ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 878 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis în parte plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamanții G.T., G.l.G. și G. L.A., în contradictoriu cu P.O. Ineu, obligând pe acesta din urmă să emită dispoziție în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul înscris în C.F. 1421 Ineu, în prezent demolat, situat în localitatea Ineu, str. Republicii, jud. Arad, în sensul acordării de despăgubiri în valoare de 160.000 Euro, cu condiția restituirii despăgubirilor primite reactualizate, imobil revendicat de reclamanți prin notificarea nr. 78/2001; a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor în euro, precum și pentru valoarea de 40.000 Euro.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanții au avut în proprietate imobilul în litigiu, în prezent demolat, compus din teren intravilan și construcții în suprafață de 1044 m.p., iar notificarea depusă de aceștia în termenul legal, trebuia soluționată de pârât conform dispozițiilor art. ll alin. (4) și (5) din Legea nr. 10/2001, respectiv, stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților, prin dispoziție motivată, în termen de 60 de zile de la data notificării. S-a mai reținut că, dispozițiile art. 13 și 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedura de stabilire a despăgubirilor de către C.C.S.D., nu sunt de natură să restrângă accesul contestatorilor la justiție și dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 din C.A.D.O.L.F.

și conform practicii C.E.D.O. Pe baza tabelului nominal privind exproprierile și a raportului de expertiză, instanța de fond a stabilit că, la data preluării imobilului, proprietarului i s-au acordat despăgubiri în sumă de 80.397,50 lei, care urmează a fi reactualizate la data restituirii, precum și că valoarea reală a imobilului demolat cu terenul aferent este de 160.000 Euro, motiv pentru care a respins capătul de cerere pentru diferența de 40.000 Euro, raportat la solicitarea inițială, aceea pentru o valoare de 200.000 Euro. Referitor la solicitarea acordării despăgubirilor în Euro, instanța a apreciat că, potrivit Legii nr. 10/2001, despăgubirea trebuie să fie justă și reală, iar modul și felul acordării, vor fi stabilite de comun acord între petenți și C.C.A.D.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul orașul Ineu prin primar, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu motivarea că, raportat la petitul acțiunii, respectiv, acordarea de despăgubiri în sumă de 200.000 Euro, reiterează excepția lipsei calității procesuale sale pasive, față de dispozițiile art. 13 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către C.C.S.D., excepție ce a fost respinsă de prima instanță. A mai arătat că petitul este inadmisibil și față de prevederile art. 1 alin. (2) și (6) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că măsurile reparatorii constau în bunuri sau servicii acordate în compensare ori acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005, constând în titluri de valoare sau acțiuni și nicidecum prin acordarea de despăgubiri bănești, iar prima instanță nu a lămurit dacă autoarea reclamanților G.I.M.

este una și aceeași persoană cu G.E. A precizat că, potrivit prevederilor art. 26 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, prin dispoziție motivată, primarul poate propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, însă nu poate dispune cu privire la cuantumul acestora, operațiune de competența C.C.S.D.

Prin decizia nr. 24/ A din 12 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat, cu motivarea că în mod corect a fost obligat pârâtul să emită dispoziție motivată pentru notificarea făcută în termenul și condițiile prevăzute de lege; excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia nu poate fi primită, întrucât pârâtul nu a fost obligat la plata despăgubirilor, aceasta fiind o chestiune ulterioară asupra căreia instanța nici nu s-a pronunțat, ci a fost obligat la emiterea dispoziției, conform obligației legale; instanța nu a stabilit modalitatea de acordare a despăgubirilor, ci doar faptul că reclamanților li se cuvin despăgubiri în sumă de160.000 Euro, fără a preciza modalitatea de despăgubire; neconcordanța privind numele antecesoarei reclamanților este fără relevanță, întrucât din actele de stare civilă și declarația de notorietate existente la dosarul cauzei, rezultă că G.I.M.

