ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03 mai 2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Tribunalul Mureș, au solicitat:

- obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin de salarizare, pentru fiecare reclamant în parte, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON (prin includerea atât a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, cât si a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015), începând cu data de 01 decembrie 2015, dar și pentru viitor;

- plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit primului petit, începând cu data de 01 decembrie 2015, (prin includerea atât a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, cât și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, rezultând VRS 463,5 RON), dar și pentru viitor, diferențe în valoare actualizată cu rata inflației și daune moratorii, constând în dobânda legală (penalizatoare), începând cu data scadenței fiecărei sume în parte și până la data plății efective și integrale a sumelor menționate la pct. nr. 1 din prezenta, în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâtului Ministerului Justiției la alocarea fondurilor necesare plătii diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit petitelor 1 și 2, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4042 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârâți, ca nefondate;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Tribunalul Mureș;

- a admis excepția lipsei de obiect în ceea ce privește primul capăt de cerere;

- a respins cererea având ca obiect obligarea pârâților la emiterea unor noi ordine de salarizare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, ca rămasă fără obiect;

- a obligat pârâții Tribunalul Mureș și Tribunalul Brașov la plata către reclamanți a diferențelor salariale corespunzătoare reactualizate, precum și a dobânzii legale;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la alocarea fondurilor bănești.

Împotriva sentinței civile nr. 4042 din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de actualizare cu indicele prețurilor de consum și acordare a dobânzii legale pentru diferența dintre indemnizațiile încasate și cele stabilite prin Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018.

Recurenta-pârâtă a învederat că pentru plata daunelor moratorii aferente diferențelor de indemnizații ce urmează a se plăti retroactiv, începând cu data de 09 aprilie 2015, nu este îndeplinită condiția previzibilității prejudiciului, astfel cum aceasta este definită de art. 1533 din C. civ.

În cauză nu au fost depuse întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Totodată, interesul trebuie să fie determinat, această condiție vizând stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială și la plata diferențelor salariale în valoare actualizată cu rata inflației și daune moratorii, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere obligațiile stabilite în sarcina pârâților prin dispozitivul sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2066/C/2018, emis pe parcursul soluționării cauzei în fond, s-a dispus recalcularea valorii de referință sectorială prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 09 aprilie 2015, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea având ca obiect obligarea pârâților la emiterea unor noi ordine de salarizare prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, ca rămasă fără obiect.

În acest context, instanța de fond, în raport de perioadele în care reclamanții au activat în circumscripția fiecărui angajator pârât în cauză, respectiv Tribunalul Mureș și Tribunalul Brașov, i-a obligat pe aceștia din urmă la plata către reclamanți a diferențelor salariale corespunzătoare reactualizate, precum și a dobânzii legale.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că prin dispozitivul sentinței recurate nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina recurentei-pârâte Curtea de Apel Brașov și, în consecință, nu se poate identifica folosul practic ce poate fi realizat de această parte în concret în eventualitatea admiterii căii de atac exercitate. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu este deteminat, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Brașov, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 4042 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.