ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5331/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul I.I. a chemat în

judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea,

solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acestea, să dispună anularea

Ordinului nr. 75/2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor și obligarea

pârâtei să emită un nou ordin, prin care salarizarea să se facă potrivit

funcției publice și gradului profesional, conform Legii nr. 161/2003. A mai

solicitat repunerea în situația anterioară și să i se restituie diferența

dintre salariul cuvenit potrivit funcției și gradului profesional stabilite în

temeiul Legii nr. 161/2003.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin actul atacat a fost reîncadrat în conformitate cu dispozițiile

art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, în gradul profesional asistent, ignorându-se

reîncadrarea pe care a deținut-o, astfel că nu are posibilitatea să promoveze

în grad timp de 2 ani, conform art. 64 din O.G. nr. 82/2000, creându-i-se o

situație de inechitate față de persoanele care pot participa la concurs pentru

ocuparea unei funcții publice vacante.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 287

din 28 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamant, reținând că actul administrativ atacat este legal, în ceea ce

privește efectele produse față de reclamant.

Instanța de fond a mai reținut că în

aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, legiuitorul a avut în vedere funcțiile publice

identificate prin categorie, clasă și grad de salarizare și în gradele

profesionale ce au fost dobândite ca urmare a aplicării Ordinului Președintelui

Agenției Naționale a Funcționarilor Publice nr. 218/2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul I.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând sentința atacată, prin

prisma criticilor aduse și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat și îl va

respinge în consecință.

Prin O.U.G. nr. 92/2004 au fost

reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici

pentru anul 2005, urmărindu-se ca din anul 2006 să se aplice un sistem unitar

de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii,

clase și grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă,

importanța și complexitatea atribuțiilor din fișa postului.

Prin art. 6 alin. (1) - (9) din

O.U.G. nr. 92/2004 s-a prevăzut reîncadrarea funcționarilor publici de

execuție, în grad profesional și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea

pe care o aveau conform O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul

funcției publice.

Prin Ordinul nr. 75 din 26 ianuarie

2005, emis de șeful Autorității Naționale a Vămilor, s-a dispus ca, începând cu

data de 1 ianuarie 2005, funcționarii publici din cadrul Direcției Regionale

Vamale Oradea și birourile vamale subordonate să se reîncadreze în funcțiile

publice redate în dreptul fiecăruia, beneficiind de salariile de bază

compensatorii conform anexei la acest ordin.

Potrivit anexei la Ordinul nr.

75/2005, reclamantul a fost salarizat în temeiul O.U.G. nr. 82/2004, la

categoria A, clasa III, gradul 1 și a fost reîncadrat în gradul profesional

„asistent”, treapta I, în funcția de execuție de inspector.

În mod corect, instanța fondului a

reținut că, atât reîncadrarea, cât și salarizarea s-au făcut în baza art. 6

alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, recurentul beneficiind de salariul de bază

prevăzut în Anexa nr. III la această ordonanță, începând cu 1 ianuarie 2005.

Ordinul contestat de

recurentul-reclamant a fost emis, deci, pe baza și în executarea dispozițiilor

legale, respectiv O.U.G. nr. 92/2004.

Fiind sesizată în anul 2005, cu mai

multe excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 6 din

O.U.G. nr. 92/2004, Curtea Constituțională a statuat că, atât încadrarea prin

lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade

profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări, nu reprezintă

drepturi fundamentale care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege,

așa cum s-a întâmplat prin O.U.G. nr. 92/2004. De asemenea, s-a statuat că

încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici

ține de opțiunea liberă a legiuitorului și nu reprezintă o retrogradare.

Înalta Curte de Casație și Justiție

mai reține că nu poate fi primită și este lipsită de temei, susținerea privind

retroactivitatea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005, întrucât indicarea

datei de 1 ianuarie 2005 s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale.

Față de cele expuse, se va menține,

ca legală și temeinică, sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ce a făcut obiectul

recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.I.

împotriva sentinței civile nr. 287 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.