ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 118/F-C

din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de SC B.T. SRL Râmnicu

Vâlcea, în contradictoriu cu A.R.R. și agenția teritorială Vâlcea, ca

neîntemeiată.

În motivare, instanța a

reținut că actele administrative a căror anulare s-a solicitat prin cererea de

chemare în judecată - adresa nr. 619 din 2 iunie 2004 a A.R.R., agenția Vâlcea,

prin care s-a anulat licența de execuție pentru traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia

și adresa nr. 16052 din 16 iunie 2004 a A.R.R., prin care s-a menținut această

măsură - au fost emise cu respectarea prevederilor art. 44 lit. f) și ale art. 28

din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și

locuinței, încât nu se impune anularea lor pentru motive de nelegalitate.

Împotriva sentinței,

reclamanta a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală,

întrucât instanța care a pronunțat-o, a apreciat eronat probele administrate în

cauză și a făcut o greșită aplicare a art. 44 pct. 1 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001

al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței.

Astfel, prin motivele depuse

la dosar, recurenta susține că neefectuarea curselor potrivit graficelor de

circulație, s-a datorat unor motive justificate (condiții meteo nefavorabile,

lipsa călătorilor) și, deci, aplicarea prevederilor art. 41, care condiționează

anularea licenței, de suspendarea cursei în mod repetat, fără justificare, este

greșită.

Se mai susține că refuzul

autorităților pârâte de a-i aproba reclamantei-recurente, înființarea unor

stații pe traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia a fost considerat în mod greșit de

instanță, ca irelevant, deoarece existența stațiilor ar fi constituit temei

pentru plecarea autovehiculului din Râmnicu Vâlcea, chiar și fără călători,

fiind posibil ca aceștia să fie găsiți în stațiile intermediare.

Hotărârea mai este criticată

și pentru că instanța care a pronunțat-o, ar fi omis „să analizeze situația de

fapt în ansamblul său”, inclusiv conduita părtinitoare a A.R.R. față de

societatea concurentă A.T. SA căreia, pentru fapte similare, nu i s-a anulat

licența de execuție, fiind sancționați doar angajații vinovați.

Recursul este nefondat.

Din probele aflate la dosar,

rezultă că la data de 18 iunie 2004, reclamantei SC B.T. SRL i-a fost atribuit

traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia din Programul de transport rutier de persoane,

prin servicii regulate în trafic interjudețean.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr.

1842/2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței,

pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a

transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, la eliberarea

licențelor de transport rutier și a licențelor de execuție se comunică

operatorilor, și caietele de sarcini specifice ce conțin condițiile care

trebuie respectate în mod obligatoriu în desfășurarea activității de transport

rutier.

Primind licența de execuție

pentru traseul mai sus menționat, reclamanta era obligată să-l execute în

conformitate cu caietul de sarcini în mod regulat, adică în fiecare zi.

Caracterul regulat al

cursei, cunoscut de reclamantă (prevăzut, de altfel, în art. 28 din Ordinul nr.

1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței)

impunea obligativitatea executării zilnice, conform graficului orar, indiferent

dacă sunt sau nu călători.

Or, în cauză, este de

necontestat că în perioada ianuarie - mai 2004, reclamanta-recurentă nu a

efectuat nici o cursă pe traseul atribuit, ceea ce a determinat autoritatea

rutieră să-i anuleze licența de execuție.

Măsura dispusă prin actele

administrative atacate în contencios administrativ, este legală, fiind

întemeiată pe dispozițiile art. 44 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001 al

ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, pentru aprobarea

Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe.

Potrivit textului menționat,

licența de execuție pentru traseu se anulează dacă se constată „suspendarea

cursei în mod repetat, fără justificare, constatată la controale în trafic

și/sau din analiza jurnalului de mișcare din autogările utilizate”.

Susținerile referitoare la

condițiile meteo nefavorabile, inexistența stațiilor intermediare pe traseu și

modul de sancționare a altui operator, sunt neconcludente pentru motivele

reținute corect de către instanța de fond.

Așa fiind, în raport cu cele

prezentate, recursul se privește ca nefondat și ca atare, urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 118/F-C din 27

septembrie 2004, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.