ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4601/2022

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției:

a) anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 3348/C/2020 în ceea ce-i privește pe reclamanți

b) obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, prin raportare la următoarele coordonate:

- să realizeze egalizarea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, coeficient aflat în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit considerentelor sentințelor civile pronunțate la nivelul țării menționate în motivele de fapt ale prezentei acțiuni;

- să vireze de urgență Tribunalului București fondurile necesare achitării imediate pentru fiecare reclamant în parte a:

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială în cuantum de 605,225 (începând cu data de 09.04.2015) și venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 986 din 22 iunie 2021, a respins excepția necompetenței materiale a instanței și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ce privește obligarea Ministerului Justiției la virarea fondurilor necesare plății și a respins acțiunea în ce privește acest capăt de cerere ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 al Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în privința soluției de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, au formulat recurs reclamanții, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că sentința atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, recurenții-reclamanți au apreciat că în mod nelegal prima instanță a reținut că nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 al Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, neanalizând niciunul dintre înscrisurile depuse în susținerea cererii, cu referire la răspunsul Ministerului Justiției la contestația formulată nr. 2/97927/2020 din data de 03.12.2020 și nr. 2/97016/2020 din 03.12.2020.

Astfel, au arătat că, din conținutul Adreselor autorității intimate nr. 2/97927/2020 din data de 03.12.2020 și nr. 2/97016/2020 din 03.12.2020, rezultă că reclamanții au formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 al Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, răspunsul primit fiind în sensul că la acest moment nu există judecători care să beneficieze de drepturi salariate stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225, iar solicitarea nu este întemeiată.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, cu privire la modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, și, pe fond, respingerea acestei excepții și admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtului să anuleze în parte Ordinul de salarizare nr. 3348/C/2020, în ceea ce-i privește pe reclamanți, și să emită un nou ordin de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, prin raportare la următoarele coordonate: să realizeze egalizarea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, coeficient aflat în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit considerentelor sentințelor civile pronunțate la nivelul țării menționate în motivele de fapt ale prezentei acțiuni.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând:

a) anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 3348/C/2020 în ceea ce-i privește pe reclamanți,

b) obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită un nou ordin de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, prin raportare la următoarele coordonate:

- să realizeze egalizarea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, coeficient aflat în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit considerentelor sentințelor civile pronunțate la nivelul țării menționate în motivele de fapt ale prezentei acțiuni;

- să vireze de urgență Tribunalului București fondurile necesare achitării imediate pentru fiecare reclamant în parte a:

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială în cuantum de 605,225 (începând cu data de 09.04.2015) și venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.

Curtea de apel a respins excepția necompetenței materiale a instanței și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ce privește obligarea Ministerului Justiției la virarea fondurilor necesare plății și a respins acțiunea în ce privește acest capăt de cerere ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Totodată a admis excepția inadmisibilității a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți ca inadmisibilă.

În cauză, criticile formulate vizează soluția privind respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Instanța de control judiciar constată că în mod greșit judecătorul fondului a reținut că reclamanții nu au formulat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 al Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

Or, din actele depuse la dosar rezultă că reclamanții s-au adresat autorității pârâte, în temeiul prevederilor legale sus-menționate, solicitând reexaminarea Ordinului Ministerului Justiției nr. 3348/24.08.2020 și recalcularea indemnizațiilor acestora prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, coeficient aflat în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit Adreselor nr. x/2020 din data de 03.12.2020 și nr. 2/97016/2020 din 03.12.2020, iar răspunsul primit din partea pârâtului Ministerul Justiției, a fost în sensul că la acest moment nu există judecători care să beneficieze de drepturi salariate stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 605,225, apreciind solicitarea neîntemeiată.

Prin urmare, recurenții-reclamanți au respectat prevederile art. 7 al Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de aceste dispoziții legale, potrivit dovezii aflate la dosar, care nu a fost avută în vedere de prima instanță, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

În concluzie, se constată că sunt întemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., impunându-se casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru judecata pe fond a pretențiilor reclamanților care formează obiectul capetelor de cerere nesoluționate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea capetelor de cerere având ca obiect anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 3348/C/2020, în ceea ce îi privește pe reclamanți, și emiterea unui nou ordin de salarizare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A., B.,

C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva sentinței nr. 986 din 22 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea capetelor de cerere privind anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 3348/C/2020 și emiterea unui nou ordin.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.