ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 526/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, la 8 martie 2004, Consiliul Județean Vâlcea a declarat recurs împotriva încheierii din 18 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, la 18 februarie 2004, în dosarul nr. F/C/67/2004, prin care s-a suspendat hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, emisă de Consiliul Județean Vâlcea, în baza avizului A.R.R., la cererea formulată de SC M.S. SRL. S-a susținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, „nefiind un caz bine justificat și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente. Sub acest aspect, recurenta a susținut că noul traseu înființat prin hotărârea atacată, nu a fost atribuit încă prin licitație publică vreunui operator și, deci, nu s-a emis o altă licență”.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, la 15 aprilie 2004, Consiliul Județean Vâlcea a declarat recurs și împotriva sentinței nr. 42/F-C din 17 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 67/C/2004, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică. Încheierea pronunțată la 18 februarie 2004, în dosarul F/C/67/2004, a fost atacată și de A.R.R. Recurenta a atacat și sentința nr. 42/F-C din 17 martie 2004, pronunțată la 17 februarie 2004, de Curtea de Apel Pitești. S-a susținut că hotărârea Consiliului Județean Vâlcea nu putea fi pusă iminent în aplicare, așa cum a susținut instanța de fond, atunci când a dispus suspendarea hotărârii, întrucât, potrivit art. 30 alin. (3) din Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, termenul limită pentru introducerea de noi trasee este de 60 de zile de la data atribuirii licențelor de execuție pentru traseu.

Hotărârea, a precizat recurenta, s-a emis de Consiliul Județean Vâlcea, la circa 6 luni de la data atribuirii licențelor de execuție pentru traseele aprobate prin Programul de transport rutier. Cât privește sentința nr. 42/F-C din 17 martie 2004, recurenta a susținut că adresa nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emisă de A.R.R., nu îndeplinește condițiile specifice unui act administrativ în înțelesul Legii nr. 29/1990, ca manifestare unilaterală de voință ce produce efecte juridice cu efecte vătămătoare intereselor legitime de SC M.S. SRL, astfel încât invocă art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Printr-un al doilea motiv de recurs se susține, în baza art. 304 alin. (9) C. proc. civ., că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect nu s-a făcut dovada procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, respectiv partea nu s-a adresat cu plângerea prealabilă la A.R.R., împotriva adresei nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, chiar dacă a contestat hotărârea Consiliului Județean nr. 130 din 25 noiembrie 2003, la Consiliul Județean Vâlcea. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 42/F-C din 17 martie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins excepția lipsei de competență materială a Curții de Apel Pitești, formulată de pârâtul Consiliul Județean Vâlcea. Totodată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâta A.R.R. București, precum și excepția lipsei de interes formulată de intervenienta SC A.T.

SA Râmnicu Vâlcea. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Bradu împotriva pârâților Consiliul Județean Vâlcea și A.R.R. S-a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea. S-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtul Consiliul Județean Vâlcea și a actului administrativ nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emis de pârâta A.R.R., ambele referitoare la înființarea traseului județean „Cozia - Râmnicu Vâlcea - Drăgășani”. Curtea de Apel Pitești a reținut că A.R.R. este autoritatea care reglementează transportul rutier, emite licențele pentru traseu, coordonează programul de transport și este elaboratorul hotărârii supuse anulării.

S-a mai reținut că pârâta dobândește calitate procesuală și prin însăși refuzul respectării dreptului de licență câștigat de către reclamantă. Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a constatat că emiterea actelor administrative s-a făcut cu încălcarea art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842/2001, al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în ceea ce privește înființarea traseului, cu depășirea termenului de 60 de zile de la data atribuirii licențelor de execuție pe traseu (30 iunie 2003, data înființării) și ale art. 30 alin. (4) din același act normativ, prin aceea că deținătorul de licență pentru transport nu a solicitat și nu și-a exprimat acordul pentru înființarea acestui traseu.

S-a mai precizat de instanța de fond că reclamanta beneficiază de licența de execuție pentru traseu, seria LT nr. 11156 și efectuează transport pe cca. 50 km, dintr-un total de cca. 70 km, stabilit pentru traseul înființat. S-a mai menționat că prin înființarea acestui traseu a fost încălcată și condiția armonizării graficelor de circulație, pentru a se asigura decalajul de 30 de minute între cursele existente, condiție instituită de art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001 al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și art. 65 din Normele de organizare și efectuare a transporturilor rutiere, conform Ordinului ministrului transporturilor nr. 527/1997. Reclamanta a depus caietul de sarcini și programul de transport stabilit prin actul administrativ, dovedindu-se, astfel, că nu a fost respectat decalajul impus de lege, fiind în același timp prejudiciată.

