ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4538/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149 din 21 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondată plângerea petentului O.M. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Prin aceeași sentință, s-a luat act de retragerea plângerii față de intimata P.M. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Sub nr. 3131/2/2010, din data de 8 aprilie 2010, a fost înregistrată plângerea formulată de petentul O.M., în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., împotriva soluțiilor dispuse prin Ordonanța nr. 1708/P/2009 din 12 ianuarie 2010 și, respectiv, Rezoluția nr. 357/II-2/2010 din 15 martie 2010, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în cauza privind pe intimații S.A.

- subinspector de penitenciar, P.M. - agent-șef de penitenciar și B.I. - directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, având ca obiect plângerea penală formulată de același petent pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 267 C. pen. La termenul din data de 25 mai 2010, când s-a judecat pe fond cauza, petentul O.M. a menționat că își retrage plângerea formulată împotriva intimatei P.M. Procedând la examinarea actelor și lucrărilor din Dosarul nr. 1708/P/2009, instanța de fond a constatat că la fila 40 din acest dosar se află dispoziția Administrației Naționale a Penitenciarelor din 3 aprilie 2009, prin care persoana privată de libertate O.M. a fost preluată și transferată la Penitenciarul Giurgiu din penitenciarul Rahova-București.

Acesta era unul din aspectele contestate de petent, în sensul că transferul s-ar fi făcut în mod abuziv, astfel că - a apreciat judecătorul instanței de fond - plângerea petentului, sub acest aspect, este neîntemeiată. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că petentul mai invocă și faptul că, fiind suferind de mai multe afecțiuni, în special de inimă, nu ar fi primit tratamentul medical corespunzător. Or, constată instanța de fond din actele și lucrările dosarului, la filele 30 - 37 se află fișa medicală din perioada decembrie 2008 - aprilie 2009 cu tratamentele aplicate petentului și chiar cele aplicate la momentul transferului. La toate acestea face referire Ordonanța procurorului nr. 1708/P/2009, din data de 12 ianuarie 2010, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții S.A.

și P.M. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. S-a mai reținut că neînceperea urmăririi penale față de numitul S.A., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 267 C. pen., s-a dispus deoarece fapta nu există. Mai reține instanța de fond că fost disjunsă cauza și declinată competența de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la numitul B.I., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., având în vedere gradul profesional al acestuia. În termen legal, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care, prin Rezoluția din data de 15 martie 2010, a respins-o ca neîntemeiată.

A mai reținut instanța de fond și un alt aspect, în sensul că, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că numitul O.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare pentru o infracțiune de înșelăciune în convenții și că acesta, în penitenciar, a beneficiat, așa cum s-a precizat, de tratament medicamentos atât pentru afecțiunile cardiace, cât și pentru afecțiunile psihice, astfel cum rezultă din copiile registrului de consultații. Împotriva sentinței, în termen legal, petentul O.M. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată că, la cererea recurentului-petent, judecarea recursului a fost amânată de 2 ori, pentru pregătirea apărării și, eventual, pentru angajarea unui avocat.

Așa cum s-a menționat în partea introductivă a deciziei, recurentul a arătat că singura nemulțumire este legată de cererea sa de a primi, retroactiv, sumele de bani la care consideră, în opinia sa, că este îndreptățit. Recursul petentului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Critica recurentului, astfel cum a fost consemnată în partea introductivă a deciziei, nu se încadrează, în concret, printre motivele de nelegalitate ori de netemeinicie care - potrivit legii procesuale penale - pot forma obiect al examinării instanței de recurs. Examinând însă soluțiile atacate (dispuse prin ordonanța, rezoluția și sentința anterior menționate) din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte nu a constatat existența unor motive de nelegalitate ori netemeinicie care să impună reformarea acestora. Astfel, după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc. pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei soluționări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal 1708/P/2009, dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele aflate în legătură cu aspectele reclamate de petent. În urma efectuării acestor acte premergătoare nu au fost relevate minime indicii ale săvârșirii de către persoanele reclamate a faptelor apreciate ca infracțiuni de către petent. Or, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc.

pen., care reflectă prezumția de nevinovăție, instituită deopotrivă de Constituția României [art. 23 alin. (11)] și de C. proc. pen. (art. 5 2 ), începerea urmării penale față de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen. Însă, așa cum corect a reținut procurorul și, respectiv, procurorul ierarhic superior, dar și instanța de fond, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârșirii infracțiunilor reclamate de petent, și nici indicii alte săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident unul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, consecința juridică este neînceperea urmăririi penale.

Soluționarea pe fond a altor chestiuni civile, inclusiv obținerea unor sume de bani la care petentul susține că ar fi îndreptățit, se poate realiza numai prin modalitățile prevăzute de lege în realizarea drepturilor civile respective (art. 21, art. 126 și art. 129 din Constituția României). Față de cele constatate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul O.M. împotriva Sentinței penale nr. 149 din 21 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-petent la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2010. Procesat de GGC - AZ