ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2009

Prin sentința penală nr. 20 din 05 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis plângerea formulată de persoana vătămată P.M., împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 612/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care a desființat-o și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale prin conexarea prezentei cauze cu Dosarul de urmărire penală nr. 732/P/2007, aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, deoarece există cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., faptele fiind conexe, iar urmărirea penală să se efectueze de către Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Vor fi avute în vedere motivele pentru care s-a dispus trimiterea cauzei procurorului precum și faptele și împrejurările arătate în considerentele hotărârii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele : Prin Ordonanța nr. 612/P/2007 din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4); art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 51 alin. (1) C. pen. precum și art. 38; art. 42 și art. 45 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., față de notarul public G.I., deoarece în cauză există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt.

De asemenea, prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru a aprecia dacă faptele din prezenta cauză sunt conexe cu faptele care fac obiectul Dosarului nr. 732/P/2007. Pentru a dispune astfel parchetul a constatat că la data de 18 mai 2007, persoana vătămată P.V.E., în prezent decedat, a formulat plângere penală solicitând să se efectueze cercetări față de notarul public G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., constând în aceea că, la data de 22 iunie 2006 a autentificat sub nr. 111/2006 o procură specială prin atestarea unor date necorespunzătoare adevărului, în sensul lipsei consimțământului și a voinței de a mandata.

În urma verificărilor efectuate procurorul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 51 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că la data autentificării procurii speciale respective, notarul public nu cunoștea faptul că persoana care s-a prezentat în calitate de mandant, și-a declinat identitatea falsă și a întrebuințat o carte de identitate care de asemenea s-a dovedit a fi falsă, potrivit relațiilor comunicate de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Ploiești cu nr. V 321 din 17 aprilie 2008. Procurorul a ajuns la concluzia că în cauză se prefigurează săvârșirea de către făptuitorul I.G. și de către autori necunoscuți a infracțiunilor de înșelăciune, fals privind identitatea și de instigare la infracțiunea de fals intelectual, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 293 C. pen.

și respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., motiv pentru care a dispus disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pentru a fi avută în vedere la soluționarea Dosarului nr. 732/P/2007, faptele fiind conexe. Împotriva ordonanței a formulat plângere potrivit art. 278 C. proc. pen. moștenitorul legal al persoanei vătămate P.E. – decedat, fiul acestuia P.M., considerând-o nelegală și netemeinică, plângere care a fost respinsă ca fiind tardivă prin rezoluția nr. 1885 din 2 decembrie 2008 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În continuare, împotriva Ordonanței nr. 612/P din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen. moștenitorul legal al defunctului, P.M., care prin apărător ales a susținut că în mod greșit s-a constatat că, la autentificarea procurii speciale făptuitorul G.I. nu cunoștea existența unei stări sau a unei situații aflându-se astfel în eroare de fapt și ca atare, s-a dispus față de acesta neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. S-a arătat că infracțiunea săvârșită de acest notar este evidentă întrucât acesta era obligat să verifice diferența dintre semnături, din actul original de vânzare-cumpărare raportat la persoana care s-a prezentat la autentificarea procurii speciale. Pe de altă parte, s-a susținut faptul că în mod greșit Procurorul General Adjunct al a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins ca tardivă plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc.

pen., deoarece comunicarea soluției către tatăl său care locuia în Statele Unite ale Americii s-a făcut în luna mai 2008, deci la 5 luni după decesul acestuia și ca atare, apreciază că plângerea este făcută în termen. S-a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru redeschiderea urmăririi penale și stabilirea vinovăției făptuitorului G.I., în comiterea infracțiunii pentru care s-a formulat plângere. Curtea de Apel Ploiești a constatat că plângerea formulată este fondată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare: Cercetările efectuate de către procuror cu privire la conținutul plângerii formulate de persoana vătămată P.E.

împotriva notarului public G.I. sunt sumare fără să fie administrate probe suficiente pentru a crea convingerea că la autentificarea procurii speciale acesta nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări, aflându-se în eroare de fapt, așa cum prevăd dispozițiile art. 51 C. pen. Fără să aprofundeze intenția numitului I.P.G., mandatat de către persoana vătămată care s-a prezentat ca fiind P.V.E., cu înstrăinarea unor suprafețe de teren agricole, scopul pentru care s-a autentificat această procură specială și fără să se verifice în mod corespunzător identitatea persoanei respective, pentru identificarea acesteia, cu ușurință procurorul a ajuns la concluzia că la acel moment notarul public s-a aflat în eroare de fapt, cu privire la persoana respectivă și că în această situație există cauza care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută de art. 51 C. pen., și pe cale de consecință, a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

De asemenea, s-a arătat că este greșită soluția la care s-a ajuns prin disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița unde se află în soluționare Dosarul nr. 732/P/2007 privind pe făptuitorul I.G. și alți autori necunoscuți ai infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3), art. 293 și respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. deoarece în speța de față există cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., iar faptele sunt conexe. Ca atare, Curtea a constatat că plângerea formulată de petentul P.M. este fondată dispunându-se admiterea acesteia conform art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen.

