ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și de intervenienta Grădinița nr.253 – București împotriva deciziei nr.10 din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV a civilă. La apelul nominal se prezintă recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin consilier juridic O.O.și intimata-reclamantă S.H.prin avocat G.Ș., lipsind recurenta-intervenientă Grădinița nr.253 – București și intimatul-pârât Consiliul local al sectorului 2 București. Procedura completă. Curtea pune în discuție competența materială de soluționare a pricinii față de situația juridică a terenului, cu precizarea că acesta nu figurează în decretul de expropriere care s-a depus la dosar.

De asemenea, Curtea pune în discuție și împrejurarea că acțiunea nu a fost promovată de toți moștenitorii ci numai de S.H. Consilier juridic O.O.solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se stabili situația juridică a terenului. Arată că, în speță, s-a încălcat principiul unanimității moștenitorilor, acțiunea fiind promovată de unul dintre aceștia fără a face dovada renunțării celorlalți. Avocat Ș.G.solicită respingerea ambelor recursuri. Precizează că tribunalul este instanța căreia îi revine competența să soluționeze pricina, potrivit art.2 lit.e din C.proc.civ.. Totodată, învederează instanței că parte din moștenitori au decedat, iar S.H.are procură din partea celor care au drept de moștenire asupra imobilului în litigiu.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 septembrie 1999 reclamanta S.H.a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se retrocedeze terenul în suprafață de 450 m.p. situat în București, str.Puccini, colț cu str.Motzart, fostă parcela nr.527 din planul de parcelare S.N.I.C., identificat conform titlului de proprietate anexat acțiunii. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18188 din 3 decembrie 1949 de fostul Tribunal Ilfov – Secția I a civilă și comercială numita S.A.– mama reclamantei, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat.

Imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr.54/1951 și apoi dat în folosința fostului Sfat Popular al Capitalei pentru construcția de locuințe, dar până în prezent pe teren nu a fost ridicată nici o construcție. La data de 14 decembrie 1999 Grădinița nr.253 – București a formulat cerere de intervenție accesorie, în sprijinul pârâtului Consiliul General al Municipiului București și a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă.

În motivarea cererii de intervenție s-a susținut că terenul ce se cere a fi retrocedat se află în incinta unității de învățământ, aspect care rezultă, de altfel, și din expertiza tehnică efectuată în cauză și întrucât potrivit art.166 din Legea Învățământului nr.84/1995 baza materială a învățământului de stat constă în întreg activul patrimonial al Ministerului Învățământului, intervenienta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Educației Naționale și a Consiliului Local al Sectorului 2 București. Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul București – Secția a III a civilă, prin sentința nr.777 din 22 iunie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.H.și a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 450 m.p.

situat în București, str.Puccini, colț cu str.Glinka (fostă parcela nr.527 din planul de parcelare S.N.I.C.) cu vecinătățile menționate în raportul de expertiză topometrică întocmit de expert V.O. S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Grădinița de Copii nr.253 București. Curtea de Apel București – Secția a IV a civilă prin decizia nr.10 din 15 ianuarie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București. Prin aceeași decizie a fost respins ca nemotivat apelul intervenientei Grădinița de Copii nr.253 – București și s-a respins ca lipsită de obiect cererea de intervenție accesorie, formulată în apel, de Consiliul Local al Sectorului 2 – București.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că pârâtul Consiliul General al Municipiului București are, în temeiul art.42, pct.2 din Legea nr.69/1991, calitate procesuală pasivă și că “Decretul nr.54/1951 nu a fost abrogat exproprierea dispusă nu a avut loc în fapt, terenul în cauză fiind liber de orice construcție, pe acesta fiind amplasate în mod provizoriu un leagăn și un topogan și cu privire la teren nu există detalii noi de sistematizare potrivit probelor administrate în litigiu”. Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București și intervenienta Grădinița nr.253 – București. În motivarea recursului pârâtul Consiliul General al Municipiului București a susținut că instanțele au dat o interpretare greșită prevederilor art.42 și 44 din Legea nr.69/1991 și art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 întrucât recurentul nu are calitate procesuală pasivă.

