ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Sălaj s-a înregistrat la data

de 16 mai 2009 acțiunea formulată de T.A. și C.N.C. prin care au solicitat

obligarea M.J.L.C. și a Tribunalului Sălaj la menținerea indemnizației de

încadrare brute lunare pentru perioada decembrie 2003 – martie 2006 la nivelul

coeficientului 13 de multiplicare, iar după data de 1 aprilie 2006

corespunzător coeficientului 17, precum și obligarea pârâților la plata

diferențelor salariale în raport de drepturile bănești încasate la nivelul coeficientului

12 și respectiv 15 de multiplicare.

La data de 5 iunie 2009,

reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 554 din 23

februarie 2004 și nr. 108 din 5 mai 2006 ale M.J. în raport de prevederile art.

5 din O.U.G. nr. 117/2003 și de art. 169 C. muncii.

Prin încheierea din 29 iunie

2009 Tribunalul Sălaj a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții

de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

excepției de nelegalitate.

Această din urmă instanță a

pronunțat sentința civilă nr. 453 din 7 octombrie 2009 prin care a admis

excepția invocată și a constatat nelegalitatea Ordinelor nr. 554/2004 și nr. 1108/2006

în raport cu dispozițiile art. 5 din O.U.G nr. 117/2003 și ale art. 169 C. muncii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanții au funcționat ca judecători

financiari în cadrul Camerei de Conturi Sălaj, fiind salarizați cu coeficientul

de multiplicare 13, corespunzător funcției de judecător de curte de apel, conform

Legii nr. 50/1996 și art. 56 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002.

În urma intrării, în vigoare

a O.U.G. nr. 117/2003, reclamanții au fost numiți judecători la Tribunalul Sălaj, instanța la care au optat, fiind salarizați prin aplicarea unui coeficient

de multiplicare de 12,5 și respectiv 12, astfel cum rezultă din anexa Ordinului

nr. 554/2004, situație menținută și prin Ordinul nr. 1108/2006 emis urmare a

adoptării O.U.G. nr. 27/2006.

Instanța a mai reținut că,

fiind vorba de o preluare a activității Curții de Conturi de către instanțele

judecătorești, salarizarea judecătorilor numiți în magistratură conform art. 5

din O.U.G. nr. 117/2003 trebuia făcută în lipsa unor dispoziții speciale, prin

păstrarea coeficientului 13 de multiplicare, conform normelor de drept comun

cuprinse în art. 169 C. muncii, potrivit cărora în cazul în care se produce un

transfer al unității, salariații beneficiază de toate drepturile de la data

transferului.

Instanța a concluzionat că

ambele acte administrative sunt nelegale prin faptul că nu au fost păstrate

drepturile salariale ale judecătorilor financiari, în raport cu normele de

drept comun.

Împotriva sentinței a

declarat recurs M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, pârâtul a arătat că

instanța a reținut în mod eronat împrejurarea că reclamanții au fost

transferați, ceea ce i-ar fi îndreptățit să fie salarizați conform

coeficientului 13 de multiplicare. În realitate, reclamanții, foști judecători

financiari, nu au fost transferați, ci numiți judecători prin decret al

Președintelui României, în baza art. 5 din O.U.G. nr. 117/2003.

Cât privește noțiunea de

„preluare” prevăzută în O.U.G. nr. 117/2003, echivalată de instanța de fond

transferului, pârâtul a învederat că acest termen a fost folosit doar pentru

dosarele Curții de Conturi, nu și pentru personalul instanțelor din acel

sistem. Salarizarea judecătorilor financiari din cadrul colegiilor

jurisdicționale ale camerelor de conturi județene a fost prevăzută de art. 39 alin.

(2) din O.U.G. nr. 177/2002, corespunzător funcției de judecător de curte de

apel, fără să le fi fost recunoscut gradul profesional de judecători de curte

de apel.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat,

urmând a fi admis și a se dispune modificarea sentinței și respingerea

excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.

Astfel, prin Ordinul nr. 554/

C din 23 februarie 2004, M.J. a dispus ca, începând cu 1 decembrie 2003 foștii

judecători financiari numiți în funcția de judecător prin Decretul nr. 12 din

13 ianuarie 2004, prevăzuți în anexele ordinului să beneficieze de drepturile

salariale menționate în dreptul fiecăruia. În anexa privind instanțele din raza

Curții de Apel Cluj se află la pozițiile 7 și 8 reclamanții T.A. și C.N.C.,

numiți judecători la Tribunalul Sălaj, cu coeficient de multiplicare 12,5 și

respectiv 12.

În soluționarea excepției de

nelegalitate a acestui ordin, prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea

că acest act administrativ unilateral cu caracter individual a fost emis

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Jurisprudența constantă a

Înaltei Curți a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din lege și ale art. 2

alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 de modificare și completare a

Legii nr. 554/2004, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea

incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative individuale

emise anterior datei de 1 ianuarie 2005, contravin unor principii fundamentale

convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al

dreptului la un proces echitabil și al principiului securității juridice,

prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. și respectiv, de art. 47 din Carta Drepturilor

fundamentale a U.E.

În considerarea rolului ce

revine judecătorului național în calitate de prim judecător convențional și

comunitar, Plenul secției de contencios administrativ și fiscal, al Înaltei

Curți de Casație și Justiție a decis înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr.

262/2007 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual

emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ.

În consecință, excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 554/ C din 23 februarie 2004 fiind greșit admisă,

Curtea, admițând recursul, va modifica sentința în sensul respingerii excepției

ca neîntemeiată.

Referitor la Ordinul nr. 1108/ C din 5 mai 2006, acesta, având caracter normativ, a fost emis în aplicarea

O.U.G. nr. 27/2006 și privește salarizarea începând cu 1 aprilie 2006 a judecătorilor din cadrul instanțelor judecătorești, stabilind că indemnizația de încadrare

brută lunară se calculează în raport cu nivelul instanțelor, vechimea în

magistratură și funcția deținută, potrivit anexelor 1-15.

Din actele dosarului rezultă

că reclamanții, foști judecători financiari la Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi Sălaj, au fost numiți judecători la Tribunalul Sălaj de la 1 decembrie 2003, fiind salarizați conform O.U.G. nr. 177/2002.

De la 1 aprilie 2006

salarizarea reclamanților s-a realizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii

de personal din sistemul justiției, act normativ în executarea căruia a fost

emis Ordinul nr. 1108/C/2006 a cărui nelegalitate s-a invocat pe cale

incidentală.

Dispozițiile legale la care

a făcut referire instanța de fond, respectiv art. 5 din O.U.G. nr. 117/2003 și art.

169 C. muncii nu sunt aplicabile, legalitatea ordinului urmând a fi cercetată

în raport de conținutul O.U.G. nr. 27/2006 în executarea căreia a fost emisă.

Or, coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru judecătorii de tribunale sunt

cei stabiliți prin Anexa ordonanței la lit. a) pct. 24, actul normativ fiind

corect aplicat de către M.J. față de reclamanți, care nu au uzat de calea

contestației prevăzute de art. 36 din ordonanță.

În consecință, soluția

instanței de constatare a nelegalității Ordinului nr. 1108/C/2006 fiind fără

suport legal, Curtea va respinge excepția invocată cu privire la acest act

administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 453 din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința civilă

atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2010.