ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5414/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.03.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. au solicitat instanței să oblige Ministerul Justiției să emită un nou ordin de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, în realizarea procesului de egalizare a indemnizațiilor prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, urmând ca această instituție să se raporteze la următoarele coordonate:

a) să realizeze egalizarea indemnizațiilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu luna 09.04.2015, aflată în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 48/13.01.2017, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 (anexa nr. 1 ale deciziei civile nr. 2509R/4.07.2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale (anexa nr. 2), ale sentinței civile 4332/23.09.2010 a Tribunalului Sălaj în dosarul nr. x/2010 (anexa nr. 3), precum și ale altor soluții deja pronunțate la nivelul țării (anexa nr. 4);

b) să realizeze egalizarea indemnizațiilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 293/2015) până la 01.10.2016 (data de referință a Ordinului MJ nr. 4680/C/2016, modificat prin 219/C/2017 - anexa nr. 6).

De asemenea, au solicitat obligarea Tribunalului București la plata:

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit;

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 până ianuarie 2017) și venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.

Prin sentința nr. 74/2018 din 12 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților un nou ordin de salarizare în mod legal, raportat la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia CCR nr. 794/2016, ținând cont de vechimea în muncă, gradul profesional, funcția, sporurile salariale și să dispună plățile aferente, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, majorare aplicabilă din 01.12.2015, prin ordonatorul de credite corespunzător fiecărui angajat la momentul plății, toate actualizate cu rata inflației și dobânda legală calculate de la data scadenței până la data plății efective.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că reclamanții au beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de legislația privind salarizarea magistraților, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate și acordate în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.

A susținut că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ținând cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte și Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum și art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.

A mai arătat că în mod greșit a fost obligat să dispună plățile către intimații-reclamanți ca urmare a emiterii unui nou ordin de salarizare în mod legal, în aplicarea Legii nr. 71/2015, începând cu 09.04.2015, deoarece această obligație revine instanței unde funcționează intimații-reclamanți. A solicitat instanței de recurs să înlăture obligația la plata diferențelor salariale, întrucât Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 în Monitorul Oficial, prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanților OMJ nr. 90/C/2019, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca rămasă de obiect.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, în realizarea procesului de egalizare a indemnizațiilor prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, urmând ca această instituție să se raporteze la următoarele coordonate:

a) să realizeze egalizarea indemnizațiilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu luna 09.04.2015, aflată în plată la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 71/2015, potrivit considerentelor deciziei civile nr. 48/13.01.2017, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 (anexa nr. 1 ale deciziei civile nr. 2509R/4.07.2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale (anexa nr. 2), ale sentinței civile 4332/23.09.2010 a Tribunalului Sălaj în dosarul nr. x/2010 (anexa nr. 3), precum și ale altor soluții deja pronunțate la nivelul țării (anexa nr. 4);

b) să realizeze egalizarea indemnizațiilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 293/2015) până la 01.10.2016 (data de referință a Ordinului MJ nr. 4680/C/2016, modificat prin 219/C/2017 - anexa nr. 6).

De asemenea, au solicitat obligarea Tribunalului București la plata:

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit;

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 până ianuarie 2017) și venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)

1

în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)

1

Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)

1

și (1)

2

din același act normativ:

"(1)

1

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)

2

Prevederile alin. (1)

1

se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 90/C/2019, prin care s-au stabilit indemnizații de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvine, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 74/2018 din 12 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 74/2018 din 12 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.