ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3551/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin acțiunea

formulată reclamanta

a solicitat ca instanța

să dispună încadrarea sa pe un post prevăzut cu studii superioare, începând cu

data de 01 ianuarie 2003.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată în cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, pe funcția de referent

principal și, deși a absolvit Facultatea de Protecția Mediului în anul 2000 și

a solicitat transformarea postului într-unul cu studii superioare, în baza art.

9 alin. (3) din O.U.G. nr. 192/ 2002 și art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 123/

2003, nu s-a dat curs solicitării sale.

Prin

întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

2.Soluția

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 38/CA din 9 februarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamantă.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că dispozițiile O.U.G.

nr. 192/2002, O.U.G. nr. 123/2003, ale O.U.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006 și

O.G. nr. 6/2007, invocate de reclamantă, reglementează doar drepturile de

natură salarială ale funcționarilor publici.

Dispozițiile

art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 192/ 2002 și ale art. 28 alin. (5) din O.G. nr.

123/ 2003 reglementează nivelul de salarizare al funcționarilor publici care au

trecut pe o funcție corespunzătoare studiilor absolvite. Aceste prevederi vin

în completarea celor cuprinse la alin. (3), respectiv alin. (4), conform cărora

promovarea în condițiile legii a persoanelor care au absolvit studii de nivel

superior în specialități în care își desfășoară activitatea se face prin

transformarea postului pe care sunt încadrate, în post de nivel superior.

La

fel ca prevederile art. 68, și dispozițiile cuprinse în aceste ordonanțe prevăd

condiția absolvirii unor studii de nivel superior în specialitatea în care își

desfășoară activitatea, ori reclamanta nu a absolvit astfel de studii, prin

urmare nu îi sunt aplicabile nici prevederile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr.

192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 123/2003, nici cele

ale art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (5)

din O.U.G. nr. 123/2003, care se completează cu dispozițiile de la alineatele

anterioare.

De asemenea, chiar

dacă disp. art. 9

alin. (3)

din

O..U.G. nr. 192/2002, respectiv ale art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 123/2003

prevăd că promovarea se face prin transformarea postului, această promovare nu

se face decât în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, respectiv prin

promovarea examenului organizat pentru ocuparea

funcției publice într-o clasă superioară, astfel cum se prevede expres

în

art. 68 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile din ordonanța de guvern

neputând modifica dispozițiile legii.

Mai mult, pârâta a

emis Ordinul nr. 1944 din 03 februarie 2010 (fila 14) care este un act

administrativ ce produce efecte juridice, nefiind atacat.

3.Calea

de ataca exercitată

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta T.S.E. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se arată că prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „promovarea în

condițiile art. 1 se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul

public ca urmare a promovării examenului” nu sunt aplicabile speței.

Inițial, art. 68 din

Legea nr. 188/1999 avea alt conținut și abia în 2007 se introduce textul care a

fost reprodus în sentință, dar care nu retroactivează pentru că nu se poate aplica

unor raporturi juridice de serviciu, născute cu mult înainte, sub imperiul altor

prevederi.

În cazul său, susține

recurenta, conform fișei postului deținut în anul 2000, pentru că desfășura activitate

privind resursele umane, organizarea generală și perfecționarea îi erau

suficiente studiile superioare absolvite, respectiv studii superioare tehnice

și că îi erau aplicabile prevederile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 192/2002

potrivit cărora „promovarea în condițiile legii a persoanelor încadrate pe funcția

de debutant precum și a celor care au absolvit studii de nivel superior în

specialitatea în care își desfășoară activitatea, se face prin transformarea postului

pe care acestea sunt încadrate, într-un post de nivel superior”.

Pentru că instanța de

fond a făcut referire la Ordinul nr. 1944/2010 s-a invocat excepția de

nelegalitate a acestuia.

O altă problemă care

duce la netemeinicia sentinței a fost legată de incompleta probațiune care s-a

administrat în fața primei instanțe care, deși a obligat intimata să depună

„situația personalului care în anul 2004 a trecut pe studii superioare și dovada de echivalare între studiile absolvite și funcțiilor nou ocupate în cadrul DRV

Oradea”, a îmbrățișat poziția intimatei care a afirmat că termenul de păstrare

este de 5 ani și a expirat, deși au termen de păstrare permanent.

S-a solicitat suspendarea

cauzei și trimiterea spre competentă soluționare a excepției de nelegalitate invocată

la Curtea de Apel Oradea.

Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Ulterior, recurenta a

declarat că renunță la excepția de nelegalitate a ordinului nr. 1844/2010 și a

solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea cu trimitere în vederea completării

probatoriului, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și

admiterea cererii precizată.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație

și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

transformarea postului său, de referent principal, într-unul cu studii superioare,

în baza art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 192/2002 și O.U.G. nr. 123/2003

începând cu 1 ianuarie 2003.

Este încadrată la Direcția

Regională Vamală Oradea încă din anul 1995 și a absolvit, în iunie 2000,

Facultatea de Protecția Mediului – specializarea ingineria mediului.

Funcția

publică a dobândit-o, potrivit, Legii nr. 188/1999, începând cu 1 noiembrie 2000.

La data

de 1 ianuarie 2003, dată de la care reclamanta solicită transformarea postului

, în Legea nr. 188/1999 dispozițiile art. 68 erau abrogate, având în vedere că

în legea de salarizare (O.U.G. nr. 192/2002) erau prevăzute condițiile de

promovare a funcționarilor publici.

Se poate

observa că recurenta – reclamantă solicită încadrarea pe un post prevăzut cu

studii superioare începând cu anul 2003 și invocând dispozițiile O.U.G. nr.

192/2002 [art. 4 alin. (4)] și pe cele ale art. O.U.G nr. 123/2003 [art. 28 alin.

(5)] dar acestea au fost acte normative ce se refereau la salarizarea

funcționarilor publici și a altor drepturi, dar care au avut aplicabilitate

limitată în timp. De exemplu O.U.G. nr. 192/2002 s-a aplicat pentru salarizarea

funcționarilor publici pe anul 2003, iar ulterior au fost adoptate și alte acte

normative (O.U.G. nr. 123/2003, O.U.G. nr. 94/2004, O.G. nr. 2/2006, O.G. nr.

6/2007) iar în prezent salarizarea funcționarilor publici se face potrivit Legii

nr. 330/2009.

De

precizat este faptul că, dacă recurenta – reclamantă aprecia că i se cuvenea încadrarea

pe un post cu studii superioare încă din anul 2003 putea să solicite aceasta

sau dacă a făcut demersuri, în caz de răspuns negativ se putea adresa instanțelor

de judecată, mai ales că dispoziții similare celor înscrise în art. 26 din O.U.G.

nr. 192/2002 sunt cuprinse în toate actele normative care au reglementat salarizarea

funcționarilor publici, așa cum sunt înscrise și în Legea nr. 330/2009, în

prezent, însă, problema transformării postului funcționarului public care a absolvit

studii de nivel superior se rezolvă potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999,

care este legea ce reglementează Statutul funcționarului public.

Potrivit

art. 68 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data formulării cererii de

chemare în judecată (1) „

În urma dobândirii unei

diplome de studii de nivel superior, funcționarii publici de execuție au

dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții

publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, dacă studiile

absolvite sunt în specialitatea în care își desfășoară activitatea sau dacă

autoritatea ori instituția publică apreciază că studiile absolvite sunt utile

pentru desfășurarea activității."

(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea

postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului.

(3)

Promovarea în clasă nu se poate face pe o

funcție publică de auditor sau de consilier juridic”.

De altfel, atât Legea nr. 188/1999 cât și legile de salarizare a

funcționarilor publici se referă la ipoteza în care funcționarul public dobândește

diploma de licență pe parcursul desfășurării activității ca funcționar public,

iar studiile sunt necorespunzătoare funcției ocupate.

Situația reclamantei nu se încadrează în această ipoteză deoarece a

absolvit studiile superioare anterior numirii în funcția publică, iar specialitatea

absolvită nu era din cele cerute pentru funcția ocupată.

Recurenta – reclamantă a formulat critici în motivele de recurs în

privința susținerilor instanței de fond legate de specialitatea absolvită și funcția

ocupată dar pentru funcția de consilier sau inspector în cadrul Biroului organizare,

resurse umane și învățământ erau necesare studii universitare în domeniul economic,

juridic sau cel al administrației publice.

Mai mult, aceasta a insistat în aplicarea prevederilor art. 4 din O.U.G.

nr. 192/2002 și art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 123/2003, dar nu se poate

dispune o asemenea promovare, după 10 ani, în condițiile în care, potrivit acelor

acte normative se putea contesta modul de aplicare a procedurilor privind

promovarea ca urmare a studiilor absolvite, iar aplicarea acelor proceduri era

anuală.

Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1944/2010

prin care s-a stabilit reîncadrarea recurentei și salarizarea pentru anul 2010,

recurenta a renunțat ulterior la această excepție invocată.

Instanța de fond nu a pronunțat soluția pe baza unui probatoriu

incomplet, așa cum susține recurenta – reclamantă.

Recurenta – reclamantă nu a precizat cât era de pertinentă

depunerea unei situații din anul 2004 pentru soluționarea favorabilă a cererii

sale.

Dacă în anul 2004 recurenta - reclamantă aprecia că trebuia să

beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 123/2003 putea să conteste eventualul

răspuns al autorităților publice la acel moment.

Apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și

netemeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr.

554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.S.E.

împotriva sentinței civile nr. 38/CA din 9 februarie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2011.