ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 118/F-C din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu A.R.R. și agenția teritorială Vâlcea, ca neîntemeiată. În motivare, instanța a reținut că actele administrative a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată - adresa nr. 619 din 2 iunie 2004 a A.R.R., agenția Vâlcea, prin care s-a anulat licența de execuție pentru traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia și adresa nr. 16052 din 16 iunie 2004 a A.R.R., prin care s-a menținut această măsură - au fost emise cu respectarea prevederilor art. 44 lit. f) și ale art. 28 din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, încât nu se impune anularea lor pentru motive de nelegalitate.

Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât instanța care a pronunțat-o, a apreciat eronat probele administrate în cauză și a făcut o greșită aplicare a art. 44 pct. 1 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței. Astfel, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că neefectuarea curselor potrivit graficelor de circulație, s-a datorat unor motive justificate (condiții meteo nefavorabile, lipsa călătorilor) și, deci, aplicarea prevederilor art. 41, care condiționează anularea licenței, de suspendarea cursei în mod repetat, fără justificare, este greșită.

Se mai susține că refuzul autorităților pârâte de a-i aproba reclamantei-recurente, înființarea unor stații pe traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia a fost considerat în mod greșit de instanță, ca irelevant, deoarece existența stațiilor ar fi constituit temei pentru plecarea autovehiculului din Râmnicu Vâlcea, chiar și fără călători, fiind posibil ca aceștia să fie găsiți în stațiile intermediare. Hotărârea mai este criticată și pentru că instanța care a pronunțat-o, ar fi omis „să analizeze situația de fapt în ansamblul său”, inclusiv conduita părtinitoare a A.R.R. față de societatea concurentă A.T. SA căreia, pentru fapte similare, nu i s-a anulat licența de execuție, fiind sancționați doar angajații vinovați.

Recursul este nefondat. Din probele aflate la dosar, rezultă că la data de 18 iunie 2004, reclamantei SC B.T. SRL i-a fost atribuit traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia din Programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic interjudețean. Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1842/2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, la eliberarea licențelor de transport rutier și a licențelor de execuție se comunică operatorilor, și caietele de sarcini specifice ce conțin condițiile care trebuie respectate în mod obligatoriu în desfășurarea activității de transport rutier.

Primind licența de execuție pentru traseul mai sus menționat, reclamanta era obligată să-l execute în conformitate cu caietul de sarcini în mod regulat, adică în fiecare zi. Caracterul regulat al cursei, cunoscut de reclamantă (prevăzut, de altfel, în art. 28 din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței) impunea obligativitatea executării zilnice, conform graficului orar, indiferent dacă sunt sau nu călători. Or, în cauză, este de necontestat că în perioada ianuarie - mai 2004, reclamanta-recurentă nu a efectuat nici o cursă pe traseul atribuit, ceea ce a determinat autoritatea rutieră să-i anuleze licența de execuție.

Măsura dispusă prin actele administrative atacate în contencios administrativ, este legală, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 44 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe. Potrivit textului menționat, licența de execuție pentru traseu se anulează dacă se constată „suspendarea cursei în mod repetat, fără justificare, constatată la controale în trafic și/sau din analiza jurnalului de mișcare din autogările utilizate”. Susținerile referitoare la condițiile meteo nefavorabile, inexistența stațiilor intermediare pe traseu și modul de sancționare a altui operator, sunt neconcludente pentru motivele reținute corect de către instanța de fond.

Așa fiind, în raport cu cele prezentate, recursul se privește ca nefondat și ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 118/F-C din 27 septembrie 2004, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.