Instanța de fond a reținut că în urma probelor administrate a rezultat că reclamanta a fost prejudiciată, prin aceea că, deși obținuse licența de execuție, urma să fie supusă unei noi licitații pentru traseu, riscând să-și diminueze profiturile și pe viitor chiar să piardă calitatea sa de operator de transport. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate împotriva încheierii din 18 februarie 2004 și a sentinței nr. 42 din 17 martie 2004, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC M.S.

SRL Bradu, județul Argeș, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Vâlcea și A.R.R., anularea hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003 și a actului nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, susținând că sunt acte nelegale, deoarece prin includerea traseului Râmnicu Vâlcea - Drăgășani, nu se realizează armonizarea graficelor de circulație, legea impunând respectarea unui decalaj de 30 de minute. S-a mai precizat de reclamantă că nu s-a respectat perioada de 60 de zile stabilită de lege, de la data atribuirii licențelor de execuție pentru includerea unui traseu nou și nu a fost solicitat acordul său ca deținător de licență de execuție actual, deși se solicitase suplimentarea curselor pentru acest traseu.

De precizat că SC M.S. SRL a susținut că hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, a Consiliului Județean Vâlcea, este nelegală și netemeinică, pentru că încalcă flagrant prevederile art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, care stipulează că programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic național, se poate modifica prin includerea unor noi trasee, în condițiile posibilității armonizării graficelor de circulație, cu cele ale traseelor existente. S-a menționat de societatea SC M.S. SRL, că art. 2 din hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003 înființează traseul județean „Cozia - Râmnicu Vâlcea - Drăgășani”, cu orarul menționat, care nu poate fi armonizat cu traseul „Râmnicu Vâlcea - Drăgășani”, pentru care societatea deținea licență de execuție pentru traseu.

A precizat societatea reclamantă că, practic, plecările pe acest traseu nou creat se efectuează cu puțin înaintea plecărilor angajaților societății, însemnând practic că societatea pierdea cetățenii obișnuiți cu orarul stabilit de aceasta. Mai mult, s-a menționat de societatea reclamantă că a fost depășit termenul de 60 de zile cerut de art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, de la data acordării licențelor de execuție pentru traseu, pentru includerea de noi trasee. Situația societății a fost confirmată de probele cauzei, astfel încât în mod corect instanța de fond a pronunțat soluția atacată în cauză.

Constatându-se că nu s-au efectuat probe noi de natură a modifica situația de fapt sus citată, așa cum a fost reținută de instanța de fond, concluzia ce se impune, este că actul administrativ constituit în hotărârea nr. 130 din 25 noiembrie 2003, este un act abuziv în partea anulată de instanța de fond. Cât privește actul administrativ nr. 1776 din 17 noiembrie 2003, emis de pârâta A.R.R. - Agenția Vâlcea, are caracter de act administrativ producător de efecte juridice cuprinzând acordul autorității pentru înființarea acestui nou traseu, traseu care încalcă dreptul societății reclamante ca operatoare de transport. Atât hotărârea sus citată, cât și actul nr. 1776/2003 sunt acte administrative abuzive, astfel încât, în mod corect, s-a dispus anularea lor.

Cât privește pretinsa neefectuare a procedurii prealabile, conform art. 5 din Legea nr. 29/1990, în mod corect instanța de fond a considerat că această procedură a fost realizată, dovadă fiind reclamația înregistrată sub nr. 7757 din 25 noiembrie .2003, la Consiliul Județean Vâlcea și la pârâta A.R.R., prin înregistrarea cu nr. 199 din 6 ianuarie 2004. Ca urmare a plângerilor, reclamanta A.R.R. - Agenția Vâlcea a și suspendat ședința de atribuire a traseului din 7 ianuarie 2004. Susținerea A.R.R., că Ordinul nr. 527/1997 a fost modificat de Ordinul nr. 1842/2001 și că potrivit acestui ultim ordin, „programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean” se aprobă de Consiliul Județean, respectiv este nerelevantă sub aspectul recursului.

Chiar dacă programul se aprobă de Consiliul Județean, aprobarea nu trebuie să constituie un act administrativ abuziv care să prevadă un program de transport ce se suprapune peste programul deja stabilit, de natură a produce prejudicii, operatorilor care aveau deja licență. Ori, art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 1842 din 4 decembrie 2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței prevede condiția armonizării graficelor de circulație pentru a se asigura decalajul de 30 de minute între cursele existente, ceea ce nu se realiza în cadrul noului program. Așa fiind, atât sentința instanței de fond, cât și încheierea de suspendare a executării hotărârii nr. 130 din 25 noiembrie 2003, încheiere legală și corectă cu privire la măsura dispusă, sunt corecte și temeinice, astfel încât recursurile declarate vor fi respinse conform art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Consiliul Județean Vâlcea și de A.R.R. împotriva încheierii din 18 februarie 2004 și împotriva sentinței nr. 42/F-C din 17 martie 2004, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, dosar nr. 67/2004, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.