Ca motiv de casare de fond, recurentul a arătat că terenul face parte din curtea Grădiniței nr.253, fiind parte integrantă din aceasta, astfel că decretul de expropriere și-a atins scopul, respectiv a fost îndeplinită cauza de utilitate publică. Intervenienta Grădinița nr.253 – București a criticat decizia instanței de apel în temeiul următoarelor motive: în mod greșit a fost respins apelul ca nemotivat cât timp intervenientei nu i s-au comunicat considerentele sentinței; terenul în litigiu face parte din baza materială a grădiniței, deci a unei unități de învățământ preuniversitar și în temeiul art.11 din Legea nr.213/1998, bunul este inalienabil; soluțiile instanțelor sunt nelegale întrucât prin O.G.

nr.206/2000 pentru modificarea și completarea Legii Învățământului nr.84/1995, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea grădinițele fac parte din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, în speță a municipiului București și deci nu pot fi restituite. Recursurile sunt fondate în temeiul următoarelor motive de ordine publică c are au fost invocate, puse în discuția părților și vor fi soluționate potrivit art.306 alin.2 C.proc.civ.: Reclamanta S.H.a investit în cauză instanțele judecătorești cu o acțiune în retrocedarea unui bun imobil (a unui teren în suprafață de 450 m.p.), motivând că nemișcătorul a fost dobândit în proprietate de autoarea sa S.A.în temeiul unui act translativ de drept real și că terenul a fost expropriat în baza Decretului nr.54/1951, care nu și-a atins scopul de utilitate publică declarat la promulgare – construcția de locuințe.

Procedând la soluționarea cauzei, instanțele nu au fost preocupate a analiza dacă, în adevăr, terenul revendicat a format obiectul unei exproprieri și nu au solicitat să se depună la dosar Decretul nr.54/1951, rezumându-se doar la susținerile părților conform cărora terenul ar fi fost expropriat. Desigur că stabilirea temeiului juridic în baza căruia terenul a fost preluat de stat are semnificații importante, prevalentă fiind însă determinarea competenței după materie și a instanței ce trebuie legal investită cu soluționarea în fond a litigiului. Această omisiune a fost înlăturată în recurs, fiind depus la dosar (filele 38-42) Decretul de expropriere nr.54/16 aprilie 1951 din analiza căruia se constată că terenul ce se cere a fi retrocedat nu a făcut obiectul unui atare act normativ , situație în care numai cu încălcarea prevederilor art.2, pct.1, lit.”e” C.proc.civ.

litigiul a fost soluționat de Tribunalul București, ca instanță de fond. Acțiunea reclamantei neconstituind o cerere în materie de expropriere și cum competentă material era potrivit art.1, pct.1 C.proc.civ. – Judecătoria Sectorului 2 – București, recursurile declarate în cauză vor fi admise, vor fi casate hotărârile date cu neobservarea normelor legale referitoare la competență și se va trimite cauza la judecătorie pentru reluarea judecății. În rejudecare, instanța de trimitere, competentă după materie, va analiza dacă reclamanta S.H.se legitimează procesual activ în sensul dacă este unica moștenitoare acceptantă a defunctei sale mame S.A.și dacă promovând singură prezenta acțiune petitorie a respectat regula unanimității.

Astfel, potrivit certificatelor de moștenitor nr.432 și 285/1972 eliberate de fostul Notariat de Stat local al sectorului 4 București (fila 26 dosar recurs) de pe urma autoarei S. A., decedată la 1 decembrie 1971, au rămas ca moștenitori R.E., S.C. și reclamanta S.H., în calitate de fii cu o cotă de 1/3 fiecare. Conform certificatului de moștenitor din 24 iunie 2001 eliberat de autoritățile competente din Athena (fila 28 dosar recurs), S.C.a decedat la data de 9 iunie 1987 și are ca moștenitori acceptanți pe S.F. – soție supraviețuitoare și pe C.G.S. – fiu. Întrucât instanțele de fond și de apel nu au fost preocupate nici de aspectul discutat, cel al legitimării procesuale active, și această chestiune va constitui obiect de analiză în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și de intervenienta Grădinița nr.253 – București împotriva deciziei nr.10 din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr.777 din 22 iunie 2000 a Tribunalului București – secția a III a civilă și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria sectorului 2 București, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.