și drept consecință s-a dispus desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 612/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale prin conexarea cauzei cu Dosarul de urmărire penală nr. 732/P/2007 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, urmărirea penală urmând să se efectueze de către a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a arătat că pentru stabilirea situației reale de fapt și aflarea adevărului se impune a se verifica printre altele dacă la data de 22 iunie 2006 când a fost autentificată sub nr. 111 din aceeași dată procura specială de către făptuitorul G.I. – notar public, persoana vătămată P.E., în prezent decedat, avea stabilit pe bază de acte domiciliul în România, respectiv în București, sector 4. S-a dispus să se verifice dacă la autentificarea prezentei procuri notarului public G.I.

i s-a prezentat așa cum este legal și originalul C.I., de către persoana care s-a prezentat a fi P.V.E. S-a arătat că se impune să se stabilească prin expertiză tehnică de specialitate dacă V.I., prezentată notarului este un fals și în caz afirmativ, să se identifice persoana care a prezentat-o acestuia la autentificarea procurii speciale. De asemenea, s-a arătat că este necesară audierea ca martori a numiților E.M.R. și E.N., care, în calitate de vânzători i-au vândut persoanei vătămate P.V.E., suprafețele de teren de 7.500 mp și respectiv 32.215 mp, extravilan, conform actelor de vânzare-cumpărare aflate în copie xerox la dosar pentru a da date cu privire la vârsta și înfățișarea cumpărătorului prin compararea cu fotografia de pe C.I., prezentată notarului G.I.

S-a mai arătat că se impune pentru același motiv să fie audiată ca martor și notarul public C.A., care a autentificat cele două acte de vânzare-cumpărare și de la dosarele respective să fie prezentate copii de pe C.I. ale cumpărătorului P.V.E., pentru a se face comparația cu C.I. prezentată de persoană la autentificarea procurii speciale. În fine s-a apreciat ca fiind utilă și concludentă cauzei, efectuarea unei expertize a scrisului (grafologică), care pe bază de înscrisuri și comparare a scrisului, să stabilească dacă semnătura de pe procura specială autentificată sub nr. 111 din 22 iunie 2006 aparține persoanei vătămate P.V.E. Totodată s-a mai dispus ca organul de urmărire penală să administreze orice alte probe legale pe care le va considera necesare pentru aflarea adevărului.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul G.I. Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul G.I. sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente: Având în vedere că prin rezoluția nr. 1855/II/2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus respingerea plângerii ca tardivă, era necesar ca instanța de fond, acționând ca o instanță de control judiciar, să verifice legalitatea acestei soluții și să procedeze fie la respingerea plângerii ca inadmisibilă, fie la trimiterea cauzei procurorului general, în vederea soluționării pe fond a plângerii.

Pe fondul cauzei se constată că instanța de fond a greșit atunci când a dispus admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, întrucât așa cum rezultă din dispozitivul rezoluției 612/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că o soluție de redeschidere a urmăririi penale ar contraveni dispozițiilor legale, în condițiile în care urmărirea penală nu a fost începută.

Având însă în vedere modalitatea în care s-a autentificat procura sub nr. 111 din 22 iunie 2006, după identificarea părților prezente cât și faptul că în anul 2006, birourile notariale nu erau dotate cu lămpi cu ultraviolete necesare verificării elementelor de siguranță a actelor de identitate (așa cum rezultă din adresa Camerei Notarilor Publici nr. 844 din 22 mai 2008), nu se poate reține în sarcina făptuitorului că nu s-a aflat în eroare de fapt și că a autentificat procura specială având cunoștință că cel ce s-a prezentat a fi P.E. este în realitate o altă persoană. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul G.I.

Va casa sentința penală nr. 20 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și rejudecând va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva ordonanței din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 612/P/2007. Va menține totodată ordonanța atacată. Căzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 20 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată și rejudecând: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva ordonanței din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. 612/P/2007. Menține ordonanța atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.