ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5601/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5601/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul D.A.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.N.F.P., anularea avizului nefavorabil comunicat prin

adresa nr. 1425505 din 10 martie 2008, pentru transformarea funcției publice în

care a fost numit, din clasa a III-a, în clasa I, emis de pârâtă și obligarea

acestei instituții să acorde avizul favorabil solicitat, acordarea salariului

corespunzător acestei clase și, în contradictoriu cu P. Tg. Cărbunești – S.P.S.

– P.C. și C.L. Tg. Cărbunești, obligarea acestora să îl promoveze în funcția

publică de consilier clasa I, începând cu data promovării examenului de

încadrare și înscrierea în tabloul funcționarilor publici corespunzător

gradului profesional superior.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că este încadrat ca polițist comunitar în cadrul P. Tg. Cărbunești și a

promovat examenul pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară

celei în care este încadrat.

În aceste condiții, conform dispozițiilor art.

68 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și art. 9 alin. (2) și (3) din O.G nr. 6/2007,

pârâta A.N.F.P trebuia să procedeze la promovarea sa prin transformarea

postului ocupat, ca urmare a promovării examenului.

Nu a fost numit însă în funcția publică

pentru care a promovat examenul, deoarece această numire era condiționată de

obținerea avizului A.N.F.P.

Or, această autoritate, prin adresa

contestată, a comunicat avizul nefavorabil numirii sale în funcție, pe motiv că

ar fi obținut diploma de licență anterior numirii în funcția publică.

În opinia reclamantului, avizul nefavorabil

emis de pârâtă și comunicat prin adresa nr. 1425505 din 10 martie 2008 este

nelegal, fiind încălcate prevederile art. 63 – art. 66 și art. 68 din Legea nr.

188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, inclusiv prin

interpretarea eronată a prevederilor art. 9 alin. (1) – alin. (3) din O.G nr. 6/2007,

prevederi care impun condiția absolvirii unei forme de învățământ superior în

specialitate, fără a distinge în sensul că studiile trebuie absolvite numai

după dobândirea calității de funcționar public.

Reclamantul a invocat vătămarea drepturilor

și intereselor sale profesionale, fiind împiedicat să promoveze într-o funcție

publică, clasă superioară celei în care este încadrat, în acest mod,

realizându-se o discriminare profesională prin eliminarea unor categorii de

funcționari publici de la promovarea în carieră.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.F.P. a solicitat

respingerea acțiunii, invocând, în principal, excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Gorj în raport cu poziționarea autorității pârâte în sistemul

administrației publice, A.N.F.P. fiind o autoritate publică centrală și

excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât adresa emisă de A.N.F.P. nu este

un act administrativ producător de efecte juridice, în sensul dispozițiilor art.

2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată, care să poată fi cenzurat de

instanța de judecată.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, arătând că reclamantul se află în eroare, A.N.F.P. nefiind

abilitată să ia decizii cu privire la numirea, modificarea sau încheierea

raporturilor de serviciu ale reclamantului, singura abilitată în cauză fiind P.

Tg. Cărbunești, cu care de altfel reclamantul are încheiate raporturi de

serviciu privitor la funcția publică.

Tribunalul Gorj a admis excepția de

necompetență materială, iar prin sentința nr. 1818 din 22 septembrie 2008, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, în

temeiul art. 3 alin. (l) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, iar la data de 07

aprilie 2009, S.A.P.F.L. a formulat cerere de intervenție accesorie în

interesul reclamantului, și a susținut că, în mod nelegal, A.N.F.P. a emis aviz

nefavorabil pentru promovarea reclamantului în funcția publică, deși s-a

constatat că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de lege, participând la

examenul de promovare în clasă superioară.

Interpretarea A.N.F.P. este eronată, fiind

contrară Constituției României, legislației aplicabile, precum și principiului

supremației interesului public.

Prin sentința nr. 171 din 07 mai 2009, Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantul D.A.S. și, în consecință, și intervenția

accesorie în interesul reclamantului, formulată de S.A.P.F.L.; a anulat avizul

nefavorabil emis de pârâta A.N.F.P. comunicat prin adresa 1425505 din 10 martie

2008; a obligat pârâta A.N.F.P., să emită aviz favorabil privind transformarea

postului pentru care reclamantul a susținut examen de promovare; a obligat pârâta

P. Tg. Cărbunești – S.P.S. – P.C. să promoveze reclamantul în funcția publică

de consilier, clasa I, gradul de asistent, treapta I și a respins acțiunea față

de pârâtul C.L. Tg. Cărbunești.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că reclamantul a fost admis la examenul de promovare în clasă

superioară, după susținerea probei scrise și a interviului.

Totodată, transformarea postului în vederea

promovării funcționarilor publici încadrați pe funcții publice, cu nivel de

studii inferioare care au absolvit studii de nivel superior, se face cu avizul

obligatoriu al A.N.F.P., în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din O.G

nr. 6/2007.

Cu privire la excepția inadmisibilității

acțiunii, invocată de autoritatea pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut

că se impune soluția de respingere în raport cu prevederile art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004, modificată și cu împrejurarea că avizul A.N.F.P. în

discuție reprezintă o condiție legală de promovare în funcție, fiind un act de

autoritate emis în executarea legii.

În aceste condiții, instanța fondului a

apreciat refuzul A.N.F.P. de a aviza transformarea postului pentru care a

concurat reclamantul, ca nelegal, fiind întemeiat pe o apreciere greșită a

legii.

În concepția A.N.F.P., numai funcționarii

care, la data absolvirii studiilor superioare, ocupau funcție publică, puteau

obține avizul favorabil, situație în care nu s-a regăsit reclamantul.

Susținerea nu poate fi reținută, în

condițiile în care textul de lege este neechivoc, singura condiție impusă de

legiuitor pentru a participa la examenul de promovare într-o funcție publică,

clasă superioară, prin transformarea postului, fiind absolvirea de studii

superioare în specialitatea în care își desfășoară activitatea.

Împotriva susmenționatei sentințe a promovat

recurs, în termen legal, pârâta A.N.F.P.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-pârâtă A.N.F.P. a arătat că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și dată cu

aplicarea greșită a legii.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă

arată că instanța fondului a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 68 alin.

(l) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, prevederile acestui articol fiind clare și nu pot lăsa loc de

interpretări.

Termenul folosit de legiuitor impune, ca și

condiție pentru promovarea într-o clasă superioară, dobândirea diplomei de

studii de nivel superior ulterior dobândirii calității de funcționar public,

intimatul-reclamant neregăsindu-se în această situație.

Acesta a absolvit studii superioare cu

diplomă de licență, în specialitatea drept, în iulie 2004, deci înainte de a

dobândi calitatea de funcționar public la data de 15 mai 2005, astfel că

dispozițiile art. art. 68 alin. (l) din Legea nr. 188/1999 nu i se aplică.

A mai arătat că intimatul-reclamant a avut

posibilitatea să-și valorifice studiile superioare absolvite în momentul

intrării în corpul funcționarilor publici, în condițiile actelor normative în

vigoare la acea dată, fiind exclusiv alegerea acestuia de a ocupa o funcție

publică pentru care legea prevedea studii medii.

Mai mult, intimatul-reclamant are

posibilitatea de a candida la un concurs de recrutare, în condițiile art. 57

din același act normativ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata-intervenientă S.A.P.F.L. a solicitat respingerea recursului, ca

neîntemeiat, arătând că intimatul-reclamant a avut dreptul de a participa la

examenul organizat de instituția publică pentru ocuparea funcției publice în

clasă superioară celei în care este încadrat, în urma absolvirii studiilor de

nivel superior, în specialitatea în care își desfășoară activitatea, sintagma „în

urma” semnificând „prin efectul”, cu condiția.

Or, în această situație, este evidentă

discriminarea pe care A.N.F.P. o instituie între funcționari, în funcție de

data absolvirii studiilor superioare, fiind excesivă și în dezacord cu scopul

urmărit de legiuitor.

Intimatul-reclamant a formulat concluzii

scrise, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte în

promovarea recursului și nulitatea recursului pentru nemotivarea în drept.

A invocat lipsa de interes a

recurentei-pârâte A.N.F.P. în promovarea recursului, cu motivarea că, atâta

timp cât pârâta P. Tg. Cărbunești nu a promovat recurs, dispozitivul sentinței

atacate a dobândit autoritate de lucru judecat, iar recurenta nu poate

justifica interes în promovarea recursului.

A invocat și nulitatea recursului, arătând că

recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ,

situație în care cererea de recurs nu poate fi analizată.

Analizând sentința atacată, în raport cu

criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ,

Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (l) teza I C. proc.

civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 55/2004, modificată,

admiterea recursului pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 C. proc.

civ, va analiza mai întâi, excepțiile invocate de intimatul-reclamant prin

notele scrise.

Excepția lipsei de interes a

recurentei-pârâte A.N.F.P., în promovarea recursului, va fi respinsă.

Într-adevăr, interesul este o condiție

generală a oricărei acțiuni și el reprezintă folosul practic, material pe care-I

urmărește cel care promovează o asemenea cerere.

Recurenta-pârâtă A.N.F.P., în calitate de

emitentă a actului atacat, are interes să promoveze cererea de recurs pentru a

obține modificarea sentinței recurate, având interes să conserve actul atacat.

Mai mult, recurenta A.N.F.P. are interes în

promovarea recursului, având în vedere că transformarea postului în urma

promovării în clasă superioară a funcționarilor publici se face numai cu avizul

acesteia și reprezintă o condiție cerută de lege, ori recurentul nu

îndeplinește condițiile legale pentru a fi promovat.

Nu poate fi reținută susținerea

intimatului-reclamant privind lipsa de interes a A.N.F.P. în promovarea

recursului, pentru motivul că pârâta P. Tg. Cărbunești nu a promovat recurs,

și, în aceste condiții, dispozitivul sentinței atacate a dobândit autoritate de

lucru judecat.

Orice hotărâre are putere de lucru judecat și

își produce efectele până la desființarea ei, însă, în cazul hotărârilor

instanțelor de fond care pot fi atacate cu recurs, puterea lucrului judecat

este provizorie și se consolidează, fie prin expirarea termenului de recurs,

fie prin respingerea recursului.

Așadar, instanța de control judiciar constată

că interesul A.N.F.P. este născut, actual și legitim.

Excepția nulității recursului pentru

nemotivarea în drept este neîntemeiată și va fi respinsă.

Din examinarea cererii de recurs instanța de

control judiciar constată că recurenta a indicat în petitul cererii motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate

fiind circumscrise acestui motiv, iar în raport cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu

poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.

304 C. proc. civ., instanța putând examina cauza sub toate aspectele.

Pe fondul cauzei, criticile recurentei-pârâte

sunt întemeiate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Astfel, instanța fondului a fost sesizată de

către reclamant cu o acțiune având ca obiect anularea avizului nefavorabil emis

de A.N.F.P. și comunicat prin adresa nr. 1425505 din 10 martie 2008.

În cauza de față, avizul reprezintă o

condiție cerută de lege pentru promovarea în funcție a funcționarului public.

În primul rând, instanța fondului, în mod

greșit, a dispus anularea avizului, reținând caracterul de act administrativ

unilateral cu caracter individual al avizului, în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Avizele reprezintă operațiuni administrative

și nu acte administrative, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004, modificată, producătoare de efecte juridice, astfel că, în baza

prevederilor art. 18 alin. (l) din aceeași lege, nu se poate cere instanței

anularea, ci numai obligarea autorității publice la emiterea acestora.

Dispunând anularea avizului nefavorabil emis

de A.N.F.P., prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, dată cu aplicarea

greșită a legii.

În al doilea rând, potrivit art. 68 alin. (l)

din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, „în urma

dobândirii unei

diplome de studii de nivel

superior în specialitatea în care își desfășoară

activitatea,

funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul

organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă

superioară celei în care sunt încadrați, în

condițiile legii”.

Potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007

privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici, „promovarea, în condițiile legii, a

funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii

inferior, care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care

își desfășoară activitatea, se face prin transformarea postului pe care aceștia

sunt încadrați, cu avizul A.N.F.P.”, iar potrivit alin. (3), „Funcționarii

publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă

durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc,

prin examen, într-o funcție publică de execuție”.

În aceste condiții, promovarea în clasă a

funcționarilor publici, conform art. 9 alin. (2) din O.G nr. 6/2007, pentru

care este necesar avizul A.N.F.P., de natura celui a cărui anulare s-a cerut,

este cea care privește pe funcționarii publici de execuție care dobândesc o

diplomă de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară

activitatea.

Sub acest aspect, legiuitorul nu lasă loc de

interpretări, potrivit prevederilor imperative ale art. 68 alin. (l) din Legea

privind Statutul funcționarilor publici, republicată și art. 9 alin. (2) din

O.G. nr. 6/2007, transformarea postului ocupat de funcționarul public, ca

urmare a promovării examenului, putându-se face numai în situația în care

funcționarul public a dobândit o diplomă de studii de nivel superior în

specialitatea în care își desfășoară activitatea (deci, ulterioară dobândirii

calității de funcționar public).

Așadar, interpretarea dată de judecătorul

fondului acestor dispoziții legale este greșită și cum, în cauză, însuși intimatul-reclamant

arată că obținerea diplomei de licență este anterioară numirii în funcția

publică, nefiind îndeplinite cerințele legale mai sus menționate, avizul

nefavorabil emis de A.N.F.P. și comunicat prin adresa nr. 1425505 din 10 martie

2008, este legal.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va

respinge excepția lipsei de interes și excepția nulității recursului, iar în

temeiul art. 312 alin. (l) teza I C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28

din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul declarat de A.N.F.P., va

modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtele

A.N.F.P. și P. Tg. Cărbunești, ca nefondată și, pe cale de consecință, va

respinge cererea de intervenție accesorie formulată de S.A.P.F.L. Dolj și va

menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile lipsei de interes și

nulității recursului.

Admite recursul declarat de A.N.F.P.

împotriva sentinței civile nr. 171 din 07 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifica în parte sentința, în sensul că

respinge acțiunea față de pârâtele A.N.F.P și P. Tg. Cărbunești, ca nefondată.

Respinge cererea de intervenție accesorie

formulată de S.A.P.F.L. Dolj.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08

decembrie 2009.