ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 11 februarie 2010 petiționarul G.G.I. a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere împotriva intimatului – subinspector - șef de tură P. ce își desfășoară activitatea în cadrul Penitenciarului Arad, solicitând tragerea acestuia la răspundere penală, întrucât a fost „bătut și amenințat” de către intimatul P. în data de 9 februarie 2010, urmare faptului că anterior, la 15 ianuarie 2010, a mai formulat plângere penală împotriva sa pentru aceleași aspecte. A mai solicitat totodată să se constate că se află în refuz de hrană și că în aceste condiții intimatul nu „ avea voie să îl bată”.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 1290/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 22 martie 2010. La termenul din 22 martie 2010, petiționarul aflat în stare de deținere deși s-a prezentat, nu a formulat precizări suplimentare sau note de concluzii scrise în susținerea plângerii formulate, iar reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, raportat la competența după calitatea intimatului de funcționar public cu statut special cu grad de ofițer ( subinspector). Înalta Curte, examinând actele dosarului și, în raport de conținutul plângerii depusă la dosar de petiționar, constată că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 222 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. În dispozițiile legale anterior menționate, legiuitorul a reglementat conținutul și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare al organelor de urmărire penală. Din conținutul cererii inițiale, plângerea petiționarului cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai sus enunțată și, chiar dacă nu au fost descrise în amănunt faptele presupuse a fi săvârșite de intimat, al cărui nume l-a indicat în cuprinsul înscrisurilor existente, s-au furnizat, totuși, suficiente elemente cu ajutorul cărora să se poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale în vigoare.

Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiționar a fost greșit îndreptată la instanța de judecată, respectiv la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată: „funcționarii publici cu statut special debutanți din sistemul administrației penitenciare sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau examenului, o funcție publică în Administrația Națională a Penitenciarelor sau unitățile subordonate, până la definitivare.” De asemenea, în aceeași lege se prevede la art. 9, printre altele, că: „funcționarii publici cu statut special se împart în două categorii, în raport cu nivelul minim al studiilor necesare, după cum urmează: a) categoria A - corpul ofițerilor de penitenciare - care cuprinde funcționarii publici cu statut special cu studii superioare, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, emisă de instituții acreditate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, iar în această categorie sunt incluse următoarele categorii de funcționari publici cu statut special se împart pe corpuri și grade profesionale: a)chestor de penitenciare; b) comisar șef de penitenciare; c) comisar de penitenciare; d) subcomisar de penitenciare; e) inspector principal de penitenciare;

f) inspector de penitenciare și g) subinspector de penitenciare.

b) categoria B - corpul agenților de penitenciare - care cuprinde funcționarii publici cu statut special cu studii liceale absolvite cu diplomă de bacalaureat.” În speță, intimatul împotriva căruia a formulat plângere petiționarul este subinspectorul P., care face deci parte din corpul ofițerilor de penitenciare, iar potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată „ competența de a efectua urmărirea penală și de a judeca în primă instanță infracțiunile săvârșite de către funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor - pentru infracțiunile comise de către agenți de penitenciare, parchetelor de pe lângă curțile de apel și curților de apel - pentru infracțiunile comise de către ofițeri până la gradul de inspector șef principal de penitenciare inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Înaltei Curți de Casație și Justiție - pentru infracțiunile comise de către inspectorii generali de penitenciare.

Așadar urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procurorul din cadrul curții de apel și în situațiile prevăzute la lit. g ) din același articol din Legea specială anterior enunțată, respectiv, în cazul infracțiunilor săvârșite de către ofițeri până la gradul de inspector șef principal de penitenciare inclusiv. Or, în speță plângerea petiționarului vizează un subinspector de penitenciar, funcționar public cu statut special, ce face parte din categoria corpului ofițerilor de penitenciare, care-și desfășoară activitatea la Penitenciarul Arad, pentru pretinsele fapte comise, menționate la fila 1 – plângere, calitatea acestuia atrăgând competența procurorului în efectuarea cercetărilor.

Pe cale de consecință, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 356/2006 raportat la dispozițiile art. 9 alin. (2) combinat cu art. 68 alin. (4) din Legea nr.293/2004, republicată, va trimite plângerea formulată de petiționarul G.G.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul G.G.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.