ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 748/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al
Municipiului București și de intervenienta Grădinița nr.253 – București
împotriva deciziei nr.10 din 15 ianuarie 2001 a Curții de Apel București –
Secția a IV a civilă.
La
apelul nominal se prezintă recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului
București prin consilier juridic O.O.și intimata-reclamantă S.H.prin avocat
G.Ș., lipsind recurenta-intervenientă Grădinița nr.253 – București și
intimatul-pârât Consiliul local al sectorului 2 București.
Procedura
completă.
Curtea
pune în discuție competența materială de soluționare a pricinii față de
situația juridică a terenului, cu precizarea că acesta nu figurează în decretul
de expropriere care s-a depus la dosar.
De
asemenea, Curtea pune în discuție și împrejurarea că acțiunea nu a fost
promovată de toți moștenitorii ci numai de S.H.
Consilier
juridic O.O.solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se stabili
situația juridică a terenului. Arată că, în speță, s-a încălcat principiul
unanimității moștenitorilor, acțiunea fiind promovată de unul dintre aceștia
fără a face dovada renunțării celorlalți.
Avocat
Ș.G.solicită respingerea ambelor recursuri. Precizează că tribunalul este
instanța căreia îi revine competența să soluționeze pricina, potrivit art.2
lit.e din C.proc.civ.. Totodată, învederează instanței că parte din moștenitori
au decedat, iar S.H.are procură din partea celor care au drept de moștenire
asupra imobilului în litigiu.
Reprezentanta
Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursurilor, casarea deciziei
atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
C U R T E A
Asupra
recursurilor de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La
data de 20 septembrie 1999 reclamanta S.H.a chemat în judecată pe pârâtul
Consiliul General al Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să i se retrocedeze terenul în suprafață de 450 m.p. situat în
București, str.Puccini, colț cu str.Motzart, fostă parcela nr.527 din planul de
parcelare S.N.I.C., identificat conform titlului de proprietate anexat
acțiunii.
În
motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin actul de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18188 din 3 decembrie 1949 de fostul
Tribunal Ilfov – Secția I a civilă și comercială numita S.A.– mama reclamantei,
a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. Imobilul a fost
trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr.54/1951 și apoi
dat în folosința fostului Sfat Popular al Capitalei pentru construcția de
locuințe, dar până în prezent pe teren nu a fost ridicată nici o construcție.
La
data de 14 decembrie 1999 Grădinița nr.253 – București a formulat cerere de
intervenție accesorie, în sprijinul pârâtului Consiliul General al Municipiului
București și a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă.
În
motivarea cererii de intervenție s-a susținut că terenul ce se cere a fi
retrocedat se află în incinta unității de învățământ, aspect care rezultă, de
altfel, și din expertiza tehnică efectuată în cauză și întrucât potrivit
art.166 din Legea Învățământului nr.84/1995 baza materială a învățământului de
stat constă în întreg activul patrimonial al Ministerului Învățământului,
intervenienta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Educației
Naționale și a Consiliului Local al Sectorului 2 București.
Investit
cu soluționarea cauzei Tribunalul București – Secția a III a civilă, prin
sentința nr.777 din 22 iunie 2000, a admis acțiunea formulată de reclamanta
S.H.și a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București să-i
lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 450
m.p. situat în București, str.Puccini, colț cu str.Glinka (fostă parcela nr.527
din planul de parcelare S.N.I.C.) cu vecinătățile menționate în raportul de
expertiză topometrică întocmit de expert V.O.
S-a
respins cererea de intervenție accesorie formulată de Grădinița de Copii nr.253
București.
Curtea
de Apel București – Secția a IV a civilă prin decizia nr.10 din 15 ianuarie
2001 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul General al
Municipiului București. Prin aceeași decizie a fost respins ca nemotivat apelul
intervenientei Grădinița de Copii nr.253 – București și s-a respins ca lipsită
de obiect cererea de intervenție accesorie, formulată în apel, de Consiliul
Local al Sectorului 2 – București.
Pentru
a decide astfel instanța de apel a reținut că pârâtul Consiliul General al
Municipiului București are, în temeiul art.42, pct.2 din Legea nr.69/1991,
calitate procesuală pasivă și că “Decretul nr.54/1951 nu a fost abrogat exproprierea
dispusă nu a avut loc în fapt, terenul în cauză fiind liber de orice
construcție, pe acesta fiind amplasate în mod provizoriu un leagăn și un
topogan și cu privire la teren nu există detalii noi de sistematizare potrivit
probelor administrate în litigiu”.
Împotriva
deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs pârâtul Consiliul
General al Municipiului București și intervenienta Grădinița nr.253 –
București.
