ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 509/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 7 mai 2003 și înregistrată sub nr.2225 la Curtea de Apel Iași, reclamanta SC”A.C.” SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și cu Autoritatea Rutieră Română să se dispună: - anularea actului administrativ prin care se anuleză atribuirea din data de 24 martie 2003 pentru oferta nr. 20 din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate pe anul 2003 al județului Iași pe traseul Iași-Pașcani; - obligarea pârâtelor să emită de urgență licență de execuție pentru traseul Iași-Pașcani, ca urmare a atribuirii prin concurs la data de 24 martie -5 mai 2003; - să dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a stabilit scadența de atribuire pentru data de 7 mai 2003 și s-a anulat atribuirea din 24 martie 2003. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că urmare a concursului din 24 martie 2003 pentru atribuirea unor oferte din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate pe anul 2003 de către Autoritatea Rutieră Română și în baza actelor doveditoare depuse (urmare a realizării celei mai mare punctaj, a fost desemnată câștigătoare) atribuindu-i-se traseul 20. Ulterior,

nu i s-a eliberat licența de execuție pentru traseul de către Ministerul Lucrărilor Publice Transporturilor și Locuinței – Agenția Rutieră Română și i s-a comunicat anularea atribuirii din data de 24 martie 2003 precum și că se organizează o nouă ședință de atribuire a traseului 20, la data de 7 mai 2003. Reclamanta a mai arătat că prin emiterea actului din 24 martie 2003, și prin refuzul emiterii licenței și stabilirea unei noi scadențe de atribuire a traseului la 7 mai 2003 i s-au cauzat grave prejudicii materiale și a solicitat, având în vedere urgența măsuri de suspendare a eficiențe actului administrativ, privind anularea atribuirii și stabilirea pentru 7 mai 2003 a unei noi atribuiri soluționarea, cu precădere, și într-un termen scurt a cererii de suspendare în sensul admiterii acesteia.

Curtea de Apel Iași, examinând cererea de suspendare a actului administrativ prin care s-a stabilit ședința de atribuire pentru data de 7 mai 2003 și s-a anulat atribuirea din 24 martie 2003, s-a pronunțat, în camera de consiliu, prin încheierea din 7 mai 2003, în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată și a dispus suspendarea actului administrativ, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ care face obiectul dosarului 2225/2003 a Curții de Apel Iași . Împotriva încheierii astfel pronunțată a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română - ARR criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că nu sunt întrunite cerințele cumulative prevăzut de art. 9 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, întrucât intimata-reclamantă nu a probat, prin nici un mijloc, care sunt cazurile bine justificate ce ar avea ca urmare producerea unei pagube iminente precum și vătămarea iminentă ireparabilă.

Examinând cauza potrivit motivelor de casare invocate, cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamanta poate cere suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii. Or, în cauză, sunt întrunite cele două cerințe ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube. Astfel, prin încheiere din data de 24 iunie 2003, instanța, a reținut existența unei cauzei bine justificată cererea fiind întemeiată, întrucât prin organizarea la data de 7 mai 2003 a unei ședințe de atribuire pentru oferta 20 pentru traseul Iași-Pașcani, interesele reclamantei au fost grav prejudiciate prin imposibilitatea folosirii traseului câștigat astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Evident în condițiile date, din care atât din încheiere cât și din dovezile de la dosar, rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru incidența art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică. Față de considerentele expuse, recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Rutieră Română, împotriva încheierii, pronunțată de camera de consiliu, la 7 mai 2003 de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 2225/2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.