ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3621/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, numitul C.N. a solicitat tragerea

la

răspundere penală a

numitului L.M.V. - notar public - pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual (art. 289 C. pen.

) și a numitei F.E.L. -

persoană fără

calitate specială, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (art.

215 C. pen.), fapte ce ar

fi fost săvârșite, în opinia petiționarului,

cu

ocazia autentificării testamentului nr. 2502 din 16 august 2001, în

sensul

că, în realitate, nu testatoarea L.I., ci o altă persoană, nu ar fi semnat

testamentul (autentificat de notar) în

favoarea

intimatei F.E.L., care, astfel, ar fi beneficiat

nelegal de averea rămasă după decesul numitei L.I., deces

intervenit

la 30 octombrie 2007.

Prin Ordonanța

nr. 11/P/2008 din 21 mai 2008 Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, în

baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și la art.

122 lit. d) C. pen.

, precum

și în baza art. 38, art. 42 alin. (1) și art. 45 alin. (1) C. proc. pen.

:

-

neînceperea urmăririi

penale față de notarul public L.M.V.

sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, (art. 289 C. pen. ), deoarece s-a

constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale ;

-

disjungerea cauzei în

ce o privește pe numita F.E.L.

, în vederea continuării

cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și de art.

215 C. pen., și

declinarea competenței de

soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 2

București.

Împotriva sus-arătatei ordonate

petiționarul a formulat în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere la

Procurorul

General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, care,

prin

Rezoluția nr. 1099/11/2/2008 din 25 iunie 2008, a respins-o ca

neîntemeiată.

Nemulțumit

petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de

judecată, potrivit

art. 2781 C. proc. pen.

Prin sentința

penală nr. 218 din 3 septembrie 2008, Curtea de

Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petiționar, cu

motivarea că în mod corect s-a dispus față

de notarul public L.M.V. neîncepere a urmăririi

penale deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, și că, totodată s-

a procedat corect disjungându-se cauza

față de numita F.E.L.

,

avându-se în vedere că Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București îi revenea competența de a soluționa

plângerea formulată de petiționar împotriva

acesteia.

Î

mpotriva sentinței sus-menționate,

petiționarul C.N. a declarat recursul de față, susținând, potrivit motivelor

scrise de recurs (filele 7-8), că nu s-a împlinit

prescripția răspunderii

penale și, că, chiar așa fiind, se impunea

aplicarea pedepsei

complementare a

interzicerii unor drepturi față de intimat și anume

"dreptul de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate,

de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea

infracțiunii".

Recursul nu este

fondat.

Soluția

neînceperii urmăririi penale împotriva notarului public L.M.V., adoptată de

procuror și confirmată atât de

procurorul

general al parcehtului competent cât și de prima instanță,

este temeinică și legală, din moment ce

s-a împlinit, potrivit art. 122 lit. d) C. pen., termenul de prescripție a

răspunderii penale.

Or, prin

prescripția reglementată de art. 121 și urm. C. pen.,

stingându-se

răspunderea penală, adică stingându-se dreptul

statului de a stabili răspunderea penală și de a aplica pedeapsă

prevăzută

de lege pentru infracțiunea pretins comisă, cursul procesului penal este

obstaculat insurmontabil.

Pe de altă parte,

pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi poate

fi aplicată numai atunci când instanța de judecată pronunță o pedeapsă

principală cu închisoare, ceea ce nu s-a

întâmplat

în speța de față , unde, de altfel, nici nu s-a putut începe

urmărirea penală; în acest context, se constată că

prevederile art. 66

C. pen.,

invocate în recurs, nu sunt incidente întrucât se referă la

executarea

pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi "

după prescripția executării pedepsei

(principale - închisoarea) ", iar

nu

după " prescripția răspunderii penale".

Față de cele

expuse, în cauză nefiind motive care să justifice

desființarea

rezoluției procurorului și casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte,

în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat

de petiționarul C.N.

Î

n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul

petiționar va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

C.N.

împotriva sentinței

penale nr. 218 din 3 septembrie

2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 noiembrie 2008.