tribunalul București prin sentința comercială nr. 10091/2006, - Trebuie reținută reaua credință a intimatei care a încercat prin orice mijloace eludarea dispozițiilor contractuale, nerespectarea obligațiilor asumate prin promovarea mai multor acțiuni, deși P.S. București își respectase toate dispozițiile stabilite în convenție, - Cererea de asigurare de dovezi promovată de intimată a condus la imposibilitatea obiectivă a P. de a efectua plata despăgubirilor deoarece litigiul menționat invoca nelegalitatea expertizei prin care acestea fuseseră stabilite. Plata nu putea fi efectuată decât în temeiul unui act valid a cărui legalitate nu era atacată în justiție, - Mai mult, intimata nici nu facturase suma solicitată ca despăgubiri, deci nu exista nici un document fiscal-contabil justificativ pentru efectuarea plății de către P. Odată cu finalizarea acestor acțiuni și emiterea facturii corecte de intimată, P.S.

București și-a îndeplinit fără întârzieri obligația de plată a despăgubirilor pentru investițiile realizate în Piața Agroalimentară A., - Culpa intimatei în neîndeplinirea obligațiilor asumate prin convenție a condus în mod exclusiv la data la care s-a efectuat plata de către P.S. București care respectase cu buna-credință prevederile contractuale, - Instanța nu a aplicat în cauză dispozițiile art. 969 și 970 C. civ. Astfel, a încălcat voința părților cu privire la obligațiile asumate de intimată și cu privire la modul de plată a despăgubirilor de către recurentă, - În mod nelegal instanța a înlăturat mai multe prevederi contractuale, art. 1, 6 și 3 din convenție.

Înlăturând aceste dispoziții contractuale, instanța a interpretat celelalte prevederi ale convenției fără a ține cont de voința părților, ci substituindu-se acesteia, - Instanțele nu au respectat art. 1066 C. civ., înlăturând condiția esențială stabilită de acesta pentru atragerea răspunderii, respectiv neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către partea care a garantat. Intimata SC R.B.D. SRL București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata A.P.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului în ceea ce privește soluțiile pronunțate atât în fond cât și în apel privitor la excepția lipsei calității procesuale a A.P.S. și a P.S.

București. În ceea ce privește fondul cauzei lasă la apreciere soluționarea cauzei. La data de 1 octombrie 2010 recurenta P.S. București a depus decizia nr. 1552 din 5 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și dovada achitării despăgubirilor. Intimata SC R.B.D. SRL București a depus note de concluzii, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Recursul este fondat. Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că acesta este fondat, criticile avansate împotriva deciziei recurate fiind întemeiate. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., care atrag admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului pârâtei P.S.

București prin P., schimbarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței, întrucât instanțele au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, convenția nr. 12527 din 13 septembrie 2005 relativ la obligațiile asumate de către părți și au aplicat greșit prevederile art. 969, 970 C. civ. Potrivit convenției nr. 12527 din 13 septembrie 2005 încheiată între P.S. București și SC R.B.D. SRL București s-au stabilit obligații reciproce. Potrivit art. 1 SC R.B.D. SRL București s-a obligat să renunțe la toate acțiunile formulate împotriva P.S. București ce privesc în mod direct sau indirect Piața Agroalimentară A., precum și să nu introducă noi acțiuni ce privesc drepturile sau interesele sale în această piață, exceptând situația prevăzută de art. 6 potrivit căruia doar în situația în care P. nu-și îndeplinește obligațiile la termen SC R.B.D.

SRL București are dreptul de a formula o acțiune în justiție pentru efectuarea unei expertize de evaluare a investițiilor realizate în Piața Agroalimentară A. și de stabilire a creanței sale. Prin art. 2, 3 și 4 P.S. București s-a obligat să efectueze o expertiză care să stabilească lucrările de investiții executate de societatea reclamantă, precum și contravaloarea acestora care, după semnarea de către părți și de către C.L., urma să fie achitată de către P.S. București, respectiv 30 % în termen de 3 luni de la aprobarea de către C.L.S. și restul în termen de 6 luni de la această dată, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere. Instanțele au reținut în mod greșit că intimata și-a îndeplinit obligațiile decurgând din convenție și că P.S.

București a fost în culpă cu privire la plata despăgubirilor, dispozițiile art. 1 din convenție fiind aplicate de instanțe în mod separat și nu în strânsă legătură cu celelalte prevederi contractuale. Din interpretarea coroborată a acestor clauze corespunzător prevederilor art. 969 și 970 C. civ., rezultă că plata nu putea privi decât o creanță certă, concretizată prin acordul de voință al părților convenției, în lipsa acesteia neputându-se vorbi, nici de o obligație scadentă, nici de sancțiunea plății unor penalități de întârziere prin antrenarea clauzei penale, față de caracterul accesoriu al acesteia. Acordul de voință al părților nu s-a realizat din culpa reclamantei prin refuzul aprobării raportului de expertiză și formularea unei cereri de asigurare de dovezi în instanță, după aprobarea acestuia în termen de către P.S.

București, care își îndeplinise obligațiile, precum și a unei cereri de emitere a unei somații de plată. Dând prioritate voinței părților cu privire la obligațiile asumate prin convenție și cu privire la modul de plată a despăgubirilor de către P.S. București, se reține că nu este activată clauza penală inserată de părți în art. 4 alin. (2) din convenție, astfel că pârâta P.S. București nu datorează penalități de întârziere. Constatând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta P.S. București, va m odifica decizia recurată în sensul că va admite apelul pârâtei, va schimba în parte sentința și pe fond va respinge acțiunea reclamantei SC R.B.D.

SRL împotriva pârâtei P.S. București, ca neîntemeiată. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta P.S. București prin P. împotriva deciziei comerciale nr. 25 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei P.S. București prin primar declarat împotriva sentinței comerciale nr. 8055 din 25 mai 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte și pe fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC R.B.D. SRL împotriva pârâtei P.S. București prin primar, ca neîntemeiată. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.