Decizia nr. 551/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul de Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, a solicitat: 1. Modificarea, în parte, a deciziei președintelui Curții de Apel Brașov nr. 558/DEFA/11.09.2017, cu privire la salariile de bază brute lunare ale personalului auxiliar și conex din cadrul tuturor instanțelor din circumscripția Curții de Apel Brașov, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, de la data de 01.10.2016, prin: 2. recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială, respectiv VRS - 445,5 RON și venitul efectiv plătit ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv începând cu data de 1 decembrie 2015, la zi și în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru întreg personalul auxiliar și conex al Tribunalului Brașov; 3. recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială recomandată de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza Legii nr. 293/2015, respectiv VRS - 445,5 RON și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la un VRS - 305 RON, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, la zi și în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru întreg personalul auxiliar și conex al Tribunalului Brașov; 4. recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și cel de păstrare a confidențialității de 5%, reglementate de ort. 5 Secțiunea 1 din Capitolul VIII al Anexei nr. VI a Legii cadru nr. 284/2010, calculate la indemnizația brută de încadrare și venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 24.11.2014 și ulterior de la 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE", pentru fiecare funcție, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru personalul auxiliar și conex al Tribunalului Brașov; 5. recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat prin raportare la sporurile de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și cel de păstrarea confidențialității de 15 % și venitul efectiv plătit, ce nu a inclus aceste sporuri, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "JUSTIȚIE", pentru fiecare funcție, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, pentru personalul conex al Tribunalului Brașov; 6. aplicarea sporului de instanță pentru specialiștii IT; 7. luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad, gradație, vechime în funcție și specialitate, începând cu data de 24 noiembrie 2014. potrivit sentinței civile nr. 993 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2009. 8. emiterea unei decizii de reîncadrare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea deciziei solicitate, conform petitelor 1-7. 1.

La data de 25.05.2018 reclamanta A. a formulat cerere modificatoare, prin care au fost modificate petitele 2 și 3 ale acțiunii, solicitând recalcularea și plata diferențelor prin adăugarea la VRS și a majorărilor cu 8,5 %, conform O.G. nr. 13/2008. A menționat că, prin sentința civilă nr. 1961/10.10.2017 a fost obligată Înalta Curte de Casație și Justiție la recalcularea indemnizației lunare o reclamanților șl intervenienților - judecători și magistrați asistenți, prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilită prin ordinul nr. 350 din 28.11.2016 și ordinul nr. 33 din 31.01.2017 emise de către pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 252 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția conexității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului la acțiune. Totodată, prima instanță a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, astfel cum a fost modificată și precizată, a obligat pârâta Curtea de Apel Brașov, prin președinte, să emită o nouă decizie de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizația/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel național, al personalului cu funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015, a obligat pârâtul Tribunalul Brașov la plata către reclamantă a diferențelor salariale rezultate în urma emiterii noii decizii de salarizare, în raport de venitul efectiv plătit, diferențe care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadenței și până la data plății efective, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 252 din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de obligare a sa la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizația/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel național, al personalului cu funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015. A susținut recurenta-pârâtă că pretențiile intimaților-reclamanți și-au găsit răspuns în cadrul dispozițiilor deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018, emise de președintele Curții de Apel Brașov, prin care salariile personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Brașov au fost stabilite raportat la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu 9 aprilie 2015, majorată cu 10 procente de la 1 decembrie 2015. Referitor la actualizarea cu indicele de inflație și la plata dobânzii, a apreciat că nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa, în condițiile în care la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis calcularea indemnizațiilor judecătorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, circumstanță ce a determinat modificarea valorii de referință sectorială și la personalul auxiliar de specialitate și conex. În consecință, consideră că acest fapt nu prezumă o culpă a Curții de Apel Brașov și nu poate angaja răspunderea acestei instanțe în ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamantă.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări față de recursul promovat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Brașov este fondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin sentința civilă nr. 252 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în sensul că a stabilit în sarcina pârâtei Curtea de Apel Brașov, prin președinte, obligația de a emite o nouă decizie de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizația/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel național, al personalului cu funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015. Astfel, prima instanță nu a dat curs restului solicitărilor reclamantei, formulate prin cererea de chemare în judecată și nici celor din cererea modificatoare formulată la data de 25.05.2018, ci a admis cererea de chemare în judecată exclusiv în ceea ce privește petitul privind majorarea cu 10% a valorii de referință sectorială (la o valoare de 445,5 RON), conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016. O astfel de soluție a primei instanțe nu a fost recurată de reclamanta A., context în care, în soluționarea recursului de față, instanța de control judiciar se va raporta la limitele generate de soluția pronunțată și de calea de atac exercitată față de aceasta de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Brașov. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, la data de 21 iunie 2018, Președintele Curții de Apel Brașov a emis Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018, a cărei existență și conținut nu rezultă să ar fi fost contestate și prin care s-a decis că, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care face parte și reclamanta beneficiază de indemnizații de încadrare stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON. Totodată, prin aceeași decizie s-a stabilit că, începând cu data de 01.12.2015, a operat o majorare ce a generat, în esență, o valoare de referință sectorială de 463,5 RON. Astfel, instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Brașov, s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamantei pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018 și în continuare, în raport cu o valoarea de referință sectorială superioară. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către recurenta-pârâtă a Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018, intimata-reclamantă beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valorile de referință sectorială indicate în paragrafele anterioare. Ca atare, în contextul satisfacerii pretențiilor privind recalcularea indemnizației/salariului de încadrare, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel național, al personalului cu funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, începând cu data de 01.12.2015, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referință solicitată de reclamantă prin acțiune, obiectul cererii, sub acest aspect, nu mai subzistă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin Decizia nr. 129/DEFA/21.06.2018 au fost recunoscute, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, drepturile salariale pretinse de intimata-reclamantă, fiind realizată o atare pretenție dedusă judecății, astfel că demersul judiciar privind emiterea unei alte decizii de salarizare este, la acest moment, lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare. Totodată, constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtului Tribunalul Brașov obligația subsecventă de plată către intimata-reclamantă a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestuia și cele stabilite prin hotărârea de fond, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, Înalta Curte urmează să mențină aceste dispoziții, având în vedere că, prin emiterea deciziei de salarizare și rămânerea fără obiect a acestui capăt de cerere, nu este atrasă modificarea sentinței atacate în ceea ce privește recalcularea/plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plății efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte și îndeplinirea acestor obligații. Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat. Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială, începând cu data de data de 01.12.2015 la zi. În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009. În consecință, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuși emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, Înalta Curte urmează să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarant de pârâta Curtea de Apel Brașov, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge cererea de obligare a pârâtei Curtea de Apel Brașov, prin președinte, la emiterea unei noi decizii de salarizare pentru reclamantă, prin care să recalculeze indemnizația/salariul de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la nivelul maxim în plată, la nivel național, al personalului cu funcții similare din cadrul aceleiași familii ocupaționale, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 445,5 RON, începând cu data de 01.12.2015, ca rămasă fără obiect și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.