ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3265/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 127/PI din 20 mai

2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr.

1004/59/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de

petiționarul F.N. împotriva Rezoluției nr. 224/P/2009 din 4 iunie 2009 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A menținut rezoluția

atacată.

A obligat

petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 4

iunie 2009 dată în Dosarul nr. 224/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.P.,

P.P., Ț.S., D.C. și D.D.M., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.

246 C. pen., arătându-se în speță că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

În motivarea

rezoluției s-a arătat că voința petentului a fost aceea de a fi efectuate

cercetări față de membrii comisiei de disciplină care, prin hotărârea din 2

septembrie 2005, au stabilit ca petentului să i se aplice sancțiunea retragerii

dreptului la pachet, sancțiune care a fost ulterior anulată de instanța

competentă, apreciind că membrii comisiei și-au exercitat necorespunzător

sarcinile de serviciu întrucât l-au sancționat pentru faptul că a reclamat că

se fumează în camerele de arest, și consideră că prin lăsarea sa în contact cu

fumătorii i-a fost pusă în pericol viața.

Din examinarea

actelor premergătoare a rezultat că a fost întocmit un raport de incident

deținutului F.N. de către agentul șef supraveghetor D.D., întrucât în data de 2

septembrie 2005, deținutul fiind prezentat la instanță la Tribunalul Arad, a

fost introdus în camera de arest cu alți deținuți de aceeași categorie, iar

după aceea acesta a început să bată cu pumnul în ușa camerei solicitând să fie

scos și introdus în altă cameră de arest. Întrucât la data respectivă erau

ocupate toate camerele de arest datorită faptului că au fost prezente trei

categorii de deținuți, nu a existat posibilitatea mutării acestuia în altă

cameră, fapt care i s-a explicat, însă deținutul a persistat în a avea o

atitudine recalcitrantă față de supraveghetori.

În faza actelor

premergătoare au fost audiați membrii comisiei de disciplină și persoana de

supraveghere care a întocmit raportul de incident și care au arătat că a fost

respectată metodologia de sancționare a deținutului, în Penitenciarul Arad

fiind respectate normele privind fumatul în locuri special amenajate, iar în

camere se respectă separarea fumătorilor.

Procurorul a arătat

că situația ivită la camerele de arest nu aparține de organizarea

penitenciarului, spațiul alocat fiind atribuit Tribunalului Arad, iar în ceea

ce privește sancționarea petentului, aceasta nu a fost aplicată efectiv,

obținând anularea sancțiunii.

Organul de urmărire

penală a argumentat că pronunțarea hotărârii comisiei de disciplină de

sancționare a persoanei private de libertate și a întocmirii raportului de

incident în cadrul atribuțiilor de serviciu, nu înseamnă exercitarea

necorespunzătoare a sarcinilor de către membrii comisiei, atâta timp cât

aceștia au respectat normele și regulamentele de organizare și funcționare a

penitenciarului în cauză.

În concluzie, s-a

arătat că în cursul cercetării nu au fost constatate aspecte din care să

rezulte comiterea vreunei fapte penale de către membrii comisiei de disciplină,

astfel că nu poate fi reținută comiterea faptei prev. de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petentul F.N., care a fost respinsă prin

rezoluția din 03 august 2009 dată în Dosar nr. 771/II/2/2009 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestor

rezoluții a formulat plângere petentul F.N., pe care le-a considerat

netemeinice și nelegale, în esență fiind nemulțumit de faptul că a fost

sancționat disciplinar de către comisia de disciplină ai cărei membri au fost

intimații, petentul apreciind că nu au fost respectate normele privind fumatul

în locurile de deținere, respectiv în camerele de arest din cadrul Tribunalului

Arad.

Examinând plângerea

formulată de petentul F.N. în raport cu întregul material probator existent în

cauză, instanța de fond a reținut că plângerea formulată în cauză este

neîntemeiată.

Astfel, din actele

premergătoare efectuate de către procuror a rezultat faptul că la data de 1

septembrie 2005 petentul F.N., fiind prezentat la Tribunalul Arad, a fost

introdus în camera de arest cu alți deținuți de aceeași categorie, iar după

aceea a început să bată cu pumnii în ușa camerei, solicitând să fie scos și

introdus în altă cameră de arest. Întrucât la acea dată erau ocupate toate

camerele de arest, fiind prezente trei categorii de deținuți, nu a existat

posibilitatea mutării acestuia într-o altă cameră, fapt care i s-a explicat,

însă deținutul a persistat în a avea o atitudine recalcitrantă față de

supraveghetori, iar pentru acest incident i s-a întocmit un raport, astfel că

membrii comisiei de disciplină, prin hotărârea din 2 septembrie 2005, au dispus

sancționarea acestuia cu retragerea dreptului la pachet, sancțiune care însă

ulterior a fost anulată de instanța competentă.

În legătură cu

existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 246 C. pen., instanța reține că în speța de față nu s-a putut

constata neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu

a membrilor comisiei de disciplină care au adoptat hotărârea din 2 septembrie

2005, referitoare la petentul F.N., întrucât aceștia au acționat în

conformitate cu normele și regulamentele de organizare și funcționare a

penitenciarului.

Faptul că hotărârea

din 2 septembrie 2005 adoptată de comisia de disciplină din cadrul

Penitenciarului de maximă siguranță Arad a fost ulterior anulată, nu

echivalează cu exercitarea necorespunzătoare, defectuoasă a atribuțiilor de

serviciu de către angajații penitenciarului reclamați de către petentul F.N.,

aceștia acționând în conformitate cu regulamentele și normele legale în materia

organizării activităților specifice din cadrul penitenciarelor.

Instanța reține că

situația ivită în camera de arest din cadrul Tribunalului Arad, referitoare la

problema fumatului, spațiu care nu aparține Penitenciarului Arad, nu este de

competența organelor din cadrul Penitenciarului Arad, astfel că fapta imputată

intimaților nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul F.N. solicitând

casarea sentinței și în rejudecare admiterea plângerii.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. constată că

acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor legale pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară

îndeplinirea a două condiții:

Prima condiție constă

în existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct prin sesizarea făcută,

fie din actele premergătoare administrate ulterior sesizării.

Cea de a doua

condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen.

și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut

la lit. b

1

). Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi

penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc că intimații D.P. -

comisar de penitenciar, P.P. - subinspector de penitenciar, Ț.S. - subcomisar

de penitenciar, C.D. - inspector de penitenciar și D.D.M. - inspector de

penitenciar, au acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind o faptă

penală. Înalta Curte constată că atât soluția de netrimitere în judecată cât și

sentința instanței de fond sunt legale și temeinice.

S-a stabilit fără

echivoc că petiționarul, fiind prezentat la Tribunalul Arad, a avut o atitudine

recalcitrantă, atrăgându-i-se atenția că mutarea sa într-o altă cameră de arest

a instanței în care nu se fumează nu este posibilă, toate fiind ocupate.

Manifestarea violentă

a petiționarului a condus la întocmirea de către agentul șef supraveghetor

D.D., a unui raport de incident care, ulterior, a fost examinat de către

comisia de disciplină.

Întocmirea

raportului, respectiv pronunțarea hotărârii de către comisia de disciplină, s-a

efectuat în condițiile legii și în conformitate cu regulamentele de organizare

și funcționare a penitenciarului.

Ca atare, în sarcina

intimaților nu se poate reține nici existența infracțiunii de abuz în serviciu

și nici o altă faptă penală.

Așa fiind, Înalta

Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.N. împotriva Sentinței penale nr. 127/P din 20 mai

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul F.N. împotriva Sentinței penale nr. 127/P din

20 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN