ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5975/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7547/30/2009 reclamantul T.B. a chemat în judecată pârâtele Direcția de Sănătate Publica a Județului Timiș și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei 2 de a emite avizul favorabil transformării postului ocupat de către reclamant ca urmare a promovării examenului organizat de pârâta 1 potrivit Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007, obligarea pârâtei 1 de a emite actul administrativ prin care se transforma postul ocupat de reclamant (post cu studii medii) în post cu studii superioare și promovarea în clasa și pe treapta de salarizare, în temeiul dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 6/2007 și faptului că a promovat examenul organizat de pârâta 1 conform Procesului-verbal încheiat în data de 25 mai 2007. În fapt, reclamantul a arătat că este funcționar public - referent clasa III, grad superior, treapta de salarizare 1 - în cadrul pârâtei 2 Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș, fiind angajatul acestei instituții încă din anul 1985. A mai arătat că în anul 1985 a absolvit Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității din Timișoara, iar pârâta a organizat în anul 2007, în temeiul art. 9 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 6/2007 și Ordinul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 1900 din 26 februarie 2007, un examen pentru promovarea în clasă.

În urma promovării acestui examen, prin Adresa nr. 7812 din 29 iunie 2009, a solicitat transformarea postului din post cu studii medii în post cu studii superioare și promovarea în clasa și treapta de salarizare, și anume în funcția de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2. Prin Adresa nr. 7812 din 8 iulie 2009 pârâta 2 i-a comunicat că pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici refuză să avizeze transformarea postului cu motivarea că „.. la data absolvirii studiilor superioare acesta nu era funcționar public". Prin Încheierea de ședință din data de 19 mai 2010 instanța a dispus disjungerea cererii având ca obiect obligarea pârâtei ANFP la emiterea avizului favorabil transformării postului și formarea unui nou dosar.

La termenul de judecată din data de 16 iunie 2010 instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, iar prin Sentința civilă nr. 993 din 16 iunie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul T.B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința civilă nr. 66 din 21 februarie 2011, Curtea de apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii reclamantului, excepție invocată de către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici București.

A respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul T.B. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Reclamantul solicită obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil în vederea transformării postului ocupat din post cu studii medii în post cu studii superioare.

- În urma promovării examenului organizat la data de 25 mai 2007, reclamantul a solicitat transformarea postului deținut din post cu studii medii în post cu studii superioare și promovarea în clasa și treapta de salarizare, și anume în funcția de inspector clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 2. - Art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stipulează că ,,(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii’’.

Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că ,,(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz’’.

În raport de data ținerii examenului pentru promovare, respectiv 25 mai 2007, când reclamantul a fost declarat promovat cu un punctaj de 200 puncte, conform Proceselor-verbale nr. 7633 din 25 mai 2007, nr. 7635 din 25 mai 2007, respectiv nr. 7641 din 25 mai 2007 și față de data emiterii primului refuz cu privire la transformarea postului din post cu studii medii în post cu studii superioare, respectiv - 15 iunie 2007 și văzând că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 23 decembrie 2009, instanța de fond a constatat că termenul imperativ prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a fost depășit, acțiunea reclamantului fiind astfel tardivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-reclamant își susține criticile formulate, fără a dezvolta fiecare motiv de recurs separat, susținând, în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut tardivitatea introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ. Afirmă recurentul-reclamant că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu i-a fost niciodată comunicată, astfel că prima instanță nu are justificare pentru a se raporta la data emiterii acestui act, în calcularea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai susține recurentul-reclamant că este greșită și soluția de disjungere a acestui petit de către Tribunalul Timiș, întrucât avizul solicitat de la A.N.F.P. este un act premergător emiterii actului administrativ pe care îl vizează demersul său juridic. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant susține că excepția tardivității introducerii acțiunii, reținută de instanță pentru respingerea acțiunii, este neîntemeiată, având în vedere că Adresa nr. 1025606 din 15 iunie 2007 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în raport de care s-a calculat termenul de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu i-a fost comunicată niciodată. Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că promovarea examenului în clasă organizat de Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș, de către recurentul T.B.

a avut loc la data de 25 mai 2007. Primul demers pe care recurentul a înțeles să îl efectueze în legătură cu transformarea postului pe care îl ocupa, în post cu studii superioare datează din 29 iunie 2009, la aproximativ 2 ani de zile de când reclamantul a constatat că promovarea examenului în clasă nu a produs, în ceea ce îl privește, efectul juridic urmărit și anume transformarea postului de funcționar public cu studii medii ocupat de reclamant într-un post de funcționar public cu studii superioare, cu toate consecințele decurgând din această operațiune. În acest context, afirmația recurentului că nu a cunoscut despre avizul negativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, nu poate fi primită, deoarece, a avut cunoștință, în fapt, despre situația potrivit căreia postul său nu a fost transformat în urma promovării examenului.

Faptul că recurentul era și este încadrat ca funcționar public la Direcția de Sănătate Publică Timiș i-a dat acestuia posibilitatea să facă demersuri pentru a afla detalii despre situația creată, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004, dezinteresul său și statul în pasivitate timp de 2 ani de zile, neputând fi imputate instituției angajatoare.

În condițiile în care, obiectul acțiunii în contencios administrativ nu vizează anularea unui act administrativ, ci, indirect, se invocă refuzul nejustificat al autorității pârâte de a finaliza procedura administrativă ulterioară examenului de promovare, termenul de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) trebuie calculat din momentul în care reclamantul putea să valorifice rezultatul obținut la concursul de promovare în clasă, respectiv data de 25 mai 2007. În acest context, soluția instanței de fond este legală și temeinică, data înregistrării demersului judiciar la instanța de contencios administrativ, respectiv 23 decembrie 2009, situându-se cu mult peste „termenul legal” astfel cum această noțiune a fost dezvoltată mai sus.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.B., împotriva Sentinței nr. 66 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011. Procesat de GGC - LM