este una și aceeași persoană cu G.E.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii apelului și a respingerii acțiunii reclamanților, pentru următoarele critici: - Greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, față de dispozițiile art. 13 alin. (l) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care stabilesc că analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor sunt de competența C.C.S.D.; - Ignorarea dispozițiilor art. ll alin. (7) din Legea nr. 10/2001, prin care se arată că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv, pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat (teren și construcții) care nu se poate restitui în natură stabilit potrivit prevederilor art. ll alin. (5) și (6) din aceeași lege, pentru soluționarea notificării și a cauzei fiind necesară stabilirea despăgubirilor primite de către reclamanți sau de către antecesorii acestora; - Potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se face de către C.C.S.D., pe baza evaluărilor realizate de către evaluatori desemnați de această Comisie, primarul putând doar propune prin dispoziție motivată acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale,

fără a putea însă dispune asupra cuantumului acestora, competență exclusiv aparținând C.C.S.D., normă aplicată greșit de către instanțele de fond și apel.

Înalta Curte, față de aspectele de nelegalitate invocate, urmează a admite recursul, pentru următoarele argumente: I. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive în interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Înalta Curte urmează a o respinge, întrucât acestea trebuie interpretate în corelare cu dispozițiile art. 25 alin. (l) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie, sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură” și care instituie astfel o obligație legală de a răspunde, în termenul prevăzut, oricărei notificări întemeiată pe Legea nr. 10/2001.

Modificarea cadrului legislativ în materie se referă la competența de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, și nu la emiterea deciziilor sau, după caz, dispozițiilor, de către entitățile deținătoare, în urma sesizării prin mijloacele și procedura prevăzute de lege. II. Critica vizând modalitatea concretă în care vor fi acordate despăgubirile nu poate fi primită, întrucât aceasta este o problemă ulterioară procedurii judiciare, nefăcând obiectul litigiului soluționat de către instanțe, respectiv, dreptul reclamanților la despăgubiri în cuantum de 160.000 Euro, tară însă a preciza în mod expres în ce constau aceste despăgubiri (bunuri, servicii, titluri de valoare). III.

În ceea ce privește cea de-a treia critică, Înalta Curte va admite recursul sub aspectul modalității de obligare a recurentului de a emite dispoziție motivată, în lumina următoarelor considerente: Conform art. 26 alin. (l) din Legea nr. 10/2001 rezultă că „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (l), să acorde persoanei îndreptățite în compensare bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

Prin sentința civilă nr. 878 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad, secția civilă, recurenta a fost obligată la emiterea, în temeiul Legii nr. 10/2001, a unei dispoziții „în sensul acordării de despăgubiri” în valoare de 160.000 Euro, or, urmare a modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, Primăria orașului Ineu nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, în situația îndeplinirii condițiilor legale și depunerii actelor doveditoare, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Dispozițiile legale menționate sunt exprese și în ceea ce privește modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, această competență revenind C.C.S.D., care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri.

Potrivit art. l alin. (l) Titlul VII, Legea nr. 247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu mai pot fi restituite în natură. În acest sens, art. l3 alin. (l) precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 247/2005, se constituie, în subordinea C. P.M., C.C.S.D., iar alin. (5) prevede că secretariatul acestei comisii se asigură de către A.N.R.P. Din analiza acestor texte de lege, rezultă că recurenta nu mai are competență legală de „a acorda despăgubiri”, ci doar de a propune acordarea acestora în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente, C.C.S.D., conform art. l6 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi admis și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va modifica decizia recurată, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta P.O. Ineu prin primar împotriva sentinței nr. 878 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad, secția civilă, cu obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții prin care să propună, în favoarea reclamanților, acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind imobilul în litigiu, din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate la data exproprierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul O. Ineu prin primar împotriva deciziei civile nr. 24/ A din 12 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul O. Ineu prin primar împotriva sentinței civile nr. 878 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Arad, secția civilă. Schimbă sentința în sensul că obligă pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamanților, cu privire la imobilul situat în orașul Ineu, str. Republicii, înscris în C.F. 1421 Ineu, compus din teren în suprafață de 1044 m.p. și construcție (în prezent demolată), din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate la data exproprierii.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.