ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4412/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 184/F/2010 pronunțată la data

de 15 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta M.E.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției și a dispus anularea pct. 1 din Anexa la ordinul din 10 iunie 2010 precum

și decizia din 2010, înregistrată din 12 iulie 2010, emisă de pârât, obligând totodată

pe acesta să emită un nou ordin în sensul transformării postului reclamantei în

conformitate cu avizele prealabile, începând cu data promovării examenului de către

reclamantă.

Restul pretențiilor reclamantei

au fost respinse.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că reclamanta s-a înscris la un examen de promovare

în clasă profesională, pe baza reglementărilor în vigoare în luna septembrie 2009,

postul scos la concurs și pentru care a candidat reclamanta fiind acela de consilier

clasa I, gradul profesional asistent, treapta II de salarizare, conform art. 9

alin. (2) din O.G. nr. 6/2007.

Precizează instanța de

fond în considerentele sentinței, că angajatorul a cerut și obținut avizele, conform

dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007, art. 128 din H.G. nr. 611/2008

și art. 135 din Legea nr. 304/2004 republicată, de la Agenția Națională a Funcționarilor

Publici și de la Consiliul Superior al Magistraturii și la data de 10 iunie 2010

s-a emis ordinul nr. X1/2010 de către Ministerul Justiției, însă funcția aprobată

prin acest ordin este inferioară celei pentru care reclamanta a susținut examenul

în cursul anului 2009.

Reține instanța de fond

că ordinul emis pentru o funcție inferioară celei pentru care a concurat și anume

aceea de consilier clasa I, gradul profesional existent, treapta a III-a de salarizare,

cu aplicare de la data emiterii ordinului, este nelegal, întrucât reclamanta a dobândit

dreptul de a promova, conform prevederilor art. 68 din Legea nr. 188/1999 republicată,

coroborată cu art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007, în vigoare la data organizării

și desfășurării examenului/ concursului, după finalizarea procedurii de concurs

în cadrul căreia a fost admisă, în acest sens fiind și avizele obținute de la Agenția

Națională a Funcționarilor Publici și Consiliul Superior al Magistraturii.

Dreptul reclamantei la

promovare s-a născut la data validării examenului/concursului la care a participat,

conform art. 68 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 6/2007 neavând

relevanță în cauză modificarea ulterioară a legislației pe baza căreia a fost organizat

și finalizat examenul.

Cât privește Legea

nr. 330/2009, conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, aceasta are aplicabilitate

numai pentru viitor, începând cu momentul intrării sale în vigoare și nicidecum

pentru situații anterioare.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii”.

Susține recurentul, prin

motivele de recurs formulate, că în raport de prevederile art. 64 alin. (2) și

art. 68 alin. (2) din Legea funcționarului public nr. 188/1999, promovarea în funcția

publică de execuție se face prin concurs sau examen, organizat semestrial și prin

transformarea postului ocupat de funcționarul public, transformarea postului fiind

o condiție cumulativă la promovare.

Transformarea postului

ocupat de funcționarul public se face ca urmare a promovării examenului și prin

urmare, promovarea nu se realizează în momentul validării examenului, ci de la momentul

la care se realizează transformarea postului.

Mai susține recurentul

că la momentul emiterii ordinului atacat era în vigoare art. 16 Anexa III din Legea

nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, așa încât nu există bază legală pentru

a se dispune prin ordin al ministrului avansarea într-o treaptă de salarizare care

să depășească creșterea maximă de 5% prevăzută de art. 16 alin. (1) din Anexa III

la Legea nr. 330/2009.

Cât privește aplicabilitatea

art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007 care stabilea o creștere maximă de 20%, recurentul-pârâtă

arată că această ordonanță, a produs efecte până la intrarea în vigoare a legii

privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici,

fiind un act normativ cu aplicabilitate limitată și care ulterior a fost abrogată.

Recurentul-pârât mai precizează

că din interpretarea art. 135 din Legea nr. 304/2004 rezultă că promovarea are loc

de la data transformării postului, prin modificarea statului de funcții, modificare

ce operează doar de la data emiterii ordinului ministrului justiției cu avizul prealabil

al Consiliul Superior al Magistraturii și Agenția Națională a Funcționarilor

Publici.

Ca o concluzie, recurentul-pârât

precizează că încadrarea intimatei-reclamante s-a realizat cu respectarea dispozițiilor

legale, treapta de salarizare fiind stabilită așa încât să se respecte legea în

vigoare, anume art. 16 alin. (1) din Anexa III la Legea nr. 330/2009, ordinul contestat

fiind temeinic și legal, astfel că trebuie menținut.

Intimata-reclamantă a

depus note scrise solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței

de fond ca legală și temeinică.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce urmează.

Contrar celor reținute

de instanța de fond, ordinul nr. X1/C din 10 iunie 2010 a fost emis cu respectarea

condițiilor de validitate, fiind temeinic și legal, așa încât numai cu aplicarea

greșită a legii, instanța de fond a ajuns la concluzia anulării sale precum și a

hotărârii prin care s-a respins contestația formulată împotriva ordinului.

