ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

La 11 februarie 2010 petiționarul G.G.I.

a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere

împotriva intimatului – subinspector - șef de tură P. ce își desfășoară

activitatea în cadrul Penitenciarului Arad, solicitând tragerea acestuia la

răspundere penală, întrucât a fost „bătut și amenințat” de către intimatul P. în

data de 9 februarie 2010, urmare faptului că anterior, la 15 ianuarie 2010, a

mai formulat plângere penală împotriva sa pentru aceleași aspecte.

A mai solicitat totodată să se

constate că se află în refuz de hrană și că în aceste condiții intimatul nu „

avea voie să îl bată”.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 1290/1/2010, fixându-se

prim termen de judecată la 22 martie 2010.

La termenul din 22 martie 2010,

petiționarul aflat în stare de deținere deși s-a prezentat, nu a formulat precizări

suplimentare sau note de concluzii scrise în susținerea plângerii formulate,

iar reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, raportat la competența

după calitatea intimatului de funcționar public cu statut special cu grad de

ofițer ( subinspector).

Înalta Curte, examinând actele

dosarului și, în raport de conținutul plângerii depusă la dosar de petiționar,

constată că aceasta se circumscrie conținutului dispozițiilor art. 222 alin. (1)

și (2) C. proc. pen.

În dispozițiile legale anterior

menționate, legiuitorul a reglementat conținutul și condițiile pe care trebuie

să le îndeplinească plângerea, ca mod de sesizare al organelor de urmărire

penală.

Din conținutul cererii inițiale,

plângerea petiționarului cuprinde elementele impuse de norma procedurală mai

sus enunțată și, chiar dacă nu au fost descrise în amănunt faptele presupuse a

fi săvârșite de intimat, al cărui nume l-a indicat în cuprinsul înscrisurilor

existente, s-au furnizat, totuși, suficiente elemente cu ajutorul cărora să se

poată face identificarea eventualelor încălcări ale dispozițiilor legale în

vigoare.

Înalta Curte constată, însă, că

plângerea formulată de petiționar a fost greșit îndreptată la instanța de

judecată, respectiv la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

întrucât potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 293/2004, privind Statutul

funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor,

republicată: „funcționarii publici cu statut special debutanți din sistemul

administrației penitenciare sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau

examenului, o funcție publică în Administrația Națională a Penitenciarelor sau

unitățile subordonate, până la definitivare.”

De asemenea, în aceeași lege se

prevede la art. 9, printre altele,

că: „funcționarii publici cu statut special se împart

în două categorii, în raport cu nivelul minim al studiilor necesare, după cum

urmează:

a) categoria A - corpul ofițerilor de

penitenciare - care cuprinde

funcționarii publici cu statut special cu studii

superioare, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă, emisă de

instituții acreditate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, iar în

această categorie sunt incluse următoarele categorii de funcționari publici cu

statut special se împart pe corpuri și grade profesionale: a)chestor de

penitenciare; b) comisar șef de penitenciare; c) comisar de penitenciare; d)

subcomisar de penitenciare; e) inspector principal de penitenciare; f)

inspector de penitenciare și g) subinspector de penitenciare.

b) categoria B - corpul agenților de

penitenciare - care cuprinde funcționarii publici cu statut special cu studii

liceale absolvite cu diplomă de bacalaureat.”

În speță, intimatul împotriva căruia a

formulat plângere petiționarul este subinspectorul P., care face deci parte din

corpul ofițerilor de penitenciare, iar potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (4)

din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din

Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată „ competența de a

efectua urmărirea penală și de a judeca în primă instanță infracțiunile

săvârșite de către funcționarii publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare revine parchetelor de pe lângă tribunale și tribunalelor

- pentru infracțiunile comise de către agenți de penitenciare, parchetelor de

pe lângă curțile de apel și curților de apel - pentru infracțiunile comise de

către ofițeri până la gradul de inspector șef principal de penitenciare

inclusiv, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

și Înaltei Curți de Casație și Justiție - pentru infracțiunile comise de către

inspectorii generali de penitenciare.

Așadar urmărirea penală se efectuează

obligatoriu de către procurorul din cadrul curții de apel și în situațiile

prevăzute la lit. g ) din același articol din Legea specială anterior enunțată,

respectiv, în cazul infracțiunilor săvârșite de către ofițeri până la gradul de

inspector șef principal de penitenciare inclusiv.

Or, în speță plângerea petiționarului vizează

un subinspector de penitenciar, funcționar public cu statut special, ce face

parte din categoria corpului ofițerilor de penitenciare, care-și desfășoară

activitatea la Penitenciarul Arad, pentru pretinsele fapte comise, menționate

la fila 1 – plângere, calitatea acestuia atrăgând competența procurorului în

efectuarea cercetărilor.

Pe cale de consecință, Secția Penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen.,

introdus prin Legea nr. 356/2006 raportat la dispozițiile art. 9 alin. (2)

combinat cu art. 68 alin. (4) din Legea nr.293/2004, republicată, va trimite

plângerea formulată de petiționarul G.G.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite

plângerea formulată de petiționarul G.G.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

martie 2010.