În
motivarea recursului pârâtul Consiliul General al Municipiului București a susținut
că instanțele au dat o interpretare greșită prevederilor art.42 și 44 din Legea
nr.69/1991 și art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 întrucât recurentul nu are
calitate procesuală pasivă. Ca motiv de casare de fond, recurentul a arătat că
terenul face parte din curtea Grădiniței nr.253, fiind parte integrantă din
aceasta, astfel că decretul de expropriere și-a atins scopul, respectiv a fost
îndeplinită cauza de utilitate publică.
Intervenienta
Grădinița nr.253 – București a criticat decizia instanței de apel în temeiul
următoarelor motive: în mod greșit a fost respins apelul ca nemotivat cât timp
intervenientei nu i s-au comunicat considerentele sentinței; terenul în litigiu
face parte din baza materială a grădiniței, deci a unei unități de învățământ
preuniversitar și în temeiul art.11 din Legea nr.213/1998, bunul este
inalienabil; soluțiile instanțelor sunt nelegale întrucât prin O.G. nr.206/2000
pentru modificarea și completarea Legii Învățământului nr.84/1995, terenurile
și clădirile în care își desfășoară activitatea grădinițele fac parte din
domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, în speță a
municipiului București și deci nu pot fi restituite.
Recursurile
sunt fondate în temeiul următoarelor motive de ordine publică c are au fost
invocate, puse în discuția părților și vor fi soluționate potrivit art.306
alin.2 C.proc.civ.:
Reclamanta
S.H.a investit în cauză instanțele judecătorești cu o acțiune în retrocedarea
unui bun imobil (a unui teren în suprafață de 450 m.p.), motivând că
nemișcătorul a fost dobândit în proprietate de autoarea sa S.A.în temeiul unui
act translativ de drept real și că terenul a fost expropriat în baza
Decretului nr.54/1951, care nu și-a atins scopul de utilitate publică declarat
la promulgare – construcția de locuințe.
Procedând
la soluționarea cauzei, instanțele nu au fost preocupate a analiza dacă, în
adevăr, terenul revendicat a format obiectul unei exproprieri și nu au
solicitat să se depună la dosar Decretul nr.54/1951, rezumându-se doar la
susținerile părților conform cărora terenul ar fi fost expropriat. Desigur că
stabilirea temeiului juridic în baza căruia terenul a fost preluat de stat are
semnificații importante, prevalentă fiind însă determinarea competenței după
materie și a instanței ce trebuie legal investită cu soluționarea în fond a
litigiului.
Această
omisiune a fost înlăturată în recurs, fiind depus la dosar (filele 38-42)
Decretul de expropriere nr.54/16 aprilie 1951 din analiza căruia se constată că
terenul ce se cere a fi retrocedat nu a făcut obiectul unui atare act normativ
, situație în care numai cu încălcarea prevederilor art.2, pct.1, lit.”e”
C.proc.civ. litigiul a fost soluționat de Tribunalul București, ca instanță de
fond.
Acțiunea
reclamantei neconstituind o cerere în materie de expropriere și cum competentă
material era potrivit art.1, pct.1 C.proc.civ. – Judecătoria Sectorului 2 –
București, recursurile declarate în cauză vor fi admise, vor fi casate
hotărârile date cu neobservarea normelor legale referitoare la competență și se
va trimite cauza la judecătorie pentru reluarea judecății.
În
rejudecare, instanța de trimitere, competentă după materie, va analiza dacă
reclamanta S.H.se legitimează procesual activ în sensul dacă este unica
moștenitoare acceptantă a defunctei sale mame S.A.și dacă promovând singură
prezenta acțiune petitorie a respectat regula unanimității.
Astfel,
potrivit certificatelor de moștenitor nr.432 și 285/1972 eliberate de fostul
Notariat de Stat local al sectorului 4 București (fila 26 dosar recurs) de pe
urma autoarei S. A., decedată la 1 decembrie 1971, au rămas ca moștenitori
R.E., S.C. și reclamanta S.H., în calitate de fii cu o cotă de 1/3 fiecare.
Conform certificatului de moștenitor din 24 iunie 2001 eliberat de autoritățile
competente din Athena (fila 28 dosar recurs), S.C.a decedat la data de 9 iunie
1987 și are ca moștenitori acceptanți pe S.F. – soție supraviețuitoare și pe
C.G.S. – fiu.
Întrucât
instanțele de fond și de apel nu au fost preocupate nici de aspectul discutat,
cel al legitimării procesuale active, și această chestiune va constitui obiect
de analiză în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursurile declarate de pârâtul Consiliul General al Municipiului București și
de intervenienta Grădinița nr.253 – București împotriva deciziei nr.10 din 15
ianuarie 2001 a Curții de Apel București – secția a IV a civilă.
Casează
decizia recurată, precum și sentința nr.777 din 22 iunie 2000 a Tribunalului
București – secția a III a civilă și trimite cauza pentru rejudecare la
Judecătoria sectorului 2 București, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.