ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5068/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 iulie 2010, reclamanta

M.E.D. a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 1604 din 10 iunie 2010 emis de

pârâtul Ministerul Justiției până la soluționarea irevocabilă a dosarului având

ca obiect acțiunea de anulare a acestui ordin.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că prin Ordinul nr. 1604 din 10 iunie 2010 pârâtul a dispus

nelegal modificarea statului de funcții și de personal al Curții de Apel Brașov

și al Tribunalului Brașov prin transformarea postului de referent, clasa a III-a,

gradul profesional superior, treapta I de salarizare în postul de consilier I, gradul

profesional asistent, treapta 3 de salarizare, dat fiind că încadrarea sa corectă

era în postul de consilier I, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

Reclamanta a arătat că

este îndeplinită cerința existenței cazului bine justificat prin îndoiala puternică

asupra legalității actului administrativ atacat, care rezultă din simpla comparare

a acestuia cu avizele exprimate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și

de Consiliul Superior al Magistraturii atât la data susținerii examenului, cât și

la data promovării efective.

Reclamanta a susținut

că este îndeplinită și cerința pagubei iminente, deoarece aplicarea actului atacat

va avea ca efect o pagubă pecuniară majoră în condițiile în care va fi obligată

să restituie diferența de drepturi bănești dintre treapta a 3 de salarizare dispusă

prin ordinul contestat și treapta a 2 de salarizare, în care a fost corect încadrată

cu începere de la 1 ianuarie 2010 prin decizia nr. 199 din 1 februarie 2010 a Președintelui

Curții de Apel Brașov.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat încheierea din 10 august

2010, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a dispus suspendarea

executării Ordinului nr. 1604 din 10 iunie 2010 emis de pârâtul Ministerul Justiției

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea

acestui act administrativ.

Instanța de fond a constatat

ca fiind îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Existența cazului bine

justificat a fost reținută în raport de împrejurările de fapt și de drept care au

fost invocate de reclamantă, apreciind ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă

asupra legalității ordinului contestat.

Instanța de fond a constatat

că este îndeplinită și cerința existenței unei pagube iminente față de consecințele

impuse de recuperarea diferenței de drepturi salariale rezultată din cele două încadrări

ale reclamantei pe o perioadă de 6 luni.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., să fie modificată încheierea atacată,

în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Reclamantul a susținut

că instanța de fond a admis în mod greșit cererea de suspendare a executării Ordinului

nr. 1604 din 10 iunie 2010, considerând fără temei că sunt întrunite cerințele cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Recurentul a susținut

că împrejurările în care a fost emis ordinul contestat nu sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă asupra legalității lui și în consecință, nu a fost dovedită

existența unui caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării pe

parcursul judecății acțiunii în anulare.

Referitor la condiția

prevenirii unei pagube iminente și ireparabile, s-a arătat că instanța de fond a

apreciat eronat probele administrate în cauză și a considerat că există riscul prejudicierii

intimatei prin obligarea acesteia la restituirea diferenței de drepturi bănești

pe o perioadă de 6 luni, fără a avea în vedere că nu a fost emisă nici o decizie

în acest sens și că Ordinul nr. 1604 din 10 iunie 2010 se aplică numai de la data

la care a fost emis.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Actul administrativ individual

se bucură de prezumția de legalitate și măsura de suspendare a executării sale constituie

o situație de excepție de la regula executării din oficiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ

se poate dispune numai în măsura în care se probează existența unui caz bine justificat

și necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente, astfel cum au fost definite

aceste noțiuni prin art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege.

Condiția privind un caz

bine justificat presupune invocarea și dovedirea unor elemente de fapt sau de drept

de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ

contestat, existența unor indicii temeinice de nelegalitate.

Intimata-reclamantă nu

a dovedit îndeplinirea acestei prime condiții prevăzută de lege, pentru admiterea

cererii sale de suspendare, întrucât nu s-au probat în mod concludent împrejurări

de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității Ordinului nr. 1604 din

10 iunie 2010.

Instanța de fond a apreciat

eronat ca fiind îndeplinită această condiție legală prin motivele de nelegalitate

invocate în acțiunea în anulare și potrivit cărora, ordinul contestat a fost emis

în baza unor acte normative ulterioare susținerii examenului și obținerii avizelor

necesare transformării postului, fără a se avea în vedere că aplicarea în timp a

legislației care reglementează raportul de serviciu al intimatei nu poate fi cercetată

în cadrul procesual impus de măsura provizorie a suspendării executării actului

administrativ.

De asemenea, s-a apreciat

greșit în hotărârea atacată că este îndeplinită condiția prevenirii producerii unei

pagube iminente, deși intimata nu a administrat probe pentru dovedirea susținerilor

sale din cerere privind obligația de a restitui diferența de drepturi salariale

rezultată din aplicarea celor două trepte diferite de salarizare pe o perioadă de

6 luni.

Instanța de fond a reținut

existența acestei situații de fapt ca argument pentru admiterea cererii de suspendare,

fără a verifica realitatea și temeinicia susținerilor intimatei în funcție de toate

probele administrate în cauză.

În consecință, încheierea

atacată a fost dată de instanța de fond printr-o aplicare greșită a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care nu erau întrunite

cerințele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.

Față de motivele care

au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată

cererea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Justiției împotriva încheierii din 10 august 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare a executării formulată de M.E.D. ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2010.