ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2177/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., K., M. și N. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, solicitând: a) modificarea în parte a Deciziei nr. 558/2017 a Președintelui Curții de Apel Brașov prin care s-au stabilit indemnizațiile lunare începând cu data de 01.10.2016, prin raportare la un VRS de 405 RON, cu consecința recalculării și a plății acestor drepturi și a diferențelor rezultate din recalculare prin raportare la un VRS de 405 cu începere de la 09.04.2015, precum și prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată la nivelul familiei ocupaționale de la 09.04.2015 și pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant; b) actualizarea diferențelor cu dobânda legală de la data de 09.05.2015 până la data plății efective pentru întreg personalul auxiliar al Tribunalului Brașov; c) recalcularea și plata diferențelor de drepturi salariale începând cu 01.08.2018 prin raportare la un VRS de 445,5 RON, precum și prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plata la nivelul familiei ocupaționale de la 09.04.2015 și pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant; d) actualizarea diferențelor cu dobânda legală de la data de 09.05.2015 până la data plății efective pentru întreg personalul auxiliar al Tribunalului Brașov; e) recalcularea și plata diferențelor de drepturi rezultate ca efect al acordării sporului de risc și I suprasolicitare neuropsihică de 25% și cel de păstrarea confidențialității de 5%, calculate la indemnizația brută de încadrare ce nu a inclus aceste sporuri, începând cu data de 24.11.2014 și, ulterior, de la 09.04.2015, precum și în continuare până la data încetării raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant; f) actualizarea diferențelor rezultate cu dobânda legală de la data de 24.11.2014 până la data plății efective pentru întreg personalul auxiliar și conex al Judecătoriei Zărnești; g) recalcularea și plata diferențelor rezultate prin acordarea sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de confidențialitate de 15%, începând cu 09.04.2015, precum și prin raportare la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată la nivelul familiei ocupaționale de la 09.04.2015 și pentru viitor, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant; h) actualizarea diferențelor rezultate cu dobânda legală de la data de 09.04.2015 până la data plății efective pentru întreg personalul conex al Judecătoriei Zărnești; i) recalcularea indemnizațiilor prin raportare la cele existente la nivel maxim începând cu 24.11.2014, prin raportare la un VRS de 405 RON, acordat în baza sentinței civile nr. 993/2009 a Tribunalului Prahova; j) emiterea unor decizii de reîncadrare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 și repararea prejudiciului creat prin nerespectarea dispozițiilor legale menționate.

Prin sentința civilă nr. 3626 din 17 septembrie 2018; Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității; a admis excepția prescripției dreptului material Ia acțiune și a respins capetele de cerere având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 24.11.2014-12.03.2015, ca prescrise; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., K., M. și N., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov; a anulat în parte Decizia nr. 558/DEFA/11.09.2017; a obligat pârâta Curtea de Apel Brașov la emiterea de noi decizii de salarizare pe numele reclamanților prin care drepturile salariale ale acestora să fie, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar începând cu data de 01.08.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON; a obligat pârâții să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate în urma recalculării potrivit prezentei hotărâri, calculate începând cu 09.04.2015 respectiv cu 01.08.2016 și până la executarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe de drepturi, calculată de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective; a respins în rest acțiunea, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Brașov.

Recurenții - reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., K., M. și N. au declarat apel, calea de atac fiind calificată ca recurs de către instanța de recurs, raportat la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recursul nu a fost motivat.

Prin cererea de recurs, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Brașov a solicitat respingerea cererii de recalculare a salariilor prin raportare la VRS 405 RON ca rămasă fără obiect, în considerarea deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 emisă de președintele Curții de Apel Brașov și respingerea cererii de actualizare cu indicele prețurilor de consum și acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei obiectului cererilor de recalculare a salariilor de bază și plata diferențelor, apreciază că pretențiile reclamanților și-au găsit răspuns în cadrul dispozițiilor deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 emisă de președintele Curții de Apel Brașov, act administrativ prin care salariile personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Brașov și circumscripție au fost stabilite raportat la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10 procente de la 01.12.2015.

Sub acest aspect, consideră că cererea reclamanților nu își mai găsește rațiunea juridică litigioasă, obiectul cererii fiind considerabil inferior drepturilor salariale acordate prin decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018.

Asupra fondului dreptului privind actualizarea cu indicele prețurilor de consum și a dobânzii legale, considerăm că salariile reclamanților au suferit modificările corespunzătoare schimbărilor normative ce au intervenit în perioada 2015 - 2018, de fiecare dată când s-a constat existența unui nou nivel maxim al salariului de bază, toate salariile au fost stabilite raportat la nivelul maxim aflat în plată pentru funcțiile similare în aceleași condiții de muncă și vechime.

Faptul că în prezent s-a decis, retroactiv, la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție calcularea indemnizațiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, circumstanță ce a determinat modificarea valorii de referință sectorială și la personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor, nu prezumă o culpă corespunzătoare a Curții de Apel Brașov și nu poate angaja răspunderea acestei instanțe în ceea ce prejudiciul suferit de reclamante, deoarece la data de 09.04.2015 nu a fost, practic, identificat în plată un salariu calculat ia valoarea de referință sectorială de 405 RON, această majorare fiind decisă numai în cursul anului 2018 cu plată retroactivă.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de recurenții-reclamanți.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând recursul declarat de recurenții - reclamanți sub aspectul condițiilor prevăzute de C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., text procedural conform căruia "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Întrucât, până la termenul din 06.04.2021, recurenții - reclamanți nu au motivat recursul declarat, este incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform căruia "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurenții - reclamanți.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Brașov, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere susținerile recurentei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Prin emiterea Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 de către președintele Curții de Apel Brașov, la nivelul Curții de Apel Brașov și la nivelul instanțelor din circumscripția Curții de Apel Brașov, s-a recunoscut beneficiul drepturilor salariale lunare prin raportare la o VRS de 421,36 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10 procente de la 01.12.2015.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantelor de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale, având în vedere refuzul pârâtului de a răspunde solicitării de emitere a unor noi ordine de salarizare, în conformitate cu textele de lege indicate. Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, iar emiterea ordinului anterior indicat, după soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința recalculării cuantumului indemnizației de încadrare cuvenită reclamantelor, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei recunoașteri a pretențiilor reclamantelor de către pârâtul Ministerul Justiției. Această împrejurare nu afectează obiectul cererii, care privește analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantelor și, pe cale de consecință, obligarea acestuia să acționeze conform dispozițiilor legale.

Socotind decizia menționată o punere în executare parțială a sentinței recurate, sentință care nu se referă numai la recunoașterea beneficiului unei indemnizații de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o anumită VRS, ci și la emiterea unor noi ordine de salarizare și la plata diferențelor salariale, Înalta Curte nu poate primi excepția rămânerii fără obiect a cererii.

Mai mult, din cuprinsul ordinelor depuse la dosar nu rezultă că reclamanților le-ar fi fost achitate drepturile salariale restante, nefiind depusă vreo dovadă a plăților efectuate în temeiul acestei decizii și nici dovada emiterii deciziilor individuale.

De altfel, la art. 2, 3 și 4 din decizie se arată că:

"Art. 2. Plata drepturilor salariale stabilite prin raportare la valorile sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fondurilor bugetare necesare."

Art. 3. În temeiul dispozițiilor legale în vigoare și ale prezentei decizii, departamentele economice de la Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Tribunalul Covasna vor determina și achita diferențele salariale pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 după alocarea fondurilor bugetare cu această destinație.

Art. 4. Pentru stabilirea drepturilor salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din circumscripție începând cu data de 01.01.2018, se vor emite decizii individuale."

Totodată, va fi respinsă și critica formulată de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Brașov în ceea ce privește actualizarea cu indicele prețurilor de consum și obligația de plată a dobânzilor, întrucât potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat, neavând relevanță inexistența vreunei culpe a autorității pârâte.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin lipsirea acestora de drepturile salariale cuvenite cuprinde trei componente: plata diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației și plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

În această privință, Înalta Curte are în vedere că, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., K., M. și N. împotriva sentinței civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile cu nr. 3626 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.