ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2022

HOTĂRÂRE
16.06.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3518/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au solicitat, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Sălaj, anularea în parte, în privința reclamanților, a Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016 și Ordinului nr. 219/C/

01.02.2017 emise de Ministrul Justiției; obligarea pârâților la emiterea de dispoziții de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10%, având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul.

Totodată, au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Ulterior, reclamanții au depus cerere modificatoare, solicitând și anularea în parte, în ceea ce îi privește, a Ordinului nr. 1475/C/24.05.2017 emis de Ministerul Justiției de stabilire a drepturilor salariale, fără luarea în considerare a unei valori de referință sectorială (VRS) de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015.

Prin sentința nr. 4618/28.11.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 3825/23.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleaiși instanțe, întrucât pricina a fost soluționată în baza unei excepții care nu a fost ridicată de pârât (lipsa procedurii prealabile) și care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2017*

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 60 din 24 februarie 2021, pronunțată în fond după casare, a respins ca neîntemeiată excepția rămânerii fără obiect a acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Justiției.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Cluj în referire la capetele de cerere în anularea ordinelor și de obligare emitere ordine de salarizare și a pârâtului Ministerul Justiției privind capătul de cerere privind plata.

De asemenea, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți astfel cum a fost modificată, a anulat în parte Ordinele nr. 4680/C/2016,219/C/2017 și 1475/C/2017 și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

Prin aceeași sentință:

- a obligat pârâții Curtea de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Sălaj la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective.

- a obligat pârâtul Tribunalul Sălaj la plata către reclamantul C. a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la eliberării din funcție.

- a obligat pârâtul Tribunalul Sălaj la plata către reclamantele F., K. a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data pensionării.

Totodată, a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 33 coroborat cu art. 194 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că pretențiile reclamanților au fost satisfăcute și, ca urmare, acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere că prin OMJ nr. 2066/24.05.2018, emis în baza Legii-cadru nr. 284/2010, O.U.G. nr. 57/2015, a dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ținând seama de Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale și de Ordinul nr. 75/15.03.2018 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanților le-au fost acordate drepturile salariale solicitate și chiar mai mult, prin aplicarea unei valori de referință sectorială de 463,5 RON, precizând că în acest sens au fost emise de către pârât Ordinele nr. 3073/C/2018 și nr. 92/C/2019, prin care au fost stabilite drepturile salariale, respectiv prin care au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2016, iar diferențele salariale aferente acestei perioade au fost plătite de către angajator (Tribunalul Sălaj) în luna decembrie 2017.

Cu privire la diferențele salariale dintre indemnizațiile stabilite prin OMJ nr. 92/C/2019 și indemnizațiile efectiv plătite a invocat O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Intimații–reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parțială a ordinelor atacate și obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de salarizare pentru reclamanți cu luarea în considerare a valorii de referință sectoriale de 405 RON cu aplicabilitate de la 09.04.2015, conform O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, majorată cu 10 % în baza Legii nr. 293/2015, și la repararea prejudiciului produs, precum și la actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație și a dobânzii legale penalizatoare, potrivit cererii acestora.

Înalta Curte constată că, prin OMJ nr. 2066/24.05.2018, la art. art. 1 alin. (1), s-a stabilit că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților-reclamanți în ceea ce privește emiterea ordinelor de recalculare a drepturilor salariale, se constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

În ceea ce privește alegațiile legate de actualizarea respectivelor drepturi și dobândă cuvenită, de asemenea, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că se impune cumulul dobânzii legale cu actualizarea în temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, fiind mecanisme menite a repara prejudicii distincte, sens în care este relevantă Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, aplicabilă în cauză, prin care s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea introductivă, ca fiind rămase fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 60 din 24 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge capetele de cerere 1 și 2 din acțiunea introductivă, ca fiind rămase fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-03-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2025
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a contenci
ÎCCJ 2022-10-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4601/2022
Ședința publică din data de 13 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2022-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4363/2022
Ședința publică din data de 4 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții
ÎCCJ 2022-10-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4415/2022
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înreg
ÎCCJ 2022-10-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4414/2022
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înr
Sursă