ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3265/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 127/PI din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 1004/59/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul F.N. împotriva Rezoluției nr. 224/P/2009 din 4 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția din 4 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 224/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații D.P., P.P., Ț.S., D.C.

și D.D.M., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., arătându-se în speță că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. În motivarea rezoluției s-a arătat că voința petentului a fost aceea de a fi efectuate cercetări față de membrii comisiei de disciplină care, prin hotărârea din 2 septembrie 2005, au stabilit ca petentului să i se aplice sancțiunea retragerii dreptului la pachet, sancțiune care a fost ulterior anulată de instanța competentă, apreciind că membrii comisiei și-au exercitat necorespunzător sarcinile de serviciu întrucât l-au sancționat pentru faptul că a reclamat că se fumează în camerele de arest, și consideră că prin lăsarea sa în contact cu fumătorii i-a fost pusă în pericol viața.

Din examinarea actelor premergătoare a rezultat că a fost întocmit un raport de incident deținutului F.N. de către agentul șef supraveghetor D.D., întrucât în data de 2 septembrie 2005, deținutul fiind prezentat la instanță la Tribunalul Arad, a fost introdus în camera de arest cu alți deținuți de aceeași categorie, iar după aceea acesta a început să bată cu pumnul în ușa camerei solicitând să fie scos și introdus în altă cameră de arest. Întrucât la data respectivă erau ocupate toate camerele de arest datorită faptului că au fost prezente trei categorii de deținuți, nu a existat posibilitatea mutării acestuia în altă cameră, fapt care i s-a explicat, însă deținutul a persistat în a avea o atitudine recalcitrantă față de supraveghetori.

În faza actelor premergătoare au fost audiați membrii comisiei de disciplină și persoana de supraveghere care a întocmit raportul de incident și care au arătat că a fost respectată metodologia de sancționare a deținutului, în Penitenciarul Arad fiind respectate normele privind fumatul în locuri special amenajate, iar în camere se respectă separarea fumătorilor. Procurorul a arătat că situația ivită la camerele de arest nu aparține de organizarea penitenciarului, spațiul alocat fiind atribuit Tribunalului Arad, iar în ceea ce privește sancționarea petentului, aceasta nu a fost aplicată efectiv, obținând anularea sancțiunii.

Organul de urmărire penală a argumentat că pronunțarea hotărârii comisiei de disciplină de sancționare a persoanei private de libertate și a întocmirii raportului de incident în cadrul atribuțiilor de serviciu, nu înseamnă exercitarea necorespunzătoare a sarcinilor de către membrii comisiei, atâta timp cât aceștia au respectat normele și regulamentele de organizare și funcționare a penitenciarului în cauză. În concluzie, s-a arătat că în cursul cercetării nu au fost constatate aspecte din care să rezulte comiterea vreunei fapte penale de către membrii comisiei de disciplină, astfel că nu poate fi reținută comiterea faptei prev. de art. 246 C. pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul F.N., care a fost respinsă prin rezoluția din 03 august 2009 dată în Dosar nr. 771/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere petentul F.N., pe care le-a considerat netemeinice și nelegale, în esență fiind nemulțumit de faptul că a fost sancționat disciplinar de către comisia de disciplină ai cărei membri au fost intimații, petentul apreciind că nu au fost respectate normele privind fumatul în locurile de deținere, respectiv în camerele de arest din cadrul Tribunalului Arad. Examinând plângerea formulată de petentul F.N. în raport cu întregul material probator existent în cauză, instanța de fond a reținut că plângerea formulată în cauză este neîntemeiată. Astfel, din actele premergătoare efectuate de către procuror a rezultat faptul că la data de 1 septembrie 2005 petentul F.N., fiind prezentat la Tribunalul Arad, a fost introdus în camera de arest cu alți deținuți de aceeași categorie, iar după aceea a început să bată cu pumnii în ușa camerei, solicitând să fie scos și introdus în altă cameră de arest.

Întrucât la acea dată erau ocupate toate camerele de arest, fiind prezente trei categorii de deținuți, nu a existat posibilitatea mutării acestuia într-o altă cameră, fapt care i s-a explicat, însă deținutul a persistat în a avea o atitudine recalcitrantă față de supraveghetori, iar pentru acest incident i s-a întocmit un raport, astfel că membrii comisiei de disciplină, prin hotărârea din 2 septembrie 2005, au dispus sancționarea acestuia cu retragerea dreptului la pachet, sancțiune care însă ulterior a fost anulată de instanța competentă.

În legătură cu existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., instanța reține că în speța de față nu s-a putut constata neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu a membrilor comisiei de disciplină care au adoptat hotărârea din 2 septembrie 2005, referitoare la petentul F.N., întrucât aceștia au acționat în conformitate cu normele și regulamentele de organizare și funcționare a penitenciarului. Faptul că hotărârea din 2 septembrie 2005 adoptată de comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului de maximă siguranță Arad a fost ulterior anulată, nu echivalează cu exercitarea necorespunzătoare, defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către angajații penitenciarului reclamați de către petentul F.N., aceștia acționând în conformitate cu regulamentele și normele legale în materia organizării activităților specifice din cadrul penitenciarelor.

Instanța reține că situația ivită în camera de arest din cadrul Tribunalului Arad, referitoare la problema fumatului, spațiu care nu aparține Penitenciarului Arad, nu este de competența organelor din cadrul Penitenciarului Arad, astfel că fapta imputată intimaților nu există, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul F.N. solicitând casarea sentinței și în rejudecare admiterea plângerii. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen.

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor legale pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții: Prima condiție constă în existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct prin sesizarea făcută, fie din actele premergătoare administrate ulterior sesizării. Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc.

pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ). Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit, în mod neechivoc că intimații D.P. - comisar de penitenciar, P.P. - subinspector de penitenciar, Ț.S. - subcomisar de penitenciar, C.D. - inspector de penitenciar și D.D.M. - inspector de penitenciar, au acționat în cadrul și cu respectarea legii, nesăvârșind o faptă penală. Înalta Curte constată că atât soluția de netrimitere în judecată cât și sentința instanței de fond sunt legale și temeinice. S-a stabilit fără echivoc că petiționarul, fiind prezentat la Tribunalul Arad, a avut o atitudine recalcitrantă, atrăgându-i-se atenția că mutarea sa într-o altă cameră de arest a instanței în care nu se fumează nu este posibilă, toate fiind ocupate.

Manifestarea violentă a petiționarului a condus la întocmirea de către agentul șef supraveghetor D.D., a unui raport de incident care, ulterior, a fost examinat de către comisia de disciplină. Întocmirea raportului, respectiv pronunțarea hotărârii de către comisia de disciplină, s-a efectuat în condițiile legii și în conformitate cu regulamentele de organizare și funcționare a penitenciarului. Ca atare, în sarcina intimaților nu se poate reține nici existența infracțiunii de abuz în serviciu și nici o altă faptă penală. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.

împotriva Sentinței penale nr. 127/P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N. împotriva Sentinței penale nr. 127/P din 20 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN