ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 187 din 6 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului P.D., formulată în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea, având ca obiect anularea Ordinului nr. 78/2005, emis de prima pârâtă, prin care a fost reîncadrat reclamantul, în funcția publică de execuție de inspector asistent. În susținerea acțiunii sale, reclamantul, invocând și excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, a menționat că Ordinul nr. 78/2005, emis în baza O.U.G.

nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, este abuziv și nelegal, întrucât s-au abrogat dispozițiile unui act normativ anterior, Legea nr. 161/2003, prin care el a fost reîncadrat în funcția publică de inspector principal. Urmare a ordinului contestat, reclamantul a fost reîncadrat în gradul profesional asistent, fiind, astfel, în mod evident retrogradat în grad și fiindu-i creată o situație de inechitate față de persoanele ce pot ulterior participa la concurs pentru ocuparea unei funcții publice vacante. Instanța de fond, pentru a se pronunța în modul arătat, a reținut, însă, că Ordinul contestat, nr. 78/2005, a fost emis cu respectarea și în concordanță cu prevederile art. 6 din O.U.G.

nr. 92/2004, care stipulează expres că vor fi reîncadrați funcționarii publici, cu grade profesionale, în funcție de clasa de salarizare avută în baza O.U.G. nr. 82/2004. Așa fiind, în executarea acestei dispoziții legale s-a emis ordinul contestat, efectuându-se reîncadrarea reclamantului în gradul profesional de asistent. Instanța de fond a mai reținut că nu pot fi primite criticile aduse de reclamant, O.U.G. nr. 92/2004, în sensul că acest act normativ are ca efect retrogradarea în funcție și în plus, încalcă și principiul stabilității în funcția publică consacrat de Legea nr. 188/1999, în condițiile în care reîncadrarea dispusă s-a efectuat în baza unui act normativ, emis ulterior, conținând dispoziții imperative pe care instanța nu le poate înlătura, căci nu se poate substitui puterii legislative.

Instanța poate numai să verifice dacă actul administrativ contestat, respectiv Ordinul nr. 78/2005, a fost emis cu respectarea actului normativ, ceea ce s-a și stabilit, cu mențiunea suplimentară că dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004 în discuție, au fost aprobate fără nici o modificare, prin Legea nr. 76/2005 (M. Of. nr. 324/18.04.2005). Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant, reluând succint argumentele prezentate și în acțiunea introductivă, a mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra retroactivității Ordinului nr. 78/2005, emis la data de 26 ianuarie 2005, dar cu aplicabilitate de la începutul lunii ianuarie 2005, după cum a ignorat și împrejurarea că reîncadrarea prevăzută în O.U.G.

nr. 92/2004, trebuia efectuată numai în cadrul autorităților publice ce nu au realizat această reîncadrare potrivit Legii nr. 161/2003. Recursul este nefondat. Examinând cauza de față, în raport cu prevederile legale aplicabile, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., și prin prisma criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, ce urmează a fi menținută, pentru următoarele considerațiuni. Prin O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, urmărindu-se crearea premiselor pentru aplicarea, începând cu anul 2006, a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări pe categorii, clase și grade profesionale.

Prin art. 6 alin. (1) - (9) din O.U.G. nr. 92/2004 s-a prevăzut expres reîncadrarea funcționarilor publici în grade profesionale și trepte de salarizare, în raport cu salarizarea pe care a aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004, privind unele măsuri în domeniul funcției publice. Totodată, prin art. 7 alin. (1) - (9) din aceeași ordonanță de urgență s-a prevăzut salarizarea funcționarilor publici de conducere, în raport cu salarizarea pe care o aveau potrivit O.U.G. nr. 82/2004 și cu gradele profesionale și treptele de salarizare corespunzătoare funcției lor de conducere, la care se adaugă indemnizațiile de conducere. Prin Ordinul nr. 78 din 26 ianuarie 2005, emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus ca, începând cu 1 ianuarie 2005, funcționarii publici din cadrul Direcției Regionale Vamale Oradea să fie reîncadrați în funcțiile publice redate pentru fiecare, beneficiind de salariile de bază corespunzătoare, potrivit anexei, parte integrantă din ordin.

Astfel, reclamantul care, pe perioada 15 iulie 2003 - 1 ianuarie 2005, a fost încadrat inspector principal, dar salarizat corespunzător categoriei A, clasa III, gradul 2, echivalent gradului profesional asistent, prin Ordinul nr. 78/2005 a fost reîncadrat, conform art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004, în gradul profesional asistent, fără a înregistra diminuări salariale. În funcție de salarizarea avută conform O.U.G. nr. 82/2004, în categoria A, clasa III, gradul 2, potrivit O.U.G. nr. 92/2004, s-a efectuat reîncadrarea în gradul profesional asistent, actul administrativ fiind, deci, emis în baza și în executarea prevederilor exprese ale O.U.G. nr. 92/2004. Nu sunt întemeiate criticile recurentului vizând atingerea principiului stabilității funcției publice, câtă vreme reîncadrarea în noile funcții s-a dispus prin lege, ale cărei prevederi nu au fost declarate neconstituționale, ordinul fiind, așadar, emis cu respectarea și în executarea legii.

Totodată, este lipsită de temei și susținerea recurentului, vizând retroactivitatea ordinului atacat, motivat de faptul că indicarea datei de 1 ianuarie 2005 este conformă cu dispozițiile aceleiași O.U.G. nr. 92/2004, care au prevăzut că salarizarea și reîncadrarea sunt aplicabile pentru anul 2005. În plus, este de menționat că în soluționarea mai multor excepții de neconstituționalitate ce au vizat prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, Curtea Constituțională a României a statuat că atât încadrarea, prin lege, a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege, cum s-a întâmplat și în cazul O.U.G.

nr. 92/2004. De asemenea, a mai precizat Curtea Constituțională, că ține de opțiunea liberă a legiuitorului, încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici, fără ca aceasta să reprezinte retrogradare. Pentru toate cele arătate și reținând netemeinicia criticilor recurentului-reclamant, Înalta Curte urmează să respingă recursul de față, conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 187/CA/2005-PI din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2005.