ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5975/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș sub nr. 7547/30/2009 reclamantul T.B. a chemat în judecată

pârâtele Direcția de Sănătate Publica a Județului Timiș și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța, să

dispună obligarea pârâtei 2 de a emite avizul favorabil transformării postului

ocupat de către reclamant ca urmare a promovării examenului organizat de pârâta

1 potrivit Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007, obligarea pârâtei

1 de a emite actul administrativ prin care se transforma postul ocupat de

reclamant (post cu studii medii) în post cu studii superioare și promovarea în

clasa și pe treapta de salarizare, în temeiul dispozițiilor art. 9 din O.G. nr.

6/2007 și faptului că a promovat examenul organizat de pârâta 1 conform

Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007.

În fapt, reclamantul

a arătat că este funcționar public - referent clasa III, grad superior, treapta

de salarizare 1 - în cadrul pârâtei 2 Direcția de Sănătate Publică a Județului

Timiș, fiind angajatul acestei instituții încă din anul 1985.

A mai arătat că în

anul 1985 a absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității

din Timișoara, iar pârâta a organizat în anul 2007, în temeiul art. 9 alin. (2)

și (3) din O.G. nr. 6/2007 și Ordinul Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici nr. 1900 din 26 februarie 2007, un examen pentru promovarea în clasă.

În urma promovării acestui examen, prin Adresa nr. 7812 din 29 iunie 2009, a

solicitat transformarea postului din post cu studii medii în post cu studii

superioare și promovarea în clasa și treapta de salarizare, și anume în funcția

de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.

Prin Adresa nr. 7812

din 8 iulie 2009 pârâta 2 i-a comunicat că pârâta Agenția Națională a

Funcționarilor Publici refuză să avizeze transformarea postului cu motivarea că

„.. la data absolvirii studiilor superioare acesta nu era funcționar

public".

Prin Încheierea de

ședință din data de 19 mai 2010 instanța a dispus disjungerea cererii având ca

obiect obligarea pârâtei ANFP la emiterea avizului favorabil transformării

postului și formarea unui nou dosar.

La termenul de

judecată din data de 16 iunie 2010 instanța a pus în discuție excepția de necompetență

materială a Tribunalului Timiș și declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, iar prin Sentința civilă nr. 993

din 16 iunie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului

Timiș și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de

reclamantul T.B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a

Funcționarilor Publici în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă

nr. 66 din 21 februarie 2011, Curtea de apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii reclamantului,

excepție invocată de către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici

București.

A respins ca tardivă

acțiunea formulată de reclamantul T.B.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Reclamantul

solicită obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil în vederea

transformării postului ocupat din post cu studii medii în post cu studii superioare.

- În urma promovării

examenului organizat la data de 25 mai 2007, reclamantul a solicitat

transformarea postului deținut din post cu studii medii în post cu studii

superioare și promovarea în clasa și treapta de salarizare, și anume în funcția

de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2.

- Art. 11 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că

,,(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ

individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la b) data

comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii’’.

Aliniatul 2 al

aceluiași articol prevede că ,,(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului

administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut

la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data

luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii

procesului-verbal de conciliere, după caz’’.

În raport de data

ținerii examenului pentru promovare, respectiv 25 mai 2007, când reclamantul a

fost declarat promovat cu un punctaj de 200 puncte, conform Proceselor-verbale

nr. 7633 din 25 mai 2007, nr. 7635 din 25 mai 2007, respectiv nr. 7641 din 25

mai 2007 și față de data emiterii primului refuz cu privire la transformarea

postului din post cu studii medii în post cu studii superioare, respectiv - 15

iunie 2007 și văzând că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 23

decembrie 2009, instanța de fond a constatat că termenul imperativ prevăzut de

art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

a fost depășit, acțiunea reclamantului fiind astfel tardivă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.B., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, prin invocarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

își susține criticile formulate, fără a dezvolta fiecare motiv de recurs

separat, susținând, în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut

tardivitatea introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ.

Afirmă

recurentul-reclamant că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenția

Națională a Funcționarilor Publici nu i-a fost niciodată comunicată, astfel că

prima instanță nu are justificare pentru a se raporta la data emiterii acestui

act, în calcularea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai susține

recurentul-reclamant că este greșită și soluția de disjungere a acestui petit

de către Tribunalul Timiș, întrucât avizul solicitat de la A.N.F.P. este un act

premergător emiterii actului administrativ pe care îl vizează demersul său

juridic.

În concluzie,

solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând sentința atacată prin prisma criticilor

formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de

recurs, recurentul-reclamant susține că excepția tardivității introducerii

acțiunii, reținută de instanță pentru respingerea acțiunii, este neîntemeiată,

având în vedere că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, în raport de care s-a calculat termenul de

1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu i-a fost

comunicată niciodată.

Înalta Curte constată

că din actele dosarului rezultă că promovarea examenului în clasă organizat de

Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș, de către recurentul T.B. a avut

loc la data de 25 mai 2007.

Primul demers pe care

recurentul a înțeles să îl efectueze în legătură cu transformarea postului pe

care îl ocupa, în post cu studii superioare datează din 29 iunie 2009, la

aproximativ 2 ani de zile de când reclamantul a constatat că promovarea

examenului în clasă nu a produs, în ceea ce îl privește, efectul juridic

urmărit și anume transformarea postului de funcționar public cu studii medii

ocupat de reclamant într-un post de funcționar public cu studii superioare, cu

toate consecințele decurgând din această operațiune.

În acest context,

afirmația recurentului că nu a cunoscut despre avizul negativ al Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, nu poate fi primită, deoarece, a avut

cunoștință, în fapt, despre situația potrivit căreia postul său nu a fost

transformat în urma promovării examenului. Faptul că recurentul era și este

încadrat ca funcționar public la Direcția de Sănătate Publică Timiș i-a dat

acestuia posibilitatea să facă demersuri pentru a afla detalii despre situația

creată, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004, dezinteresul său și

statul în pasivitate timp de 2 ani de zile, neputând fi imputate instituției

angajatoare.

În condițiile în

care, obiectul acțiunii în contencios administrativ nu vizează anularea unui

act administrativ, ci, indirect, se invocă refuzul nejustificat al autorității

pârâte de a finaliza procedura administrativă ulterioară examenului de

promovare, termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) trebuie

calculat din momentul în care reclamantul putea să valorifice rezultatul

obținut la concursul de promovare în clasă, respectiv data de 25 mai 2007.

În acest context,

soluția instanței de fond este legală și temeinică, data înregistrării

demersului judiciar la instanța de contencios administrativ, respectiv 23

decembrie 2009, situându-se cu mult peste „termenul legal” astfel cum această

noțiune a fost dezvoltată mai sus.

În concluzie, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.B., împotriva Sentinței nr. 66 din 21 februarie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM