ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 187

din 6 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului P.D.,

formulată în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și

Direcția Regională Vamală Oradea, având ca obiect anularea Ordinului nr.

78/2005, emis de prima pârâtă, prin care a fost reîncadrat reclamantul, în

funcția publică de execuție de inspector asistent.

În susținerea acțiunii sale,

reclamantul, invocând și excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin.

(3) din O.U.G. nr. 92/2004, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a menționat

că Ordinul nr. 78/2005, emis în baza O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru

anul 2005, este abuziv și nelegal, întrucât s-au abrogat dispozițiile unui act

normativ anterior, Legea nr. 161/2003, prin care el a fost reîncadrat în

funcția publică de inspector principal.

Urmare a ordinului contestat,

reclamantul a fost reîncadrat în gradul profesional asistent, fiind, astfel, în

mod evident retrogradat în grad și fiindu-i creată o situație de inechitate

față de persoanele ce pot ulterior participa la concurs pentru ocuparea unei

funcții publice vacante.

Instanța de fond, pentru a se pronunța în modul

arătat, a reținut, însă, că Ordinul contestat, nr. 78/2005, a fost emis cu

respectarea și în concordanță cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004,

care stipulează expres că vor fi reîncadrați funcționarii publici, cu grade

profesionale, în funcție de clasa de salarizare avută în baza O.U.G. nr.

82/2004.

Așa fiind, în executarea acestei

dispoziții legale s-a emis ordinul contestat, efectuându-se reîncadrarea

reclamantului în gradul profesional de asistent.

Instanța de fond a mai reținut că nu

pot fi primite criticile aduse de reclamant, O.U.G. nr. 92/2004, în sensul că

acest act normativ are ca efect retrogradarea în funcție și în plus, încalcă și

principiul stabilității în funcția publică consacrat de Legea nr. 188/1999, în

condițiile în care reîncadrarea dispusă s-a efectuat în baza unui act normativ,

emis ulterior, conținând dispoziții imperative pe care instanța nu le poate

înlătura, căci nu se poate substitui puterii legislative.

Instanța poate numai să verifice

dacă actul administrativ contestat, respectiv Ordinul nr. 78/2005, a fost emis

cu respectarea actului normativ, ceea ce s-a și stabilit, cu mențiunea

suplimentară că dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004 în discuție, au fost aprobate fără

nici o modificare, prin Legea nr. 76/2005 (M. Of. nr. 324/18.04.2005).

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs, reclamantul, invocând în drept prevederile art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În esență, în dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul-reclamant, reluând succint argumentele prezentate și în

acțiunea introductivă, a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra retroactivității Ordinului nr. 78/2005, emis la data de 26 ianuarie

2005, dar cu aplicabilitate de la începutul lunii ianuarie 2005, după cum a

ignorat și împrejurarea că reîncadrarea prevăzută în O.U.G. nr. 92/2004,

trebuia efectuată numai în cadrul autorităților publice ce nu au realizat

această reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza de față, în raport

cu prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., și prin prisma criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține

legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, ce urmează a fi menținută, pentru

următoarele considerațiuni.

Prin O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr.

76/2005, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale

funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru

aplicarea, începând cu anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a

funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade

profesionale.

Prin art. 6 alin. (1) - (9) din

O.U.G. nr. 92/2004 s-a prevăzut expres reîncadrarea funcționarilor publici în

grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care a

aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției

publice.

Totodată, prin art. 7 alin. (1) -

(9) din aceeași ordonanță de urgență s-a prevăzut salarizarea funcționarilor

publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G.

nr. 82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare

corespunzătoare funcției lor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de

conducere.

Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie

2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus ca, începând cu 1

ianuarie 2005, funcționarii publici din cadrul Direcției Regionale Vamale

Oradea să fie reîncadrați în funcțiile publice redate pentru fiecare, beneficiind

de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei, parte integrantă din

ordin.

Astfel, reclamantul care, pe

perioada 15 iulie 2003 - 1 ianuarie 2005, a fost încadrat inspector principal, dar salarizat corespunzător categoriei A, clasa III, gradul 2, echivalent

gradului profesional asistent, prin Ordinul nr. 78/2005 a fost reîncadrat,

conform art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, în gradul profesional

asistent, fără a înregistra diminuări salariale. În funcție de salarizarea

avută conform O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul 2, potrivit

O.U.G. nr. 92/2004, s-a efectuat reîncadrarea în gradul profesional asistent,

actul administrativ fiind, deci, emis în baza și în executarea prevederilor

exprese ale O.U.G. nr. 92/2004.

Nu sunt întemeiate criticile recurentului vizând

atingerea principiului stabilității funcției publice, câtă vreme reîncadrarea

în noile funcții s-a dispus prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate

neconstituționale, ordinul fiind, așadar, emis cu respectarea și în executarea

legii.

Totodată, este lipsită de temei și

susținerea recurentului, vizând retroactivitatea ordinului atacat, motivat de

faptul că indicarea datei de 1 ianuarie 2005 este conformă cu dispozițiile

aceleiași O.U.G. nr. 92/2004, care au prevăzut că salarizarea și reîncadrarea

sunt aplicabile pentru anul 2005.

În plus, este de menționat că în

soluționarea mai multor excepții de neconstituționalitate ce au vizat

prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, Curtea Constituțională a României a

statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în

anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform

acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea

modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat și în cazul O.U.G. nr.

92/2004.

De asemenea, a mai precizat Curtea

Constituțională, că ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în

categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca

aceasta să reprezinte retrogradare.

Pentru toate cele arătate și

reținând netemeinicia criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte urmează

să respingă recursul de față, conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.D.

împotriva sentinței civile nr. 187/CA/2005-PI din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.