ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4417/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 13 ianuarie

2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat ca fiind

perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.C. în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, prin Primar General,

având ca obiect revendicarea imobilului din București, sector 1.

La 20 mai 2009, intervenientul M.S. a

atacat cu recurs hotărârea dată în primă instanță, cauza fiind înregistrată sub

nr. 4925/2/2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din 5 ianuarie 2010,

instanța sesizată cu soluționarea căii extraordinare de atac, a dispus – la

cererea numitei S.C.P., moștenitoarea intimatei interveniente M.E. – amânarea

cauzei în vederea depunerii certificatului de moștenitor și introducerii în cauză

a succesorilor defuncți.

La 6 ianuarie 2010, S.P. și P.C., au

atacat cu recurs această încheiere motivându-și demersul judiciar pe

considerentul că instanța a încălcat „grav și iremediabil” dispozițiile art.

243 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a refuzat cererea de suspendare a

cauzei, până la dezbaterea succesiunii defunctei M.E.

Recursurile se privesc ca

inadmisibile, urmând a fi respinse în consecință.

Potrivit dispozițiilor art. 243 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea

uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru

introducerea în cauză a moștenitorilor.

Or, în speță, la termenul din 5

ianuarie 2010 când instanța de recurs a dat încheierea atacată, chiar recurenta

S.C.P. (în calitate de moștenitoare a intervenientei E.M.) a solicitat amânarea

cauzei în vederea finalizării procedurii succesorale și respectiv a depunerii

certificatului de moștenitor.

Inadmisibilitatea căii extraordinare

de atac, derivă însă din aplicarea prevederilor art. 244

1

C. proc.

civ., care, la alin. (1) dispune că asupra suspendării judecății procesului,

instanța se pronunță prin încheiere, ce poate fi atacată cu recurs în mod

separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Or, încheierea premergătoare

atacată, a fost dată chiar de instanța investită în cauză cu soluționarea căii

extraordinare de atac.

Totodată, din interpretarea

dispozițiilor art. 244

1

alin. (2) C. proc. civ., rezultă că sunt

supuse recursului, doar încheierile prin care s-a întrerupt sau s-a menținut

întrerupt cursul judecății (respectiv cele prin care s-a dispus suspendarea sau

s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului) iar nu și cele prin care

s-a respins cererea de suspendare, ceea ce, de altfel, nici nu este cazul în speță

unde, așa cum s-a arătat, instanța a dispus admiterea cererii de amânare a

cauzei, la cerere moștenitoarei uneia din părți.

Așa fiind, recursurile urmează a se

respinge, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile, recursurile declarate

de reclamanta P.C. și intervenienta S.P. împotriva încheierii din 5 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

septembrie 2010.