ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1394/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 28 ianuarie 2009, persoana privată de libertate F.N.I. a formulat o plângere penală care avea ca obiect atitudinea așa- zis abuzivă a unor ofițeri din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și faptul că în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Arad nu i se asigură condiții corespunzătoare de detenție, în sensul că este cazat într-o cameră împreună cu alți deținuți, toți fumători, aspect ce contravine sentinței penale nr. 745 din 12 aprilie 2005 a Judecătoriei Arad. Prin Rezoluția 658/P/2009 din 11 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de autori necunoscuți (a.n.), funcționari cu statut special în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.

și de art. 271 C. pen. S-a arătat în motivarea rezoluției că persoana vătămată F.N.I. execută o pedeapsa cu închisoarea, în diferite locații, precum: Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Arad, Penitenciarul Timișoara, Penitenciarul Spital Colibași și că aspectele semnalate au fost analizate și în alte dosare ce au avut ca obiect plângeri cu conținut asemănător formulate de persoana vătămată și în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se faptul că atribuțiile de soluționare a aspectelor administrative sesizate de persoana vătămată revin judecătorului delegat cu executarea pedepselor, conform art. 6 alin. (3)din Legea nr. 275/2006, acesta având obligația de a supraveghea și controla asigurarea legalității în executarea pedepselor.

În final s-a concluzionat că în speța de față sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul F.N.I., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția din data de 28 decembrie 2009 dată în Dosar nr. 1315/11/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere petentul F.N.I. , arătând că acestea sunt nelegale și netemeinice, neasigurându-se de către organele abilitate condiții optime de detenție, în sensul că este obligat să inhaleze fum de țigară, fapt care îi afectează sănătatea. În același timp, cu ocazia judecării cauzei pe fond, acesta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.

Prin sentința penală nr. 128/PI din 20 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția necompetenței sale materiale, de invocată de petentul F.N.I. iar în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluție care a fost menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a se hotărî astfel s-au reținut următoarele: În raport cu întreg materialul probator existent în cauză, s-a constatat că plângerea formulată în cauză este neîntemeiată, fiind incidență în speță dispoziția din art. 10 lit. f) C. proc.

pen., deoarece în mod just s-a apreciat și de către procuror că petentul a mai formulat alte plângeri cu același obiect (dosarele nr. 5682/P/2008, 13/P/2009, 302/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara), în care au fost efectuate acte premergătoare în legătură cu nerespectarea dreptului deținutului F.N.I. de a nu se fuma în prezența sa. În esență, instanța a apreciat că problematica aspectelor administrative în legătură cu respectarea drepturilor deținuților îi revine judecătorului delegat cu executarea pedepselor, acesta având obligația de a controla și a supraveghea legalitatea în executarea pedepselor, în speța de față neputând fi vorba de conturarea vreunei fapte penale, așa cum a susținut petentul, neputând exista incidența dispozițiilor art. 246 C. pen.

și art. 271 C. pen., cu atât mai mult că nici nu au fost identificate acele persoane în legătură cu care s-a formulat plângerea de către petent. În legătură cu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, instanța a apreciat că aceasta s-a invocat în mod nejustificat, deoarece fiind vorba în cauză de funcționari cu statut special din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Arad (ofițeri), competența materială îi revine Curții de Apel Timișoara. Împotriva sentinței, petiționarul F.N.I. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, în esență, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru faptele reclamate.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu susținerile petiționarului recurent, cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate. Împrejurarea că recurentul petiționar este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat- în plângerea sa.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 275/2006, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate supraveghează si controlează asigurarea legalității în executarea acestor pedepse si exercita celelalte atribuții stabilite prin prezenta lege. În esență, Înalta Curte apreciază că problemele administrative în legătură cu respectarea drepturilor deținuților revin judecătorului delegat cu executarea pedepselor potrivit textului de lege mai sus- indicat. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul F.N.I. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 128 PI din 20 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.