ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16

iulie 2002, reclamanta SC V.T. SRL Lețcani a solicitat suspendarea licenței

emise în favoarea SC R. SRL Iași, până la soluționarea acțiunii sale, ce

formează obiectul dosarului nr. 2635/2002 al Curții de Apel Iași, având ca

obiect anularea sus-citatei licențe.

În motivarea cererii, reclamanta a

susținut că este câștigătoarea licenței pentru transportul rutier grupa trasee

Iași - Cogeasca, Iași – Lețcani, din 18 martie 2002, în urma căreia i-a fost

eliberată licența de executare pentru aceste trasee, cu valabilitate până la 31

decembrie 2002.

Cu încălcarea O.M. nr. 1842/2001,

Autoritatea Rutieră Română - Agenția Iași, a eliberat o nouă licență pe același

traseu, SC R. SRL Iași, așa încât la această dată traseele respective sunt

exploatate de această societate, în detrimentul său, situație în care se impune

admiterea cererii de suspendare, până la soluționarea cererii de contencios

administrativ, aflată pe rolul aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Iași, prin încheierea

de la 24 iulie 2002, a respins cererea formulată.

Împotriva acestei încheieri,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs SC V.T. SRL Lețcani,

reiterând argumentele din cererea de suspendare.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că SC V.T. SRL, cu sediul în comuna Lețcani, județul Iași, a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea

licenței de execuție pentru traseul Iași – Lețcani - Cogeasca și Iași –

Cogeasca, emisă de SC R. SRL Iași, precum și suspendarea adresei nr. 12203 din

31 mai 2002, emisă de către Autoritatea Rutieră Română.

Curtea de Apel Iași, în mod temeinic

și legal, prin încheierea de ședință din data de 24 iulie 2002, a dispus că

„reclamanta nu a fost în măsură să probeze cazurile bine justificate, de natură

a conduce la suspendarea solicitată”.

Art. 9 din Legea nr. 29/1990,

prevede următoarele: „În cazuri bine justificate și pentru a se preveni

producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună

suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii”.

Având în vedere aceste dispoziții,

rezultă că pentru a solicita suspendarea, recurenta trebuia să dovedească că

îndeplinește cele două cerințe cumulative și imperative prevăzute de art. 9 din

Legea nr. 29/1990 și anume, cazuri bine justificate și prevenirea unei pagube

iminente.

În motivele de recurs invocate nu

sunt arătate cazurile bine justificate ce ar impune admiterea suspendării

actelor administrative și nici care este paguba iminentă ce ar justifica,

suspendările solicitate.

Sarcina probei revine celui care

face afirmații în fața instanței de judecată, deoarece acesta trebuie să o

dovedească.

Acest fapt prezintă o importanță deosebită,

întrucât în situația în care nu s-ar administra nici un fel de probe, va pierde

acel, cărui îi incumbă sarcina probei.

Recurenta, prin introducerea

recursului, avea obligația să-și dovedească pretenția pe care a supus-o

judecății, prin dovezi de natură să convingă instanța, că sunt întrunite

cerințele cumulative și imperative prevăzute de art. 9 din Legea contenciosului

administrativ și, de asemenea, avea obligația de a dovedi ca încheierea

pronunțată de Curtea de Apel Iași, este netemeinică și nelegală.

Admiterea cererii de suspendare a

licențelor de execuție pentru traseu ar avea ca principală consecință,

neefectuarea curselor din Programul de transport persoane, prin servicii

regulate pe traseele Iași – Lețcani - Cogeasca și Iași - Cogeasca.

Acest program de transport a fost

întocmit ca urmare a unor multiple solicitări a operatorilor de transport,

precum și ale autorităților administrației publice locale (care, de altfel, a

și aprobat acest program), ca urmare a numărului mare de călători ce se deplasează

pe traseele mai sus menționate.

Neefectuarea curselor pe aceste

trasee poate avea implicații dintre cele mai grave, respectiv, în primul rând,

imposibilitatea călătorilor de a se deplasa de la domiciliu, la locurile de

muncă, unde aceștia își desfășoară activitatea, situație ce poate genera

însemnate perturbări în activitatea societăților, unde acești călători au

calitate de angajați.

O altă consecință gravă a

suspendării licenței de execuție pentru aceste trasee, are în vedere faptul că

acestea au fost aprobate de autoritățile administrației publice, ca urmare a

unor reale necesități ale celor care le folosesc, respectiv elevi, pensionari,

veterani de război, precum și alte nenumărate categorii sociale.

De asemenea, în perioada în care

cursele pe acest traseu nu se vor efectua, se crează posibilitatea utilizării

acestui traseu, de către persoane nelicențiate și neuatorizate, pentru a

desfășura acest gen de activitate, acestea profitând de neexistența pe acest

traseu, a unui operator de transport care îndeplinește condițiile cerute de

legislația privind transporturile rutiere și își desfășoară această activitate

cu respectarea prevederilor legislației în vigoare.

Față de cele învederate, urmează a

se respinge recursul, ca nefondat, încheierea de ședință din data de 24 iulie

2002, a Curții de Apel Iași, fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

V.T. SRL Lețcani, împotriva încheierii de la 24 iulie, a Curții de Apel Iași,

ca nefondat.

Pronunțat, în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.