Potrivit art. 64

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, promovarea în funcția publică de execuție se face

prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autoritățile și instituțiile

publice și prin transformarea postului ocupat de funcționarul public.

Conform art. 68 din Legea

nr. 188/1999 (1) „în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcționarii

publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea

unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, dacă

studiile absolvite sunt în specialitatea în care-și desfășoară activitatea sau dacă

autoritatea ori instituția publică apreciază că studiile absolvite sunt utile pentru

desfășurarea activității” și (2) „Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin

transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului”.

Așadar, astfel cum corect

susține recurentul-pârât, două sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

funcționarul public pentru a fi promovat în funcție și anume, promovarea examenului

și transformarea postului, cea de-a doua condiție fiind, cum e și firesc, subsecventă

celei dintâi.

Deci, promovarea se realizează

la momentul la care are loc transformarea postului, transformare care la rândul

ei este condiționată de obținerea avizului favorabil din partea Agenției Naționale

a Funcționarilor Publici și Consiliul Superior al Magistraturii și care implică

modificarea statului de funcții, modificare ce operează doar de la data emiterii

ordinului Ministrului Justiției.

În speță, intimata-reclamantă

a susținut examenul la data de 2 septembrie 2009, iar avizele au fost obținute la

data de 9 octombrie 2009 de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici și la

28 ianuarie 2010 de la Consiliul Superior al Magistraturii, ordinul fiind emis la

data de 10 iunie 2010, de la această dată modificându-se și statele de funcții și

de personal ale Curții de Apel Brașov și Tribunalului Brașov prin transformarea

unor posturi de funcționar public, în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă,

fiind transformat postul de referent în consilier clasa I, grad asistent treapta

III, conform anexei la ordin.

La momentul la care s-a

emis ordinul și deci a avut loc transformarea postului, era în vigoare art. 16 Anexa

III din Legea nr. 330/ 2009, începând cu 1 ianuarie 2010, avizul conform al Consiliului

Superior al Magistraturii fiind dat prin hotărârea nr. 78 din 28 ianuarie 2010,

așa încât, astfel cum corect susține recurentul, nu există bază legală pentru a

se dispune avansarea într-o treaptă de salarizare care să depășească creșterea maximă

de 5% prevăzută de art. 16 alin. (1) din Anexa III la Legea nr. 330/2009.

O.G. nr. 6/2007, invocat

de intimata-reclamantă privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale

și a altor drepturi ale funcționarilor publici, care a produs efecte până la intrarea

în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor

publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în

2007, a fost un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp și deci, intimata-reclamantă

nu poate pretinde că în 2010 salarizarea să se dispună în baza unor dispoziții legale

abrogate, în speță fiind vorba de art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 6/2007 care stabileau

o creștere maximă de 20% față de 5% cât prevede art. 16 alin. (1) din Anexa III

la Legea nr. 330/2009.

Chiar și Consiliul Superior

al Magistraturii prin hotărârea nr. 78 din 28 ianuarie 2010 prin care a acordat

avizul conform pentru modificarea statelor de funcții, prin transformarea postului

de funcționar public, ca urmare a promovării în clasă, reține aplicabilitatea dispozițiilor

art. 16 din Anexa III, Reglementări specifice funcționarilor publici, la Legea-cadru

nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,

în vigoare, începând cu data de 1 ianuarie 2010.

Așadar, chiar dacă avizele

acordate priveau încadrarea în funcția de consilier clasa I grad asistent treapta

II, în raport de legislația în vigoare privind salarizarea unitară, nu se mai putea

dispune avansarea într-o treaptă de salarizare care să depășească creșterea maximă

de 5%, art. 16 alin. (1) din Anexa III la Legea nr. 330/2009.

Nu poate fi vorba nici

de încălcarea principiului neretroactivității legii, astfel cum susține intimata-reclamantă,

deoarece prin transformarea unor posturi de funcționar se modifică statele de funcții

și de personal, iar acest lucru nu se poate face decât prin ordin al Ministrului

Justiției emis numai după obținerea în prealabil a avizelor de la Agenția

Națională a Funcționarilor Publici și Consiliul Superior al Magistraturii.

Ca o concluzie a celor

expuse, instanța de control judiciar apreciază a fi neconvingătoare argumentele

intimatei-reclamante potrivit cărora modificările privind funcția și retribuția

se raportează la momentul examenului de promovare și a legislației în vigoare la

acel moment.

Prin ordinul contestat

s-a procedat la încadrarea intimatei-reclamante cu respectarea dispozițiilor legale,

treapta de salarizare fiind stabilită astfel încât să se respecte legea în vigoare,

art. 16 alin. (1) din Anexa III la Legea nr. 330/2009.

Pentru toate aceste considerente,

recursul se privește ca fondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis,

iar sentința instanței de fond modificată în sensul că se va respinge în tot acțiunea

formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 184/F/2009 din 15 noiembrie 2010

a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

în tot acțiunea formulată de reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2011.