ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea introdusă la data de 7 mai 2003 și înregistrată sub nr.2225 la Curtea

de Apel Iași, reclamanta SC”A.C.” SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și cu  Autoritatea

Rutieră Română  să se dispună:

- anularea

actului administrativ prin care se anuleză  atribuirea din data de 24 martie

2003  pentru  oferta nr. 20 din Programul de  transport rutier de persoane prin

servicii regulate pe anul 2003 al județului Iași pe traseul Iași-Pașcani;

- obligarea

pârâtelor să emită de urgență licență de  execuție pentru traseul Iași-Pașcani,

ca urmare a  atribuirii prin concurs la data de 24 martie -5  mai 2003;

- să

dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a stabilit  scadența de

atribuire pentru  data de 7 mai 2003 și s-a anulat atribuirea din 24 martie

2003.

În

motivarea  acțiunii reclamanta  a arătat, în esență,  că urmare a  concursului

din 24 martie 2003  pentru atribuirea unor oferte din Programul de transport

rutier de persoane prin servicii regulate pe anul 2003 de  către Autoritatea

Rutieră Română și în baza  actelor doveditoare depuse  (urmare a realizării

celei mai mare punctaj, a fost desemnată  câștigătoare) atribuindu-i-se

traseul 20.

Ulterior,

nu i s-a eliberat licența de  execuție  pentru traseul  de  către Ministerul

Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței – Agenția Rutieră  Română și i

s-a  comunicat anularea atribuirii din data de 24 martie 2003 precum și  că se

organizează o  nouă ședință de  atribuire a traseului 20, la data de 7 mai

2003.

Reclamanta

a mai  arătat că prin emiterea  actului din 24 martie 2003,  și prin refuzul

emiterii licenței și stabilirea unei noi scadențe de atribuire a traseului la 7

mai  2003 i s-au cauzat grave prejudicii materiale și a solicitat, având în

vedere   urgența măsuri  de suspendare a eficiențe actului administrativ,

privind anularea atribuirii și stabilirea pentru 7 mai 2003 a unei noi

atribuiri soluționarea, cu precădere, și într-un termen scurt a  cererii de

suspendare în  sensul admiterii acesteia.

Curtea

de Apel Iași, examinând  cererea de suspendare a  actului administrativ prin

care s-a stabilit   ședința de atribuire pentru data de 7 mai 2003 și s-a

anulat atribuirea din 24 martie 2003, s-a pronunțat, în camera de  consiliu,

prin încheierea din 7 mai 2003, în  sensul admiterii cererii de suspendare

astfel cum a  fost  formulată și  a dispus  suspendarea  actului administrativ,

până la soluționarea acțiunii  în contencios  administrativ care face obiectul

dosarului 2225/2003 a Curții de Apel Iași .

Împotriva

încheierii astfel pronunțată a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră

Română - ARR criticând soluția pentru  nelegalitate și netemeinicie, pe motiv

că nu sunt întrunite  cerințele cumulative prevăzut de art. 9 din Legea nr. 29/1990

a contenciosului administrativ, întrucât intimata-reclamantă nu a probat, prin

nici un mijloc, care  sunt cazurile  bine justificate   ce ar avea ca urmare

producerea unei pagube iminente  precum și vătămarea  iminentă ireparabilă.

Examinând

cauza potrivit motivelor de casare invocate, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata recursul nefondat, urmând a  fi respins ca

atare.

Potrivit

art. 9 din Legea nr.29/1990,  în cazuri  bine justificate  pentru a  se

preveni producerea unei pagube iminente, reclamanta poate cere suspendarea

actului administrativ până la soluționarea  acțiunii.

Or, în

cauză, sunt întrunite cele două  cerințe ale  textului, referitoare la cazuri

bine justificate și la iminența unei pagube.

Astfel,

prin încheiere din data de 24 iunie 2003, instanța, a  reținut existența unei

cauzei bine justificată cererea   fiind întemeiată, întrucât  prin organizarea

la data de 7 mai 2003 a unei ședințe  de  atribuire pentru oferta  20 pentru traseul

Iași-Pașcani, interesele reclamantei au fost grav prejudiciate prin

imposibilitatea folosirii traseului câștigat  astfel încât  sunt  incidente

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Evident

în condițiile date, din care  atât din încheiere cât și din dovezile de la

dosar, rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru  incidența art. 9

din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de instanța de fond este  legală și

temeinică.

Față de

considerentele expuse, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Autoritatea  Rutieră Română, împotriva încheierii,

pronunțată de camera de consiliu, la 7 mai 2003 de Curtea de Apel Iași în

dosarul nr. 2225/2003.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  10 februarie 2004.