ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1710/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 09.05.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov au solicitat:

A. obligarea Ministerului Justiției, ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii care se va pronunța, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sub sancțiunea plații unei penalități aplicabile acestuia de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2001, să revoce Ordinul de salarizare nr. 2206/C/2017 și să emită noi ordine de salarizare pentru fiecare dintre reclamanți, în realizarea procesului de egalizare a indemnizațiilor prevăzut de art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, urmând ca această instituție să se raporteze la următoarele coordonate:

- a) să realizeze egalizarea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și pana la 01.12.2015;

- b) să realizeze egalizarea indemnizațiilor noastre prin raportare Ia o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 și până la 01.10.2016;

- c) sa vireze de urgență Tribunalului Brașov fondurile necesare achitării imediate pentru fiecare reclamant în parte a:

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit;

- diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 și până în ianuarie 2017) și venitul efectiv plătit;

- dobânzii legale aferente, calculate de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective;

- sumei reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat de la data scadenței fiecărui venit lunar și până Ia data plății efective.

B. obligarea Tribunalului Brașov, în termen de 10 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii care se va pronunța, conform art. 18 alin. (6), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, sub sancțiunea plații unei penalități aplicabile acestora de 20% pe zi de întârziere din salariul minim brut pe economie valabil la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauza, conform art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2001, să achite efectiv:

- diferența dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON (începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit;

- diferența dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 445,5 RON (începând cu data de 01.12.2015 și până în ianuarie 2017) și venitul efectiv plătit;

- dobânda legală aferentă, calculata de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective;

- suma reprezentând actualizarea diferențelor cu indicele de inflație calculat de la data scadenței fiecărui venit lunar și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal acțiunea reclamanților a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a acordat mai mult decât s-a cerut, fiind realizate pretențiile deduse judecății, întrucât pârâții nu au făcut dovada plății drepturilor rezultate din acest ordin, iar pretențiile accesorii nu sunt acoperite de acesta.

Totodată au criticat raționamentul potrivit căruia nu există nici un motiv pentru plata unor accesorii aferente unui debit principal inferior celui recunoscut, susținând că dispozițiile art. 1489 C. civ. și ale O.G. nr. 13/2011 prevăd expres obligația de a plăti dobânda legală în cazul neîndeplinirii obligației de a plăti o sumă de bani.

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

În esență, a susținut că drepturile salariale calculate în funcție de valoarea de referință sectorială stabilită prin OMJ nr. 2066/C/2018 au fost plătite începând cu luna iulie 2018, iar acest act administrativ a fost urmat de OMJ nr. 3071/C/7.08.2018 care stabilea că începând cu data de 01.07.2018 judecătorii din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Brașov beneficiază de drepturile prevăzute în anexele la acest ordin. Ulterior, prin OMJ nr. 38/C/2019 au fost stabilite drepturile salariale ale recurenților în funcție de valoarea de referință sectorială de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 și de 463,5 RON începând cu 1.12.2015-31.12.2017, fiind emise ordine individuale de salarizare.

A mai arătat intimatul-pârât că plata drepturilor salariale pentru perioada 9.04.20154-30.06.2018 se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018.

4.2 Intimatul-pârât Tribunalul Brașov a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, de asemenea, respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

Referitor la calculul indemnizației, a apreciat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, în condițiile în care la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis calcularea indemnizațiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, circumstanță ce a determinat modificarea valorii de referință sectorială și la celelalte instanțe, deoarece la data de 09.04.2015 nu a fost identificată în plată o indemnizație calculată la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, această majorare fiind decisă numai în cursul anului 2018 cu plată retroactivă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C. și D. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov, au solicitat în esență recalcularea și plata drepturilor salariale începând cu 09.04.2015.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În mod corect a concluzionat instanța de fond că, în ceea ce privește debitul principal, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că la data de 24.05.2018 Ministerul Justiției a emis ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-au statuat următoarele:

Art. 1 alin. (1) În perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON."

Potrivit art. 1 alin. (2) în perioada 01.12.2015-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON;

Conform art. 1 alin. (3) începând cu 01.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Instanța de fond a constatat că prin ordinul general nr. 2066/C, pârâtul și-a asumat în mod expres obligația emiterii de ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale, nu mai târziu de data de 30.11.2018, fiind firească alocarea unui anumit termen, absolut necesar pentru centralizarea datelor și comunicarea de către ordonatorii secundari și terțiari de credite.

Astfel, la 4.01.2019, a fost emis OMJ nr. 38/C/2019 prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Brașov la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu 9.04.2015 și de 463,5 RON în perioada 01.12.2015-31.12.2017, conform celor prevăzute în anexele ordinului, reclamanții din prezenta cauză fiind prevăzuți în anexa nr. 6 a acestui ordin.

La art. 2 se prevede că plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentului ordin se realizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel Brașov și tribunalelor din circumscripția acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice.

În consecință, astfel cum în mod judicios a concluzionat prima instanță, solicitarea reclamanților ce viza anularea Ordinului de salarizare nr. 2206/C/2017 și emiterea unui nou ordin prin care să se realizeze egalizarea indemnizațiilor reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și pana la 01.12.2015, respectiv prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, la care să se adauge 10%, rezultând un total de 445,5 RON, începând cu 01.12.2015 și până la 01.10.2016, a rămas fără obiect.

În ceea ce privește restul pretențiilor din cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar reține că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiție, aferente perioadei 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 4185 din 18 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.