ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4417/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 41 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a constatat ca fiind perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București, prin Primar General, având ca obiect revendicarea imobilului din București, sector 1. La 20 mai 2009, intervenientul M.S. a atacat cu recurs hotărârea dată în primă instanță, cauza fiind înregistrată sub nr. 4925/2/2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin încheierea din 5 ianuarie 2010, instanța sesizată cu soluționarea căii extraordinare de atac, a dispus – la cererea numitei S.C.P., moștenitoarea intimatei interveniente M.E.

– amânarea cauzei în vederea depunerii certificatului de moștenitor și introducerii în cauză a succesorilor defuncți. La 6 ianuarie 2010, S.P. și P.C., au atacat cu recurs această încheiere motivându-și demersul judiciar pe considerentul că instanța a încălcat „grav și iremediabil” dispozițiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a refuzat cererea de suspendare a cauzei, până la dezbaterea succesiunii defunctei M.E. Recursurile se privesc ca inadmisibile, urmând a fi respinse în consecință. Potrivit dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor.

Or, în speță, la termenul din 5 ianuarie 2010 când instanța de recurs a dat încheierea atacată, chiar recurenta S.C.P. (în calitate de moștenitoare a intervenientei E.M.) a solicitat amânarea cauzei în vederea finalizării procedurii succesorale și respectiv a depunerii certificatului de moștenitor. Inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, derivă însă din aplicarea prevederilor art. 244 1 C. proc. civ., care, la alin. (1) dispune că asupra suspendării judecății procesului, instanța se pronunță prin încheiere, ce poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. Or, încheierea premergătoare atacată, a fost dată chiar de instanța investită în cauză cu soluționarea căii extraordinare de atac.

Totodată, din interpretarea dispozițiilor art. 244 1 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că sunt supuse recursului, doar încheierile prin care s-a întrerupt sau s-a menținut întrerupt cursul judecății (respectiv cele prin care s-a dispus suspendarea sau s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului) iar nu și cele prin care s-a respins cererea de suspendare, ceea ce, de altfel, nici nu este cazul în speță unde, așa cum s-a arătat, instanța a dispus admiterea cererii de amânare a cauzei, la cerere moștenitoarei uneia din părți. Așa fiind, recursurile urmează a se respinge, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta P.C. și intervenienta S.P. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.