ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3621/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, numitul C.N. a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului L.M.V. - notar public - pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (art. 289 C. pen. ) și a numitei F.E.L.

- persoană fără calitate specială, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (art. 215 C. pen.), fapte ce ar fi fost săvârșite, în opinia petiționarului, cu ocazia autentificării testamentului nr. 2502 din 16 august 2001, în sensul că, în realitate, nu testatoarea L.I., ci o altă persoană, nu ar fi semnat testamentul (autentificat de notar) în favoarea intimatei F.E.L., care, astfel, ar fi beneficiat nelegal de averea rămasă după decesul numitei L.I., deces intervenit la 30 octombrie 2007. Prin Ordonanța nr. 11/P/2008 din 21 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și la art. 122 lit. d) C. pen.

, precum și în baza art. 38, art. 42 alin. (1) și art. 45 alin. (1) C. proc. pen. : - neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.M.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, (art. 289 C. pen. ), deoarece s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale ; - disjungerea cauzei în ce o privește pe numita F.E.L. , în vederea continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și de art. 215 C. pen., și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București. Împotriva sus-arătatei ordonate petiționarul a formulat în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția nr. 1099/11/2/2008 din 25 iunie 2008, a respins-o ca neîntemeiată.

Nemulțumit petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, potrivit art. 2781 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 218 din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar, cu motivarea că în mod corect s-a dispus față de notarul public L.M.V. neîncepere a urmăririi penale deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, și că, totodată s- a procedat corect disjungându-se cauza față de numita F.E.L. , avându-se în vedere că Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București îi revenea competența de a soluționa plângerea formulată de petiționar împotriva acesteia. Î mpotriva sentinței sus-menționate, petiționarul C.N.

a declarat recursul de față, susținând, potrivit motivelor scrise de recurs (filele 7-8), că nu s-a împlinit prescripția răspunderii penale și, că, chiar așa fiind, se impunea aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi față de intimat și anume "dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii". Recursul nu este fondat. Soluția neînceperii urmăririi penale împotriva notarului public L.M.V., adoptată de procuror și confirmată atât de procurorul general al parcehtului competent cât și de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce s-a împlinit, potrivit art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale.

Or, prin prescripția reglementată de art. 121 și urm. C. pen., stingându-se răspunderea penală, adică stingându-se dreptul statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea pretins comisă, cursul procesului penal este obstaculat insurmontabil.

Pe de altă parte, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai atunci când instanța de judecată pronunță o pedeapsă principală cu închisoare, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față , unde, de altfel, nici nu s-a putut începe urmărirea penală; în acest context, se constată că prevederile art. 66 C. pen., invocate în recurs, nu sunt incidente întrucât se referă la executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi " după prescripția executării pedepsei (principale - închisoarea) ", iar nu după " prescripția răspunderii penale". Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice desființarea rezoluției procurorului și casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul C.N. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 218 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2008.